Octombrie în Creta? De ce nu?

TIPĂREȘTE

„Creta are în ea un fel de flacără - haide să-i spunem „suflet” -, ceva mai puternic decât viața și decât moartea. Are mândrie, încăpățânare, bravură, și alături de ele altceva, inefabil și imponderabil, care te face să te bucuri că ești o ființă omenească și în același timp să tremuri”.

Nikos Kazantzakis

Să-l lăsăm pentru moment deoparte pe autorul lui Zorba pentru a răspunde întrebării din titlu. Așadar:

De ce n-am merge în octombrie în Creta?

■ Pentru că se strică vremea.

Parțial adevărat, temperaturile nu mai sunt așa de mari ca în august, dar la început de octombrie încă se mai poate face plajă. Noi am avut parte de zile în general însorite, cu maxime de 28-30 grade, iar de plouat, a plouat o singură după-amiază, o răpăială de vară, pentru ca în ziua următoare, ultima din sejur, cerul să se înnoreze. Am profitat însă și așa de cele din urmă ore petrecute pe insulă vizitând Chania.

■ Pentru că apa mării e rece.

Parțial adevărat. Apa se răcise, ce-i drept, dar tot avea în jur de 23 grade, tocmai bună, după mine, pentru bălăceli prelungite.

■ Pentru că stațiunile se golesc.

Iarăși parțial adevărat. Era final de sezon, numărul turiștilor scăzuse și unele afaceri mici, de genul chioșcurilor și mini-marketurilor, trăseseră obloanele. Totuși am întâlnit destui ruși, polonezi și nordici, unii veniți cu copiii, care - bănuiesc - își luaseră liber de la școală... ;)

De ce am merge în octombrie în Creta?

■ Exact pentru motivele expuse mai-sus (minus ploaia...:) ) Dacă, la fel ca mine, suportați greu căldura, octombrie în Creta e o alegere bună. Adăugați aici și șansa de a găsi șezlonguri libere pe plajă la orice oră și lipsa înghiontelilor la plimbarea de seară cu ceilalți vizitatori pe trotuarele înguste. Din discuțiile cu omul de serviciu de la hotelul nostru am aflat că în iulie-august în stațiunea aleasă de noi e o aglomerație de nedescris, recomandarea lui fiind septembrie.

■ Pentru că prețurile la transportul cu avionul și cazare sunt semnificativ mai mici decât în full season. Pentru mine a fost un argument hotărâtor: ne aflam la final de an turistic și după patru excursii în străinătate, buzunarul ni se cam golise... :((

Cum (de) am ajuns în Creta?

Cu avionul, desigur... =)) Glumesc, nu asta am vrut să spun, ci să vă dezvălui că de data aceasta, contrar felului meu de-a fi, decizia am luat-o târziu, mai precis în august.

Creta figura de mulți ani pe lista mea „musai de văzut”, ba chiar pe o poziție fruntașă, dar nu-mi surâdea prea tare ideea unui sejur cu zbor charter luat printr-o agenție. Asta până când, în 2019, Ryanair a lansat curse București-Chania. Am urmărit cu zel prețurile pe septembrie, însă fără folos, mi s-au părut destul de mari pentru noi, dar la un moment dat mi-a trecut prin cap să fac o simulare și pentru datele de 2-9 octombrie.

Și bingo! 130 euro pentru două persoane, cu priority și locuri rezervate. Arunc o privire și pe www.holiday-weather.com ca să mă asigur că vremea nu o ia razna cu totul pe insulă în octombrie și cumpăr biletele.

Abia apoi îi comunic vestea lui Adrian: face ochii mari și clatină din cap, gen „dacă așa zici tu... ” Aoleu, să vezi ce mă așteaptă dacă o dau în bară! =))

Aș! Cine a fost cel mai încântat de alegerea mea? Cine s-a simțit excelent în Creta și o pomenește mereu la superlativ? Soțul meu cel drag și scump, desigur.

Unde ne-am cazat și cum a decurs transportul pe insulă

La 16:30 am aterizat pe micul aeroport Ioannis Daskalogiannis, situat la cca. 15 km de Chania, iar formalitățile au decurs rapid. Am ieșit din unicul terminal și am mers vreo 50 m în dreapta pentru a lua shuttle busul, care ne-a depozitat peste 20 minute, după un drum plăcut, parțial pe țărm, la Central Bus Station din centrul orașului, strada Kelaidi nr. 25-27. Biletele (2,50 euro/persoană) le-am achiziționat de la șofer.

Câteva cuvinte despre autogara din Chania. Este foarte bine organizată, cu spații de așteptare dotate cu bănci și în interior și afară, un magazin bine aprovizionat cu ronțăieli, sandvișuri, sucuri etc., plus o terasă. Orele de plecare ale autobuzelor, strict respectate, și peroanele sunt afișate pe un panou electronic.

De calitatea serviciilor oferite aveam să mă conving mai bine la plecarea din Creta, când, pentru a vizita Chania, am putut lăsa bagajul în deplină siguranță în dulapul din autogară. Prețurile: 2 euro/8 ore; 3 euro/24 ore.

Firma care operează autobuzele intercity din Creta se numește KTEL. Traseele acoperă cam toate localitățile din insulă, inclusiv cele din interior, iar din Chania se poate ajunge pe țărm direct în vest până la Kolympari (Kissamos), iar în est până la Rethymno.

Detalii despre rute și orare găsiți aici: e-ktel.com/en/services/dromologia

Pentru a ajunge la destinația noastră - Agia Marina - am luat autobuzul spre Kolympari și am plătit 1,80 euro/persoană taxatorului care circula prin autobuz luând banii de la călători. Tot el anunța și stațiile, un amănunt important, căci în fiecare dintre stațiunile de pe traseu, începând cu Stalos și continuând cu Agia Marina, Platanias etc., sunt mai multe stații și distanțele până la hotel sau vilă pot fi destul de lungi și relativ greu de străbătut atunci când cari după tine bagaje. Am mai văzut că 1,80 euro este costul biletului de la Chania până în Platanias, ca și cel între cele trei stațiuni.

Printre fotografiile atașate am postat și una cu harta rutei KTEL Chania-Kolympari.

Agia Marina și Platanias

Gazda sejurului nostru de o săptămână a fost un hotel excelent de două stele din Agia Marina, ales atât datorită poziționării față de plajă, cât și a prețului de numai 175 euro (25 euro/noapte). Voi scrie un review separat despre el, deocamdată voi prezenta stațiunea.

Agia Marina se află la cca. 10 km vest de Chania, între alte două stațiuni, Stalos și Platanias, trecerea dintre cele trei făcându-se pe nesimțite; practic, dacă n-ar fi indicatoarele, nici nu ai ști că ai ieșit dintr-una și ai intrat în alta.

Toate aceste localități se întind pe țărmul presărat cu golfuri și golfulețe, având în spate dealuri presărate cu livezi de măslini, așa încât zona plată de pe malul mării este de mici lățimi; prin ea trece șoseaua cu trotuare foarte înguste, mărginite de o parte și de alta de hoteluri și vile de la cinci la zero stele, taverne, magazine, cafenele, benzinării, centre de închiriere mașini, ATV-uri, biciclete, agenții de turism etc., adică tot ce-i trebuie unui vizitator. Mai sus de Agia Marina stă cocoțat satul vechi Pano Agia Marina.

Plaja de peste 2,5 km lungime din Agia Marina, premiată cu Blue Flag, are nisip fin, puțin întunecat la culoare, și e amenajată aproape în totalitate cu șezlonguri și umbrele deservite de localurile de pe țărm. Din loc în loc sunt cabine de schimb și pentru salvamari, precum și centre pentru închiriat hidrobiciclete sau bărci. Se pot practica sporturi nautice: parasailing, kite surfing, wind surfing, jet skiing.

Deși am citit că vânturile „activează” puternic în zonă, noi n-am avut, slavă Domnului, parte; marea a fost liniștită, cu excepția după-amiezii când a plouat. Intrarea în apă este lină și chiar dacă pe unele porțiuni sunt pietricele, după 2-3 m fundul devine acoperit de nisip. O plăcere să înoți! :)

Și tot o plăcere e să admiri vegetația bogată, gazoanele bine îngrijite, tufele de flori frumos mirositoare și mai ales palmierii!

La cca. 400 m în larg se află mica insulă stâncoasă Theodorou și alături, una de dimensiuni și mai reduse, pe nume Glaronisi, ambele nelocuite și declarate rezervații naturale pentru creșterea și înmulțirea în libertate a caprelor kri-kri.

Stațiunea învecinată Platanias este mai animată, are mai multe magazine și taverne, chiar și unicul hypermarket - un Lidl - din zonă, dar și baruri și cluburi de noapte, precum și un mic port de agrement din care se organizează scurte croaziere până la insula Theodorou pentru înot și snorkelling.

Ce altceva se poate face în Agia Marina?

Dacă v-ați plictisit de băile de soare și mare, ați efectuat suficiente expediții de jaf și pedepsire la shopping =)) , ați testat destule taverne și v-ați săturat de sporturi nautice, tenis sau volei pe plajă, agențiile de turism din stațiune vă oferă alte distracții: croazieră la Gramvousa și Balos, excursii la Falassarna, Elafonissi, Knossos, grădina botanică, Waterpark, Photosafari, Winery & Agia Lake, defileul Samaria etc. Detalii găsiți pe edemtravel.gr/.

O soluție mai ieftină (11-19 euro), dar probabil la fel de interesantă, o reprezintă plimbarea cu trenulețul turistic www.funtrain.gr. pe diverse trasee de 2 până la 3 ore și 30 de minute: Blue Lagoon la Agia Lake; Pleasures of Crete până la Kolymbari, cu vizitarea mănăstirii Gonia; 7 Villages; Grand Canyon Therisso; Orange Valley și alte câteva.

Noi am ales însă o altă variantă.

Vizitele noastre

Creta fiind cea mai mare insulă grecească, am fost conștientă că nu o puteam străbate în totalitate într-un sejur de o săptămână, și nici nu mi-am propus acest lucru. Era totuși păcat să nu stăm decât la plajă, așa că am închiriat un Fiat Panda pe trei zile la prețul total de 90 euro cu asigurare completă. Plata cash, nicio oprire pe card.

Mă mănâncă limba și nu pot să mă stăpânesc, așa că-l voi pârî pe Adrian: deși îl „prevenisem” că în insulele grecești chiria pe o mașină costă în general până în 25 de euro/zi, fără niciun fel de alte costuri suplimentare, nu m-a crezut. Lasʼ că știe el mai bine cum e cu șmecheriile astea, că se adaugă nu știu ce asigurare și alte chestii, și până la urmă ajungi la dublu! ;) Așa că atunci când volubilul nostru interlocutor de la Apollonia Car Rental i-a făcut o „ofertă specială” de 90 euro, n-a mai negociat, așa cum îl sfătuisem, ci a acceptat pe loc.

Bărbații ăștia! :(( =)) =))

În fine, ca să n-o mai lungesc, am să vă spun pe unde am umblat noi cu Fiețelul:

■ Agia Marina-Kissamos, de unde am luat o croazieră Gramvousa-Balos

■ Agia Marina-Falassarna-Elafonissi și retur pe alt drum

■ Agia Marina-Palatul Knossos-Muzeul de Arheologie din Heraklion și retur, cu oprire pentru plajă și baie în stațiunea Bali, o localitate așezată în trepte pe munte, cu două sau trei golfulețe cu plaje de nisip mititele, complet ocupate de șezlonguri, fără a lăsa o porțiune pentru cei ce voiau să-și întindă prosopul „la liber”, nevoiți astfel să recurgă la dig! Și încă ceva: cele două șezlonguri cu umbrelă ne-au costat aici 7 euro, preț în care nu am primit nimic. Așa că m-am felicitat din nou fiindcă am ales Agia Marina.

Fac aceste precizări cu privire la Bali deoarece nu voi mai reveni asupra sa, despre celelalte locuri vizitate, în afară de acesta, intenționând să scriu câte un review.

Adaug la cele trei zile de bântuit cu mașină și

■ Chania, plimbare cu hop-on hop-off și pe jos în ultima zi de sejur

Rezultă că am fost taaare ocupați, nu-i așa? ;)

Nu pot să închei aceste prime impresii despre Creta și Agia Marina fără câteva mențiuni pe o temă de interes pentru mulți dintre noi, poate chiar pentru toți.

Prețurile

Am găsit aici, pe AFA, mai multe opinii despre Creta cum că ar fi o insulă scumpă.

În principiu, le dau dreptate, deși - desigur - depinde cu ce anume faci comparația... Cum noi tocmai încheiaserăm un circuit de două săptămâni în Grecia vezi impresii, eram în măsură să avem un punct de vedere avizat.

Și da, prețurile erau mai mari: benzina de 95, de pildă, era peste 1,73 euro/l, iar la plaja din Agia Marina am plătit consumația obligatorie pentru șezlonguri și umbrelă de 8 euro (o halbă mare de bere și un caffe frappe), în loc de 5 euro la Loutra Edipsou. Dar diferențele cele mai mari le-am sesizat la taverne: tzatziki 3,50 euro față de 3 euro în Preveza sau Loutra Edipsou; Greek salad 5,90 euro față de 4 euro; chicken souvlaki 9,70 euro față de 7,50 euro; dovlecei prăjiți 4,90 euro față de 3,50 euro; salată de vinete și icre 3,60 euro față de 3 euro; o carafă de 500 ml de vin local 6-7 euro față de 3 euro.

Cum bilete de avion și cazarea ne costaseră puțin, în total am cheltuit în acest sejur cretan doar 1.000 euro, o sumă acceptabilă, după părerea mea.

Concluzii

Creta ne-a plăcut extrem de mult. Ne-au încântat atât condițiile de cazare și plajă, cât și peisajele montane fabuloase, cu sate răsfirate pe culmi, marea în toate nuanțele posibile și imposibile de albastru, Chania cu superbul său port venețian, Palatul din Knossos, mărturie a cele mai vechi civilizații europene, Muzeul de Arheologie din Heraklion, cu celebrele sale fresce.

Geografia și istoria s-au îmbinat armonios aici, creând un spațiu unic, un „suflet”, cum i-a spus Kazantzakis, pe care nu ți-ar ajunge o viață ca să-l cunoști.

Așa că anul acesta vom reveni acolo. :))

Dar în septembrie!

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4463 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI