Creta - honeymoon intr-o altfel de Grecie

TIPĂREȘTE

Incep prin a-mi cere scuze ca nu am rabdarea necesara pentru a scrie cu diacritice acest review, dar e mult prea tarziu si sunt mult prea multe de povestit.

Totodata tin sa le multumesc celor care m-au ajutat cu pareri si sfaturi aici pe site, inainte de plecare.

Cum am ajuns in Creta? Plecand de la planificat calatorii prin destinatii exotice la care am renuntat pe parcurs din cauza timpului disponibil destul de scurt. Ce a mai cantarit mult? Dragostea fata de Grecia, curiozitatea fata de insula Creta, distanta relativ scurta, etc.

Cum mi s-a parut Creta? Creta e o doamna! Am fost in Corfu, care a fost dragoste la prima vedere. Si prima dragoste nu se uita niciodata. Am fost in Lefkada, care apare ca o frumusete deosebita ce te face pentru moment sa uiti de prima dragoste si sa ramai fascinat de ea. Creta mi s-a parut altceva. Doamna matura care are putin din toate si iti poate oferi totul! Dar sa lasam talentul de scriitor pentru altadata si sa trecem la povestit experientele traite acolo :).

Costuri » mari! Pentru noi Creta a fost o destinatie scumpa in luna Mai. Sezonul concediilor in Romania inca nu a inceput, iar legaturile din Oradea sau imprejurimi sunt relativ limitate. Am gasit doar zbor din Budapesta, escala in Atena. Zbor la plecare cu Wizz Air + Aegean Airlines, zbor la intoarcere cu Ryanair. 658 €/2 persoane, dus-intors. E adevarat ca la acest cost au contribuit si doua bagaje la cala plus alegerea aeroportului din Chania, ceva mai scump decat cel din Heraklion. Dar cui ii pasa de costuri? E honeymoon! Pardon, honeyweek.

Inchiriat masina 7 zile = 215 €. Am discutat in prealabil cu cei de la Sunny Rent a Car pentru a rezerva masina si pot afirma ca au printre cele mai mici preturi din Chania. Dar, grecul e tot grec! Daca iti spune ca o sa primesti sigur masina X, o sa te trezesti cu masina Y. Astfel eram pregatit sa primesc o Skoda Yeti sau un Citroen C4 Cactus, dar ne-am trezit cu un tanc de Hyundai Tucson 4x4! Foarte agitat la inceput, m-am calmat oarecum dupa ce reprezentantul companiei a inceput cu " It's a big black car, 4x4, you can do some off road! You don't want it"? . Aaaa, deci e din clasa SUV. Hmmmmm, pai in cazul asta hai domne ca las de la mine!! Asta e, o sa fac macar ceva off road :).

» Am aterizat in Chania in jurul orei 18:10, dupa o intarzaiere a avionului cauzata de aterizarea urgenta a unui alt avion. Macar am primit un free tour al insulei din aer. Degeaba, norii erau prezenti pe toata insula si privelistea lipsea cu desavarsire. Am ajuns pe o vreme urata, noros si frig! Frig domnule, in Romania era mai cald!

Ne-am mai luminat putin cand am urcat in masina, care era ok din toate punctele de vedere. Curata, nervoasa si cu aer conditionat functional. Si 4x4, yuhuu!!!

In timpul deplasarii spre hotel soarele a inceput sa se arate cate putin, dupa o zi ploioasa. Era ud peste tot. Drumul pana la hotel trada deja frumusetea insulei. Leandrii peste tot, miros de verde, parfum de flori. Aveam impresia ca insula e mult mai arida, dar cel putin in luna Mai m-am inselat amarnic.

Intrand in statiunea noastra, Agia Marina, vedem taverne pe dreapta, pe stanga, hoteluri ingrijite, resorturi de lux, strazi ingrijite si curate, magazine, centre de inchirieri, vile atent aranjate, etc. E clar, Creta e ceva mai ingrijita si mai luxoasa decat restul insulelor vazute!

Ajungem la hotel si ne chinuim sa gasim intrarea potrivita si parcarea hotelului. Rezolvam si asta si ne grabim sa facem check-in-ul si sa exploram imprejurimile. Despre hotel am scris deja intr-un review separat.

Plaja hotelului pare anosta, dar s-a dovedit in cele din urma a fi ok din punct de vedere al temperaturii apei. De asemenea plaja este foarte lunga si perfecta pentru alergat dimineata sau plimbari romantice pe timp de seara.

Ne-am desfacut bagajele si am plecat in graba spre statiunea vecina Platanias, despre care citisem in prealabil ca e mai agitata si mai populata. Intradevar, Platanias era ceva mai plina de viata si din punctul meu de vedere ceva mai frumoasa.

Am ales sa luam cina la taverna Platanos din centrul statiunii si a fost un epic fail. Am mancat creveti la gratar fara gust alaturi de cativa cartofi pai, vreo 4 bucati cred, si ma refer la cartofi! Dealtfel in cele ce urmeaza o sa vedeti probabil ca am fost oarecum dezamagiti de mancarea din Creta. Am mancat mult mai bine in Corfu si ceva mai bine in Lefkada. Sarea lipsea cu desavarsire iar portiile nu sunt tocmai mari. Deci Taverna Platanos intra in categoria "asa nu". Desi ospatarul a fost funny atunci cand m-a intrebat daca doresc o bere. I-am explicat frumos ca eu "driving tonight", dar raspunsul lui a fost pe masura: "NO PROBLEM HERE, NO ALCHOOL TEST"! Si uite asa berea s-a impacat cu condusul pe tot parcursul concediului :).

Dupa cina am ales sa dam o fuga pana in Chania Town, dar obositi fiind am decis sa facem cateva poze falezei luminate frumos, dupa care ne-am intors la cazare. Schlafen machen!!

» Balconul era locul perfect pentru admirat marea de dimineata. Plus ca soarele era acum la locul lui, iar norii departe de tot. Am coborat in cautarea unui loc pentru micul dejun. Yannis (the hotel boss) ne-a indrumat catre restaurantul vecinului Sebastian, unde puteam sa luam micul dejun cu discount, de la 9 € la 6 €. Wow, ce reducere. In Corfu micul dejun costa 5 euro. Creta e mai scumpa, fara dubii! Dar ce deliciu, sa mananci Cretan Breakfast direct pe plaja cu soarele in ceafa.

Micul dejun a fost bun, pe placul meu, cu mult mult dulce! Nici al sotiei mele nu a fost rau, ea mergand pe English Breakfast. Cu forte proaspete ne-am imbarcat in tanc si am pornit spre Balos Beach.

Pe drum observ un comportament ciudat al acului de la combustibil, gen o tendinta de a merge spre zero cu rapiditate. Hmmmm, sigur rezervorul e mic!! N-are cum sa fie altfel. N-are pe naiba!!! Consum mediu de 12% si 150 € plecati pe benzina in cele 7 zile. E drept, 800 de kilometrii intr-o saptamana, e ceva. Benzina = 1,69 €/litru. Damn!!!

In fine, sa revenim la Balos Beach. Mergem frumos prin Kissamos, parasim soseaua si ne oprim pentru cateva poze. Cuplam 4x4 (degeaba, nu a fost nevoie) si plecam mai departe. Nu tractiunea integrala a masinii a fost de folos aici, ci garda inalta. Am depasit cred fiecare masina pana in parcarea din apropierea plajei. E drept ca eram singurul cu tancul pe acolo. Am depasit Fiat, Citroen, Hyundai, toate din clasa mica si conduse de doamne in varsta cu mult curaj la bord! Oricum, mergeau si ele de parca n-ar fi auzit de baie de ulei si alte chestii care se sparg la impactul cu bolovani. Da noah, treaba lor.

Pana la parcare ne-am imprietenit cu niste capre si am tras cateva cadre si poze. In parcare, dezastru!! Toate locurile ocupate si inghesuiala maxima. Daca daca tot avem tanc, hai sa calarim noi niste bolovani si sa parcam like a boss!! Zis si facut. Poteca pana la plaja din laguna Balos este destul de lunga, cu scari greu de coborat si urcat. Noroc cu temperaturile nu tocmai caniculare din luna Mai.

Ajungem intr-un punct din care laguna se vede superb de-a dreptul, cu multe nuante de albastru si turcoaz, iar oamenii par niste furnici care se agita in jurul apei. Odata ajunsi jos am pasit pe un nisip fin si am simtit sub talpa o apa calda si atat de mica incat puteai sa parcurgi sute de metri fara sa treaca de glezna. Ne-am instalat si mare ne-a fost supriza cand am intrat in apa si am resimtit o temperatura perfecta pentru baie!

Ma asteptam sa gasesc apa cat de cat calda in Creta, dar nu in laguna Balos, despre care citisem ca e bantuita mai mereu de vanturi. Apa, senzationala: calda, curata, deloc adanca si marginita de un nisip fin si alb. Nu o sa insist prea mult aici pentru ca despre aceasta laguna s-au povestit deja multe, si toate sunt adevarate. As reveni acolo, dar nu de doua ori in acelasi concediu, deoarece drumul inapoi pana in parcare s-a dovedit a fi destul de anevoios, cu multe pauze si apa consumata in cantitati industriale.

In parcare ne astepta o capra cocotata pe o masina, probabil pentru ceva bronz :). Erau peste tot: sub masini, pe masini, in jurul lor, pe stanci, ce sa mai zici, ca acasa :).

Ne-am intors pentru a lua un pranz in Platanias (pita gyros bineinteles) si ne-am intreptat atentia catre Chania Town. Orasul mi s-a parut a fi mare, deseori aglomerat si cu strazi foarte inguste pentru doua autoturisme. In cele din urma am gasit o parcare free chiar la sfarsitul falezei si am pornit pe jos admirand stradutele Chaniei si multitudinea de taverne, magazine, pub-uri, etc.

Chania m-a fascinat! E cel mai frumos oras in care am fost vreodata, si pot spune ca as fi petrecut acolo fiecare seara din concediu. Are un aer aparte, stradutele erau pline de flori si pisici, iar tavernele rasareau acolo unde nu te asteptai, in mijlocul stradutelor cochete. Am luat cina intr-o taverna pe faleza al carui nume nu il retin, dar pestele a fost deosebit de gustos! Salata greceasca a sotiei din pacate, epic fail :). Dupa o zi plina am cazut la somn cu sunetul valurilor in fundal.

» Am ales sa luam micul dejun pe plaja din Platanias, la un restaurant numit Wave. Mic dejun ok, scorul = 8,5€/mic dejun/persoana. Ne-am grabit sa pornim spre plaja Elafonissi, iar drumul pana acolo a fost o incantare! Am plecat prin cheile Topoliei, unde ne-am si oprit pentru cateva poze. Nu am vazut nicaieri atatea flori pe munti, in toate culorile si in toate formele posibile. Relieful e spectaculos de asemenea, cu munti inalti si vai abrupte, tuneluri si drumuri inguste. Am facut in jur de o ora si 40 de minute pana la plaja.

Am strabatut o poteca mica printre tufisuri pana pe plaja si ne-am lovit de o apa curata ca lacrima, cu un nisip fin in combinatie de alb cu roz. Sigur aici apa trebuie sa fie foarte calda!!! Doar e marea Libiei, si nu e adanca, si e curata, si pare mica pe distante lungi, si, si... si e rece ca gheata!!! Offff, spre disperarea sotiei care are nevoie de un anume confort termic in apa ne-am dat seama ca iti trebuie putin curaj sa intri. In cele din urma am facut baie, dar multi se multumeau sa ramana pe sezlonguri.

Din pacate apa e destul de rece in Creta in luna Mai, exceptand 1-2 zone. In schimb turisti erau cu carul, predominant nordici, rusi, englezi si francezi, in ordinea data. Nu am intalnit nici macar un roman!! Sau ma rog, am intalnit, dar nu turisti, urmeaza sa aflati ceva mai incolo. Si cu tot carul asta de turisti de peste tot, linistea era la locul ei. Oamenii astia sunt o enigma pentru mine. Ieseau dimineata la alergat pe plaja sau la yoga. Nu se inghesuiau la mancare si isi petreceau toata ziua pe sezlonguri sau langa pisicina, eventual cu o carte in mana si fara a scoate o vorba unul catre celalalt. Linistea era cuvantul zilei la ei. Am intalnit un cuplu care la micul dejun nu au scos o vorba. Pur si simplu stateau si admirau. In fine, poate erau certati :). Desi nu cred, pentru ca toata plaja era scaldata in liniste desi sezlongurile erau pline.

Dar sa revenim la Elafonissi: mi-a placut extrem de mult din punct de vedere al culorii apei, al nisipului, al adancimii perfecte, al intinderii, etc. Cred ca daca nimeream aici in plin sezon si apa era calda, eram de-a dreptul fascinat si nu plecam de acolo decat cu forta. Mi se pare plaja ideala deoarece ofera de toate pentru toti. Plaja e destul de lata pe alocuri iar in unele portiuni apa era pana la glezna pe kilometrii intregi. Superb, o sa revin cu siguranta. Pana la urma am aflat si „secretul apei reci” dintr-un articol. Muntii sunt mult mai pronuntati in partea de Sud iar aerul rece care coboara amana incalzirea apei pana cel putin in luna Iunie.

La intoarcere am ales un alt traseu, si anume cel pe coasta. Drumul acela e mult mai lung, mai vechi, si cu portiuni dramatic de inguste si fara parapeti. Cred ca a ramas acum ca unul secundar, deoarece nu am intalnit prea multe masini pe parcurs. Cert e ca am ajuns in varful muntilor oarecum, am avut parte de serpentine spectaculoase si am strabatut sate de-a dreptul izolate. Personal recomand traseul prin Cheile Topoliei, desi acolo nu zaresti marea decat la final.

Am poposit din nou in Platanias la fast food-ul „You and me”. O sa va vorbesc despre el deoarece acolo am intalnit o angajata draguta cu o engleza stalcita care ne intampina mereu cu „Hellau guys!! ”. Ne-a intrebat de unde suntem si a ramas suprinsa cand a auzit de Romania, spunandu-ne ca nu sunt prea multi turisti romani pe acolo. Totusi, imposibil sa nu dai de romani undeva, deci, ghici ce? „My boss is from Romania” :). Sefa ei e tocmai din Bucuresti, o romanca casatorita cu un grec, 6 luni in Ro, 6 luni acolo. I-am intalnit si sefii pana la urma si am stat o bucata buna de vreme la discutii cu ei. Defapt cu ea, pentru ca domnul doar rupea limba romana. Am servit un pita gyros gustos si o clatita delicioasa dar foarte dulce.

Seara am incheiat-o prin Agia Marina si Platanias, in special cu cateva plimbari pe unele stradute inguste din Platanias. Am ales sa mancam la taverna Raeti din Agia Marina unde am incercat un preparat traditional al carui nume nu mi-l amintesc. Tot acolo am primit cel mai mare pahar de vin rosu din viata mea, la propriu, abia il tineai in mana. Preparatul meu s-a dovedit a fi un succes, dar pastele sotiei mele o noua dezamagire. Sucul de mere a fost insa delicios si parea a fi unul homemade.

Noaptea ne-a adus si primii invitati nepoftiti, sase-sapte tantari pofticiosi pe sange de Romania. Din pacate s-a terminat urat pentru ei odata cu venirea diminetii. A doua zi problema s-a rezolvat cu un aparat de tantari luat din primul supermarket.

» Ca de obicei, micul dejun la un restaurant pe plaja, dar de data aceasta la Sonio, vecin cu Wave. Restaurantul era aranjat intr-un mod foarte placut tipic grecesc si parea locul perfect pentru masa de dimineata. Aici am intalnit-o si pe Cristina, o romanca draguta din Iasi care lucreaza acolo deja de cativa ani de zile. Ne-a ajutat cu recomandari si sfaturi, dar totodata ne-a si servit un mic dejun delicios si complet gen English Breakfast + Cretan breakfast la un loc.

Inca de acasa m-am informat cu privire la practicarea unor sporturi/activitati acvatice asa ca in timp ce serveam micul dejun incercam sa identific pozitia celor de la Platanias Water Sports pe harta. Ne-a ajutat Cristina, care m-a indrumat pe plaja in imediata apropiere unde baietii aveau „sediul”. Defapt erau pozitionati exact langa Sonio, 20 de metri mai la dreapta. In ziua respectiva aveau acolo doar un reprezentant care mi-a explicat ca momentan seful lor se ocupa de reinnoirea unor avize de functionare si activitatile se reiau din ziua urmatoare. No problem, schimbam planurile atunci :).

Si uite asa am ales ca obiective pentru ziua in curs Seitan Limania Beach si Stavros Beach. Ne-am indrepat intai spre Seitan Limania unde ultima portiune de drum a fost o adevarata „placere” pentru mine. Un drum fara parapeti, curbe la 90 de grade si prapastie cat incape. Personal n-am avut nicio problema, dar sotia n-a scos un cuvant pe toata durata coborarii si a urcarii inapoi :).

Din pacate nu am reusit sa coboram la plaja din cauza ca nu eram incaltati adecvat si traseul nu parea unul simplu, cel putin nu pentru sotia din dotare. Asa ca am inghitit in sec si m-am multumit cu cateva poze de sus, de unde apa parea de un albastru superb!

Am plecat in graba catre Stavros Beach si am ajuns cam in jumatate de ora, nu inainte de a ne opri pentru a face poze unei bisericii dragute aflate inainte de coborarea catre Seitan Limania. Ajunsi la Stavros Beach ne-am cumparat doua sezlonguri la „numai” 15 Euro / zi! 15 Euro??? Cu all inclusive sau... ?? In fine, aveau si o tabla comparativa cu alte preturi din lume, pentru a se lauda ca acolo sezlongul e doar 15 €. Uau, ce comparatie cu locuri de top din toata lumea. De ce nu scria acolo nimic de Corfu si Lefkada? 7 € / zi / doua sezlonguri.

Trecem si peste asta si ne aruncam in apa in speranta ca o fi calda. Aha, calda de iti venea sa iesi afara in secunda doi. Daca tot nu e de stat in apa prea mult sotia si-a gasit compania intr-o carte iar eu am dat fuga la primul supermarket pentru a cumpara echipament de snorkeling si o saltea pentru apa. Bineinteles ca nu am testat echipamentul de snorkeling si la intrarea in apa, supriza. Ochelarii erau mult prea mici si apa intra fara probleme. Am uitat sa specific preturile: 9 € parca pentru ochelari si tub, si 7,8€ salteaua pentru apa. Oricum preturile difera foarte mult de la o zona la alta si de la magazin la magazin, dar pot sa confirm ca Stavros e printre cele mai scumpe zone.

M-am intors pentru a schimba echipamentul cu unul mai scump si am rezolvat fara probleme. E timpul pentru primul snorkeling!!! Am montat camera video pe selfie stick si fuguta in apa. Problema era ca apa rece te facea sa scoti repede capul din apa dar cu putine eforturi am reusit sa plimb camera pe fundul marii. Multumit de reusita am iesit la mal pentru a arunca o privire peste cadre. Supriza, camera era blocata! Probabil de la diferenta brusca de temperatura sau nu stiu, dar s-a rezolvat cu o repornire. Filmarea era insa pa si pusii. Am trantit echipamentul de snorkeling si am petrecut restul timpului pe saltea si pe sezlong.

Plaja din Stavros e frumoasa, apa are o culoare foarte interesanta insa intrarea in apa este extrem de abrupta. Acum esti cu picioarele pe bolovani si imediat nu mai dai de fund nici sa-l cauti cu lumanarea. Intrarea se face prin trecea de la nisip fin la bolovani de dimensiuni mari, foarte ciudat. Peisajul este de asemenea interesant, muntele fiind marginit imediat de mare.

Dupa cateva ore petrecute acolo ne-am intors prin Chania in Agia Marina unde am ales sa luam cina la tavera Mythos, foarte laudata dealtfel. Din pacate masa a fost un esec total. Am ales sa mananc un fel de mix grill traditional, insa carnea a fost total necondimentata si deloc gustoasa, orezul si cartofii la fel. Singurul lucru bun a fost desertul din capsuni si ceva topping.

» Trezirea cu chef de viata si fuguta la mic dejun din nou in Platanias, din nou la Sonio unde Cristina ne asteapta cu zambetul pe buze. Dupa o masa bogata i-am abordat din nou pe baietii de la Platanias Watersports dar de data aceasta cu succes. Am ales parasailing la 75 € / 2 persoane / 10 minute. Defapt ii zice double parasailing iar eu recomand experienta fara doar si poate.

Baietii sunt foarte profesionisti, pusi pe glume si foarte amabili. Intreaga experienta a durat aproximativ 25 de minute din care 15 au fost alocate pentru pregatire si instructaj. Iar restul de 10... sus de tot!! Personal mi s-a parut o experienta placuta si deloc periculoasa. Majoritatea timpului nu m-am tinut de nimic, intr-o mana avand selfie stick-ul pentru filmare iar cealalata... la liber :). Am facut poze si am filmat pe tot parcursul experientei, ba chiar am si cumparat cd-ul cu pozele facute de ei de jos din barca cu un aparat profesional. Cost: 10 €. Scump domne scump.

La intoarcere strainii plictisiti sau mult prea relaxati de pe plaja se uitau la noi ca la circ, noi fiind cam singuri indrazneti din zona din cate am observat. Pe parcursul sederii nu am vazut alti oameni sa isi ia zborul pe acolo. Concluzia: romanii stiu sa se distreze :).

Plini de energie am parasit Platanias cu destinatia Falasarna. Plaja era in plan insa se pare ca ne-am ales un moment destul de prost pentru o vizita, valurile fiind imense si zic eu, destul de periculoase. Plaja e in schimb extrem de frumoasa. Valurile nu mascau albastrul apei si nici nuantele nenumarate ale acesteia, ea ramand deosebita. Norii ne incurcau de asemenea, deci nu pot sa imi imaginez ce albastru ar fi capatat apa intr-o zi insorita. Cu tot vantul puternic si valurile indraznete, ne-am multumit cu o serie de poze si filmari si ne-am indreptat spre masina pentru a alege o alta destinatie.

Eram eu fixat sa gasesc o plaja ceva mai izolata intr-un mic golfulet eventual, doar doar apa o fi mai calda. Asa ca aruncand o privire prin google maps am gasit plaja Marathi, care parea exact ceea ce cautam. Am aruncat o privire si peste cateva poze si hai la drum din nou. Deja stiam traseul Kissamos – Chania cu ochii inchisi asa ca gps-ul ne-a ajutat doar din Chania Town pana in Marathi.

Ca o paranteza aici: daca un drum in Creta o sa ti se para scurt la prima vedere, sa stiti ca nu e. Cretanii nu se grabesc, nimeni nu claxoneaza, nimeni nu depaseste, iar daca drumul este liber ai mare sanse sa dai de munti, serpentine, drum ingust, etc.

Ajunsi la Marathi am parca fix langa plaja, una draguta, cu apa curata si de un albastru frumos. Nisipul este extrem de fin iar intrarea in apa este una lina. Bineinteles ca apa era rece, ca aproape peste tot. Chiar si asa am profitat de frumusetea plajei si a apei pentru cateva bai bune.

Personal pot spune ca Marathi e in top five, desi nu cred ca e ultra-recomandata printre si de catre alti turisti. Langa plaja gasesti si cateva taverne probabil de calitate medie spre mica, una dintre ele incercata.

Dupa o zi plina ne-am retras la hotel insa bateriile nu erau terminate se pare, asa ca ne-am facut frumosi si ne-am deplasat cu tancul nostru spre Chania Town pentru faimoasele cadouri/suveniruri. Nu ne-am ales cu prea multe, insa am petrecut iar timp prin superbul oras iar ca bonus ne-am ales cu o mare teapa la un restaurant de pe faleza al carui nume incerc sa mi-l amintesc. Pelagos!!! Da da, asa ii spunea. Repetati dupa mine: „daca merg in Chania nu mananc la Pelagos niciodata!” De 10 ori in fiecare seara. Am luat o teapa de 50 €, agasati de o doamna blonda cu mutra de afacerista. Sa nu va inchipuiti ca am mancat specialitati. Eu souvlaki grill iar sotia o pizza, plus doua coca cola la pahar! Da, ati ctitt bine, la pahar. In meniu erau trecute la 2,5€/sticla dar noi ne-am trezit cu doua pahar de 500 ml pline cu ceva apa cu intuneric, fara gaz si fara gust de Coke. Le-am si lasat doua review-uri „frumoase pe google si facebook”, asa... sa ma revansez pentru amabilitate :). Ziua 5 gata, somn.

» Mic dejun in Platanias, am uitat numele tavernei. Dupa o masa dulce si gustoasa am plecat din nou in cautare de suveniruri, de data asta inca de la inceputul zilei pentru a evita aglomeratia de seara si pentru a scapa de un gand. Punct ochit punct lovit, pentru ca am reusit sa cumparam de toate pentru toti. Suvenirurile sunt ceva mai scumpe in Creta decat in Corfu sau Lefkada.

Idei pentru restul zilei aveam, energie ba. Asa ca ne-am retras la hotel pentru o binemeritata odihna. Sotia a ales patul iar eu plaja. Eu n-am dormit dar m-am ales cu o relaxare de doua ore pe plaja si cu o carafa racita de vin roze bun de tot! Maxima relaxare cu valuri lovindu-se de tarm, liniste pe plaja si vin bun.

Cu bateriile reincarcate n-am reusit sa stam linistiti asa ca ne-am indreptat din nou spre o plaja undeva langa Marathi, dar care nu ne-a convins deloc. Asa ca am mai facut un popas la Marathi si inca o baie buna in apele putin adanci si curate.

Din nou la hotel, din nou pregatire pentru iesit la masa/plimbare de seara. Inainte sa ajungem in Creta am facut o rezervare la un restaurant din Platanias cocotat pe un deal cu o priveliste superba, dar la care nu am ajuns in prima zi, fiind dificil de gasit. Asa ca ne-am incapatanat sa il gasim acum si am reusit, desi nu a fost usor.

La intrare ne-a intampinat un chelner ireprosabil care ne-a condus la o masa aflata langa un perete de sticla. In restaurant mai era ocupata o singura masa de catre doi tineri indragostiti care savurau un pahar de vin si se bucurau de moment. In minutele urmatoare nu stiam daca o sa ne ajunga banii sa platim sau daca trebuie sa ramanem la spalat de vase: chelnerul ne ureaza bun venit si ne anunta ca el o sa se ocupe doar de noi in seara respectiva, dupa care ne intreaba daca dorim sa ne faca o poza si ne pune pe genunchi doua prosoape anti murdarit haine. Ne-am simtit tratati regeste, cu o priveliste superba.

Kosmos este un restaurant scump si cu un meniu nu foarte diversificat, dar mereu am fost de parere ca restaurantele bune nu au un meniu foarte bogat. Am mancat aici cei mai buni creveti cu paste si piept de pui din viata mea, iar sotia un piept de pui exceptional gatit alaturi de legume trase la tigaie si BINE condimentate. Amenda la final = 50 Euro cu bacsis cu tot.

» Ne-am trezit destul de dimineata cu gandul ca alta zi intreaga nu mai prindem concediul asta, deci, sa profitam. Eu imi doream sa iau micul dejun din nou la Sebastian vecinul, asa ca zis si facut.

Dupa o masa dulce i-am cautat din nou pe cei de la Platanias Watersports pentru o noua aventura. S-au bucurat nevoie mare sa ne vada iar, cam singurii lor clienti :). Am inchiriat un skijet la pretul de 35€/15 min. A fost prima data pentru amandoi dar a meritat din plin!

Dupa un inceput mai stangaci, am prins curajul de a lua viteza astfel incat eram mai mult in aer decat pe apa. Cele 15 minute au trecut repede, iar doamna boss de pe mal ne-a oprit motorul wireless. Ne-am retras la mal dar adrenalina era la cote maxime, asa ca intr-un final am reusit sa imi conving sotia sa facem ceea ce in urma cu cateva zile parea inadmisibil pentru ea: inchiriere barca pentru jumatate de zi, cu mine ca skipper.

Totul perfect inafara de un aspect: banii. Cheltuisem ceva mai mult decat anticipasem asa ca nu stateam deloc bine cu €, avand la noi doar sume suplimentare in Lei. Dupa ce am intrebat in toate partile posibile si stiind ca banca nationala care ne-ar fi putut ajuta, e inchisa, am hotarat sa ne incercam norocul in Chania Town la un schimb valutar care conform Google parea sa fie deschis si sa schimbe moneda romaneasca. Nu stiu cum era setata locatia pe Google Maps, dar norocul meu ca l-am zarit pe o strada in timp ce asteptam la semafor, pentru ca GPS-ul indica o alta directie. Am reusit sa schimbam Lei in Euro la GPK Foreign Exchange, bine de tinut minte daca ramai fara Euro in Creta chiar si pe timp de weekend.

Entuziasti am plecat spre portul vechi din Chania unde i-am gasit pe cei de la „Sea & Sun Boats” cu care discutasem in prealabil de acasa pentru pret si conditii. Initial nu li s-a parut o idee foarte buna din cauza ca marea era destul de agitata iar eu bineinteles, nu aveam experienta! Am stat putin pe ganduri dar intr-un final i-am transmis sotiei ca eu nu ies in larg cu skipper, ori noi doi ori nimeni. Ne-am luat inima in dinti si am decis sa plecam pe cont propriu. Reprezentantul ne-a incurajat spunandu-ne ca se anunta vreme buna iar marea o sa se calmeze in orele ce urmeaza, deci ei cred ca ne putem descurca. Instructajul a durat in jur de 35 de minute, timp in care am inspectat barca, am iesit putin in larg si ne-am intors inapoi in port. Am primit pe Maps limitele in care am voie sa ma deplasez precum si traseul de urmat la plecare si la intoarcere, alaturi de locurile bune de snorkeling, inot, ancorare, etc.

Am iesit cu emotii din portul linistit pentru a intalni o mare destul de agitata incat sa te faca sa simti fluturi in stomac. Ne-am deplasat spre insula Theodoru pe care urma sa o ocolim pentru a opri mai apoi in imediata ei apropiere, langa o plaja.

Recomand tuturor o asemenea experienta, e magica! Sa fii capitanul propriei barci pentru jumatate de zi, sa opresti unde vrei, sa faci plaja incojurat doar de mare chiar in mijlocul ei daca vrei, sa faci snorkeling unde vrei, e ceva de vis! Am condus ba eu, ba sotia. In larg e destul de racoare dupa un timp, sa stiti. Dupa aproximativ 50 de minute am ajuns langa insula Theodoru pe care din pacate nu am reusit sa o incojuram din cauza valurilor foarte mari de la capatul nordic al insulei.

Ne-am intors pe aceeasi parte si am ancorat la capatul sudic, langa o plaja frumoasa si un iaht scump. Aveam mereu impresia ca o sa lovesc elicea motorului de pietrele de pe fundul apei, impresie falsa insa. De afara apa pare putin adanca, dar cand sari si te scufunzi iti dai seama de iluzia optica pe care ai avut-o.

Prima ancorare a fost mai dificila din pricina faptului ca ne asteptam ca barca sa stea pe loc instant, dar e nevoie de timp pentru stabilizare. Dupa putina relaxare la soare, am pornit spre urmatoarea oprire, si anume o mica insulita undeva vis-a-vis de capatul statiunii Agia Marina. Aici aveam permisiunea de a ancora si cobori pe insula, fata de Theodoru pe care e interzis sa calci fiind rezervatia naturala. Am oprit aproape de plaja langa doua vase mai mari si pline de turisiti care ne analizau curiosi. Au plecat insa la scurt timp, asa ca am ramas noi doi, marea si insulita. Mi-am pus echipamentul de snorkeling existent in barca (unul profesional dealtfel) si hop in apa. Pe fund o multitudine de pesti, colorati si mai putin colorati, alge de tot felul, etc. Un loc perfect pentru snorkeling!

Am facut baie, am stat si la soare in barca, dupa care rupti de foame am decis sa ne indreptam spre port. Timp mai aveam, dar mancare la noi ba. L-am sunat pe reprezentantul firmei pentru a ne anunta intoarcerea si am pornit. In aproximativ 25 de minute eram in port parcati. M-am descurcat admirabil ca skipper pentru prima oara, iar sotia de asemenea. Oriunde o sa merg de acum incolo o sa inchiriez o barca pentru cel putin jumatate de zi, iar daca o sa revin in Chania, tot la baietii astia o sa apelez. Engleza lor era perfecta iar profesionalismul lor de asemenea. Obositi ne-am retras incet spre Agia Marina, unde am incheiat seara plimbandu-ne pe stradute necunoscute prin munti si nu numai.

– trezire trista, fara chef de parasit insula. Avionul era la ora 14:30, asa am avut timp de mic dejun si luat ramas bun de la gazda noastra care m-a crticat pentru ca nu i-am spus de problema mirosului din prima zi, inainte de a lasa un review pe Google. Masina am predat-o usor, lasand cheile intr-un soi de cutie postala, biroul fiind gol. Aeroportul fiind mic, procedura de check-in a fost usoara.

Creta e o destinatie scumpa, dar ofera varietate si posibilitati infinite. Yannis e cea mai grozava gazda din toate timpurile. Apa in Creta in luna Mai e rece, oricine ce ar spune. Daca vreti apa calda in luna Mai, mergeti in destinatii mai exotice.

Mancarea este cam necondimentata dar sanatoasa, cretanii fiind printre cei mai longevivi oameni de pe planeta. Chania Town e superb, m-as muta maine acolo! Cretanii sunt ceva mai primitori decat restul grecilor, nu claxoneaza in trafic si sunt extrem de rabdatori. Am cheltuit acolo aproximativ 1200 €, fara cazare, masina si avion. Cazarea 327€/2 pers.

M-as intoarce in Creta? Da. Tot in Chania. Dar peste cativa ani, dupa Kefalonia si Sardinia.

The end.

---

VIZUALIZĂRI: 6738 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI