O zi la Cernauti

TIPĂREȘTE

Intr-o frumoasa zi de 1 Decembrie am zis sa fac o vizita la Cernauti. Am plecat in jurul orei 9 din Suceava si am ajuns la vama in aproximativ 40 de minute. Pentru cei care nu sunt din Suceava, traseul mai scurt ar fi urmatorul: dupa ce se trece de centru, pe strada principala, se urmeaza drumul spre nord, spre cartierul Burdujeni. Dupa ce se coboara dealul se va observa o benzinarie MOL in stanga, unde exista si un semafor. Trebuie sa stati pe banda a treia ca sa virati la stanga si apoi o tineti tot inainte. E soseaua de centura care este foarte buna. In caz contrar trebuie sa o luati inainte la acelasi semafor si sa mergeti prin oras, ceea ce inseamna trafic si alte semafoare. Eu am ales asadar prima varianta.

Pana la vama sunt aproximativ 35 km. Drumul e drept, bun si relativ gol desi e E85. Insa are doar cate o banda pe sens si nu doua cum are de la Bucuresti la Roman si apoi spre Iasi.

Inainte de vama exista o benzinarie Petrom, pe dreapta unde puteti face unele cumparaturi sau merge la toaleta, pentru ca urmeaza o perioada lunga de asteptare!

In vama romana, la iesire lucrurile sunt destul de simple. Desi se lucreaza doar pe o singura banda, se procedeaza ca la vamile din vestul tarii. Se merge cu masina pana la un ghiseu unde se intinde pasaportul. Intre timp apare si un functionar vamal care se uita in masina. Asadar in vama romana se sta cam 10-15 min.

Ei, de acum incepe insa aventura. Inaintezi si la un moment dat in Ucraina se vede un gard cu o poarta batanta. Imediat apare un soldat care iti face semn sa opresti in caz ca nu ai facut-o deja. Figura si uniforma acestuia aduc aminte de soldatii armatei rosii. Deodata incepe sa scoata o hartiuta si incepe sa noteze ceva. Stai inmarmurit in masina si astepti. Cele cateva secunde ti se par o vesnicie. Inapoi nu poti sa dai, inainte nu, ca e gardul. Te gandesti cu ce l-ai suparat pe Ivan. Cauti repede un raspuns dar nu-l gasesti si nu-ti ramane decat sa astepti. Noroc ca nu are mult de scris... La un moment dat se aproprie de masina si iti face semn sa deschizi geamul. Se uita cu o privire care ar indoi fierul in masina, observa cati sunteti, noteaza si apoi iti inmaneaza biletelul. Atentie, acest biletel trebuie pastrat cu foarte mare grija!

In sfarsit treci de gard si ajungi in vama. Aici e o oarecare coada desi sunt 4 sensuri auto. Aici trebuie urmati anumiti pasi:

Pasul 1-Iesi din masina si te duci cu toate pasapoartele tuturor, cu talonul masinii, cu permisul de conducere, cu cartea verde pe care trebuie sa ai obligatoriu scris UA-Ucraina si bineinteles cu biletelul de la Ivan la primul geam al unei gherete, unde vezi ca mai sunt si altii la rand. Aici e controlul pasapoartelor. Dai documentele si apoi dupa o oarecare perioada cand le iei verifici daca pe biletel ai o prima stampila. In caz afirmativ, treci la

Pasul 2 – Printre masini circula soldati, colegi ai lui Ivan. La un moment dat vine unul si la masina ta. Acum nu mai ai aceeasi spaima, ai trecut de primul soldat de la gard si aici sunteti mai multi. Iti cere biletelul sa vada daca ai prima stampila. Apoi iti cere mai mult pe ruseste decat in romana sa ii arati numarul de omologare al masinii. In cazul meu-Opel, acesta se afla pe podea, sub scaunul din dreapta. Dupa ce verifica sa nu care cumva sa fie o masina necorespunzatoare care ar putea intra in fosta mareata uniune iti pune pe biletel o a doua stampila, diferita de prima.

Pasul 3-Intre timp se avanseaza putin cate putin cu masina si se ajunge in celalalt capat al gheretei unde s-a pus prima stampila pe biletel si vizele de intrare in Ucraina. Acolo e o alta usa. De acolo iese din cand in cand un vames care vine sa controleze masinile. Tot el colecteaza din nou documentele descrise la pasul 1. Dupa o perioada de timp iese din ghereta cu toate pasapoartele si striga persoanele. Senzatia e aceeasi ca atunci cand se astepta la gardul ambasadei sa ti se inmaneze pasaportul cu viza de Occident... Verifici daca ai si a treia stampila diferita pe biletel si pleci. Insa pastrezi biletelul!

Pasul 4 – nu e obligatoriu pentru toti, dar pentru noi care nu aveam Hrivne-banii din Ucraina a fost. Imediat cum iesi din vama e o cladire pe dreapta care la parter, inauntru are ghisee de schimb valutar. Aici se pot schimba doar dolari sau euro, in nici un caz lei. Cursul EUR-UAH a fost de 1 la 8,5. Din cele aflate de la cei ce merg des in Ucraina am inteles ca e bine sa ai ceva hrivne in bancnote de 5 sau 10 pentru orice eventualitate pe drum.

Pasul 5- care e obligatoriu e si ultimul. Cand zici ca ai scapat vezi iar un gard si in fata lui un alt soldat gen Ivan care iti face semn sa opresti. Deschizi geamul si ii dai biletelul. Acesta il verifica si apoi iti da drumul.

In sfrasit esti in Ucraina. Drumul spre Cernauti e scurt si destul de bun. Pe marginea soselei sunt benzinarii de unde puteti lua carburant cu preturi mult mai mici decat in Romania. Eu am luat motoriana cu 9,8 UAH/litru. Avand in vedere ca 1 RON=2,5 UAH, am luat un litru de motorina cu 3,8-3,9 lei. Recomand Lukoil, Shell sau WOG-de la care am si luat. Noi am luat la intoarcere ca sa intre mai multa.

Am continuat tot inainte pe E 85 insa tot cu o banda pe sens. Pe drum sunt cateva sate, dar nu am intalnit nicio masina de politie. Am mers totusi cu 80-90 km/h.

Inainte cu 10 km de intrarea in Cernauti, in localitatea Corovia (in ucraineană Коровія) este o benzinarie Lukoil pe dreapta, exact intr-un sens giratoriu. Drumul prin oras spre bazar este tot inainte, dar eu am preferat, la indicatiile unor localnici, sa merg la dreapta pe centura. Aceasta are pe o mare parte 4 benzi si e complet reabilitata dar si destul de goala.

Se merge pe drum drept cam 10 km si apoi dupa ce se trece peste raul Prut cam la 1 Km apare un pasaj pe sub care se trece si se ia la stanga. Ca sa ajungi in bazar sunt niste indicatoare cu Agro, (in ucraineană Aгро).

Bazarul sau zona se numeste Kalinka, (in ucraineană Калинка). Dar ca si la noi nu exista indicatoare sau numele strazilor. Cum mie nu imi place sa merg cu GPS, am oprit la o benzinarie si am luat o harta a regiunii. Am rugat apoi un localnic sa imi puncteze pe harta traseul si localitatile.

In zona bazarului exista o parcare pazita, pe care o recomand, unde se plateste o taxa de 8 UAH-aproximativ 3,5 lei.Nu am vrut sa intru in oras deoarece nu il stiam,am inteles ca soselele au cam multe gauri si te poate pandi politia pentru o mica "traditie".

Bazarul e mare si seamana ca tip cu cele de la noi. Adica sunt multe alei cu tarabe. M-a impresionat, ca barbat, numarul mare de tarabe cu perdele, cuverturi, stofe, draperii. Preturile marfurilor sunt mai mici ca la noi dar nu extraordinar de mici. De exemplu eu am luat copiilor cate o caciula de blana ruseasca care au costat 100 UAH fiecare, aproximativ 40 RON. Apoi am luat o matrioska (papusa din lemn specific ruseasca sub care sunt alte papusi mai mici) la 50 UAH, aproximativ 20 RON. Am inteles ca sunt si magazine, nu tarabe cu blanuri si bijuterii dar nu le-am gasit acum.

Ca sa evit sa intru prin oras cu masina am luat un taxi pana la Universitatea veche, care este fostul Palat Episcopal Ortodox Roman.Cu aceasta ocazie am vazut si monumentul armatei rosii-un tanc societic urcat pe un piedestal inconjurat de coroane de flori si gara. Cursa a costat 30 UAH, aproximativ 12-15 Ron. Aici exista ghizi in limba romana sau engleza si vizitarea costa cam 20 UAH de persoana. Palatul merita vizitat, insa n-o sa mai insist in amanunt deoarece acesta a fost descris pe larg de alti membri.

Dupa vizitarea palatului ni s-a facut foame asa ca am mers in jos pe strada ce coboara de la Universitate. Aici exista un restaurant foarte bun pe care de asemenea il recomand care se numeste Sorbonne, scris cu litere latine. Am inteles ca e deschis de un francez ca inauntru sunt plasme unde sunt difuzate emisiuni tv din Franta. Pranzul, copios, pentru doua persoane cu doua feluri si desert a fost de 130 UAH, aproximativ 50 RON! Localul e curat cu o baie impecabila aflata la subsol si ar fi clasificat la 4 stele in Romania.

Dupa masa am mers pe jos prin Cernauti care e un oras tipic austriac, similar cu cele de la noi din Ardeal. Are ceva din Cluj, din Oradea. Am inteles ca are peste 200.000 de locuitori.

Exista si o strada centrala unde nu se circula cu masinile, numita Olga Kobylyanska, (in ucraineană Ольга Кобилянської). Mi s-a parut similara cu cea din centrul Sibiului de la Hotel Continental la Piata Centrala, cu terase si magazine, printre care am vazut si marci celebre precum Mango.

Insa din pacate, ca si la noi cladirile frumoase, vechi, nu sunt renovate. Prin oras nu auzi vorbindu-se romaneste si din cate am inteles romanii sunt acum minoritari si nu depasesc 20 %. Nu am avut nicio problema nici pe drum si nici prin oras fiind romani. Peste tot sunt bancomate si cardurile romanesti pot fi folosite.

In jurul orei 15.30 am luat iar un taxi de langa primarie, o cladire albastra in stilul sovietic timpuriu al anilor 20-30 si am mers inapoi la parcare. Am mai intrat putin in bazar pentru a mai lua unele lucruri pe care le uitasem prima data. Aici, am fost uimit ca mai toate tarabele se inchideau, desi era joi, zi lucratoare. La ora 16.00 se pare ca se inchide bazarul...

Asa ca am mers repede la parcare, pe care am gasit-o goala, dar inca deschisa si am plecat. Drumul a fost scurt pana la vama, ca orice drum de intoarcere.Pe drum am prins un apus de soare superb,asa ca l-am imortalizat.

La vama deja eram experti asa ca a durat mult mai putin, dar toti pasii cu biletelul trebuie parcursi. Acum am stat mult mai putin in vama ucraineana, aproximativ jumatate de ora.

La iesirea din vama exista si un Duty Free, pe care insa nu vi-l recomand deoarece este destul de scump.

Dar, cum ar fi fost prea frumos ca toate sa se termine cu bine, am stat in vama romana cam 2-3 ore ! Se lucreaza doar pe doua benzi si se intampla sa se mai bage unii in fata sau altii sa tina randul pentru cei din spate.

Cu toate acestea, spun ca a fost o excursie foarte frumoasa si m-as mai intoarce la Cernauti!

---

VIZUALIZĂRI: 24728 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI