Povestea în culori a unei comori coloniale

TIPĂREȘTE

Citatul zilei- Călătorii nu se văd niciodată, nicăieri, ca pe niște străini. Mason Coole

După vizita extrem de interesantă din Medellin, care a devenit rapid unul din orașele mele preferate, a urmat o incursiune în orașul stațiune turistică pe numele lui Cartagena des Indias. Sincer am ajuns aici mai degrabă la cererea fetelor mele, care doreau musai și ceva relaxare la mare la soare.  

După un zbor de numai 45 de minute am aterizat în acest oraș despre care nu știam mare lucru. Dar să spicuim câte ceva din istoria acestuia care mi s-a părut foarte interesantă, mai ales că se spune că ar fi primul oraș colonizat de spanioli din America de sud.

Înainte de sosirea spaniolilor, zona în care se află astăzi Cartagena era locuită de populații indigene, cu societăți bine organizate, axate pe agricultură, pescuit și comerț. Aceste triburi aveau o rețea complexă de drumuri și canale pentru irigații,   o dovadă a avansului tehnologic pentru acea vreme.

Conchistadorul Pedro de Heredia fondează Cartagena în anul 1533 sub numele complet Cartagena de Indias, pentru a o diferenția de Cartagena din Spania... Orașul devine rapid un important port comercial, datorită poziției sale strategice pe coasta caraibiană a Columbiei. Cartagena devine unul dintre cele mai importante porturi ale Imperiului Spaniol în Lumea Nouă. De aici plecau spre Spania tone de aur, argint și smaralde, extrase din coloniile din interiorul Americii de Sud. Această bogăție atrage atenția piraților și corsarilor, inclusiv faimosul Francis Drake, care jefuiește orașul în 1586.  Pentru a se apăra de atacuri, spaniolii încep construcția unor sisteme impresionante de ziduri, bastioane și fortărețe. Cel mai cunoscut este Castillo de San Felipe de Barajas, o fortăreață masivă construită pe un deal care domină orașul, considerată una dintre cele mai mari realizări militare spaniole din America.

Din păcate, Cartagena devine și unul dintre cele mai importante centre ale comerțului cu sclavi africani în America de Sud. În oraș se află un tribunal al Inchiziției, care judeca „erezii” și controla ordinea religioasă și morală. Se spune că în ziua de azi populația este formată în special din metiși, combinații de indigeni cu spanioli ori negri ori dintre negri și spanioli.

 Cartagena este unul dintre primele orașe din America de Sud care își declară independența, la 11 noiembrie 1811. Această mișcare provoacă represalii din partea coroanei spaniole, iar în 1815, generalul Pablo Morillo asediază orașul timp de peste 100 de zile (unul dintre cele mai grele asedii din istoria continentului).  Orașul este recucerit temporar, dar în cele din urmă eliberat definitiv în 1821.

După o perioadă de declin economic, Cartagena revine în prim-plan în secolul XX, devenind un important centru turistic, cultural și istoric al Columbiei.  În 1984, centrul istoric al orașului este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, pentru valoarea sa arhitecturală și istorică excepțională.

Astăzi, Cartagena este un amestec vibrant între trecutul colonial, influențele africane, caraibiene și modernitatea latino-americană. Fortificațiile, bisericile baroce, conacele coloniale și piețele colorate păstrează vii amintirile epocilor trecute.

Cartagena este împărțită în două zone distincte, orașul vechi și orașul nou. Noi am ales un mix. Adică am ales să stăm în orașul nou pentru plajă, modernitate și condiții superioare, iar seară de seară petreceam preț de câteva ceasuri în orașul vechi. Acolo era viața adevărată, acolo puteai foarte lesne să dai mâna cu istoria acestui oraș care s-a dovedit a fi foarte fascinant. Sincer nu am crezut asta. Am citit și am urmărit o mulțime de bloguri ori vloguri care expuneau doar părțile negative ale acestui oraș. Infracționalitate ridicată, prostituție, droguri, mizerie. Nu știu frate, dar mie sincer nu mi s-a părut a fi mai rău ca-n alte părți ale lumii. Nu spun că nu există toate astea, dar sunt departe de nivelul la care mi s-au prezentat de alți turiști ce au fost altădată pe aceste plaiuri.  

După cum spuneam principalul cârlig pentru care am venit aici a fost marea Caraibilor și plaja aferentă. Noi fiind cazați în orașul nou, într-o adevărată peninsulă, am profitat de plaja publică. Dacă urmăriți ceva vloguri o să aflați că e pur și simplu dezastru aici. Nici vorbă de așa ceva.

Plaja este curată sunt șezlonguri, scaune și umbrele. De exemplu un set de două șezlonguri plus o umbrelă se închiria cam la 10 usd, un preț decent. Sunt terase pe plajă unde poți mânca un pește bun, la un preț cam exagerat ori poți bea o bere rece sau un suc natural preparat în fața ta. Oamenii sunt foarte amabili.

Sigur există o mulțime de vânzători pe plajă, dar dacă vorbești frumos cu ei nu ai nicio problemă, nu te hărțuiesc așa cum auzisem. Chiar sunt mai mult decât decenți. Eu mă puneam la vorbe cu ei, mai glumeam și foarte rar cumpăram și câte ceva.  

Marea fiind cu valuri nu arată așa cum te-ai fi așteptat în Caraibe, adică nu are culoarea aia turcoaz. Cu toate astea este foarte curată, foarte caldă , ideală să te bălăcești. Sincer nu prea erau turiști pe plajă, marea majoritate erau localnici. Aglomerație era în special în weekend când era lumea liberă de la servici.

Pe plajă patrula și așa numita Poliție Turistică. Ne-au abordat și pe noi într-o zi ca să ne întrebe de unde suntem. Când au văzut că nu prea vorbim spaniola s-au dus într-un colt și s-au chinuit vreo jumătate de oră să conceapă un mesaj cu Google Translate. Acesta ne avertiza să avem grijă cu vânzătorii ambulanți și să negociem cu ei, să nu le oferim prețul initial cerut de ei. Evident eram foarte avizat de acest lucru și dacă nu scoteam mai puțin de jumătate, nu cumpăram. Oricum foarte drăguți domnii polițiști.

 Marea majoritatea a turiștilor evitau această plajă și se duceau preț de câtiva zeci de kilometri pe mult mai celebra Playa Blanca sau luau un vas până pe insulele Rosario. Am făcut și noi această incursiune în una din zile, dar o să povestesc despre asta la momentul potrivit. Cert este că nouă ne-a plăcut mai mult aici în zona Bocagrande. să facem plajă alături de localnici. Este o atmosferă mult mai autentică, chiar dacă nu este o zonă paradisiacă.

Seara cum vă spuneam ieșeam în centru vechi. Orașul vechi este bijuteria Cartagenei. Ne-am plimbat pe străduțele pavate, am admirat casele coloniale cu balcoane de lemn, pline de flori. Am făcut cite un popas în piețele mici unde localnicii vând fructe exotice și obiecte de  artizanat colorate. Seara, atmosfera devine magică, muzică live, dansatori de salsa și terase cu vedere la zidurile orașului te fac să vrei să rămâi aici pentru totdeauna.

Si centrul vechi este împărțit în două zone distincte Ciudad Amurallada, cartierul colonial și istoric și zona Getsemani, care reprezintă sufletul rebel și artistic al Cartagenei.

Dar să le luăm pe rând! Noi oricum le-am vizitat pe amândouă în fiecare seară , fiind destul de apropiate. Ciudad Amurallada  este Cartagena „de pe cărțile poștale” , înconjurată de zidurile coloniale care au apărat orașul de pirați și invadatori. Este cel mai bine conservat și elegant cartier al orașului vechi.

Aici am descoperit zidurile vechi (Las Murallas) am mers pe jos pe ele și am admirat marea Caraibilor,   mai ales la apus. Deasemenea ne-am plimbat pe străduțele înguste și am admirat clădirile coloniale superbe cu balcoane din lemn și cu fațade viu colorate, dar și cu uși sculptate impunătoare. Prin această zonă sunt o mulțime de restaurante de top, boutique-uri de lux, câteva muzee, dar și biserici vechi. Piațetele istorice Plaza Santo Domingo, Plaza Bolivar ori Plaza de los Coches sunt puncte maxime de atracție pentru turiști, deoarece aici seara se desfășoară tot felul de artiști și trupe de dans. Este un loc viu pe unde nu poți trece pur și simplu indiferent.

Plimbându-ne pe străzile pietruite din Cartagena, mai ales prin Ciudad Amurallada sau în Plaza Santo Domingo, nu aveam cum să nu  remarcăm femeile îmbrăcate în rochii viu colorate, cu fuste ample, care au coșuri pline de fructe sau flori așezate pe cap, oferind zâmbete și momente de fotografiat turiștilor.

Deși adesea numite „vânzătoare de flori” sau „palenqueras” (cele care vând fructe tradiționale, provenind din satul San Basilio de Palenque), unele dintre ele vând și flori proaspete, buchete simple și parfumate, ca o prelungire naturală a farmecului străzilor coloniale.

Dar ce le face așa speciale? Ei bine vestimentația inspirată din cultura afro-caraibiană, cu rochii în culori tropicale, baticuri în păr și bijuterii mari.   Sunt carismatice, pline de energie, adesea gata să-ți spună o poveste sau să pozeze cu tine (contra unui mic bacșiș). Ele reprezintă moștenirea culturală a afro-columbienilor și forța femeilor care, dincolo de zâmbet, duc tradiția mai departe în fiecare zi. Evident că nu aveam cum să ratez să fac o poză cu ele contra unui mic tips. Din asta își câștigă pur și simplu existența. Din câte am înțeles ele provin dintr-un sat cu o populație preponderant africană, situat în imediata apropiere a orașului, unde poți descoperi un stil de viață african. Eu știind deja originalul, nu am fost tentat de această nouă experință.

Se știe că femeile columbiene sunt foarte frumoase. Există un loc în acest cartier unde sunt expuse pe trotuar toate fostele miss Columbia. Sincer am căutat acest loc, dar nu l-am descoperit. Toți ridicau din umeri când îi întrebam, asta cu toate că eu știu sigur că există sau mă rog poate a existat.

Getsemaní este sufletul artistic și rebel al Cartagenei. Odată un cartier muncitoresc, astăzi este o zonă plină de viață, artă stradală și vibrație locală autentică. Evident că am ajuns și aici. Dar ce am descoperit în Getsemani?  

Ei bine aici am dat de străduțe chiar mai înguste, dar și de căsuțe colorate cu mult talent și imaginație.  Zidurile clădirilor spun povești în culori. Un paradis pentru fotografi și iubitorii de artă, un loc extrem de instagramabil.

Aici întâlnești la fiecare pas tot felul de muzicieni pe stradă ori dansatori de salsa ori localnici care joacă un fel de domino local în piețe.

Inima cartierului se află în Plaza de la Trimidad. Aici locanicii, dar și turiștii se adună seară de seară pentru o bere rece, o cafea ori un street food, asezonați de muzică bună, în fapt un mare prilej de socializare. Este o atmosferă de bucurie o atmosferă tare prietenoasă.

Cartierul Getsemani este ideal pentru cei care caută autenticitate, pentru cei cu un  spirit tânăr și un vibe pozitiv. Sincer aici era locul meu favorit din întreg orașul.

Dacă tot vorbeam de muzee am ales într-o zi să vizităm muzeul ciocolatei. Pentru a putea intra gratis în acest muzeu trebuia să cumpărăm niște produse de ciocolată de o anumită valoare. Nu foarte scump, doar că onor ciocolata nu avea nicio treabă cu cea elvețiană de exemplu. Nici muzeul nu era cine știe ce. A fost un mic fiasco, drept pentru care nu-l recomand. Dat find că noi eram setați pe distracție și nu pe cunoaștere nu am mai călcat pragul altui muzeu din oraș.

Cartagena te învață că frumusețea nu înseamnă perfecțiune, ci autenticitate. Că trecutul poate fi dureros, dar și poetic. Și mai presus de toate, că timpul poate fi cucerit, nu cu ceasul, ci cu inima. Cartagena de Indias nu este doar o destinație. Este o emoție, o lecție de istorie, o explozie de viață. Un oraș care te lasă cu sufletul plin și valiza încărcată cu povești. Mi-a intrat pur și simplu la suflet. Pur și simplu un oraș despre care anterior nu știam mare lucru. Cum te duc uneori pașii…….

P. S. Am uitat să povestesc despre acei așa numiți cântăreți ambulanți așa numiții cantadores ambulantes, care îți improvizează versuri pe loc, un fel de freestyle tropical. De obicei, îi găsești în centrul vechi, în piețele aglomerate sau pe faleză, mai ales seara, când orașul prinde viață. Acești tineri artiști sunt cunoscuți pentru abilitatea lor de a crea versuri personalizate, inspirate de persoana din fața lor, ținuta ta, zâmbetul tău, cum arăți, de unde ești sau chiar ce bei. E un fel de „serenadă urbană” cu umor, ritm și carismă. Unii cântă pe ritmuri de champeta, alții pe reggaetón, rap sau chiar bolero, în funcție de stilul lor. Am avut parte și noi de așa ceva, asta pe plajă, dar din nefericire filmarea s-a pierdut. Chiar au cântat și improvizat foarte fain. La final evident i-am omenit și pe ei. Acest mini spectacol este un adevărat must see în zonă!

---

VIZUALIZĂRI: 238 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI