ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 26.08.2013
  • *) Email NEFUNCȚIONAL
  • --- M ---
    GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
    DIN: Bucuresti
    ÎNSCRIS: 05.05.13
    STATUS: SENATOR
    DATE SEJUR
    AUG-2013
    DURATA: 1 zile
    cuplu fara copii

    GRAD SATISFACȚIE
    SERVICII:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    CADRUL NATURAL:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    DISTRACŢ. / RELAXARE:
    100.00%
    Încântat, fără reproș

    NOTARE MEDIE REZULTATĂ
    100.00%

    AUTORUL ar RECOMANDA
    această destinaţie unui prieten sau cunoscut
    TIMP CITIRE: 8 MIN

    O vizită la Canterbury

    Ilustrație video-muzicală
    MAGNA CANTA - CANTADUS


    TIPĂREȘTE URM de aici

    Prima zi a escapadei englezești a fost densă, atât de densă, încât, la sfârșitul ei aveam impresia că mă aflu de o viață pe meleagurile insulare. Deoarece, după drumul până la Otopeni, dimineața, după așteptarea de două ore, cu vizitele de rigoare – un adevărat martiriu (pentru partea năpăstuită a cuplului), dar o vacanță la UAI (pentru partea cealaltă) – la toate (dar toate!) magazinele duty-free (și cine spunea că Otopeniul a început să arate occidental avea mare dreptate!), după zborul fascinant, cu un cer senin, cu un Canal al Mânecii atât de îngust, încât, pe de o parte, se vedeau plajele din Calais și, pe cealaltă, malul înalt și alb, de cretă, de la Dover (încât mă întreb ce or fi simțit piloții aceia de pe Me-199 când se pregăteau de celebrele dog-fight cu nu mai puțin magicele Spitfire?), după elipsa care părea că nu se mai termină, la capătul nord estic al Capitalei și aterizarea lină pe Heathrow au urmat preluarea mașinii (vă amintiți? Audi A5 full option, de la tipul simpatic ce tocmai se întorsese din Grecia) și drumul până la periferia orașului Ramsgate, stațiunea de fițe a secolului XIX. Drum pe autostradă și pe double carriageway, adică nu prea dificil, până când, lângă Premier Inn Ramsgate (despre care o să scriu separat) am ratat ieșirea din roundabout (ceea ce, oriunde, în Europa, nu ar fi fost o problemă, pentru că, simplu, mă mai roteam o dată). La primul meu contact cu șofatul pe partea stângă a șoselei, am preferat să ies din sensul giratoriu pe banda pe care mă încadrasem și să continui câțiva kilometri, până la următorul.

    După cazare și un sfert de oră de odihnă, am purces către primul obiectiv al primei zile, catedrala din Canterbury. De fapt, acesta a fost și motivul ocolului de o zi în sud estul Angliei. Deoarece orașul – ce frumos sună în vechea limbă, Cantwaraburh, adică Cetatea poporului din Kent – este unul dintre cele mai renumite din întreaga Anglie. Și printre cele mai vechi, cunoscut încă din perioada celtă, ca ”Fortul arinilor”, viitoarea colonie romană Durovernum Cantiacorum, după numele tribului celt, Cantii, de unde și denumirea viitorului comitat Kent.

    De la Ramsgate la Canterbury, drumul m-a purtat, pentru întâia oară, pe șoselele regionale. Acelea înguste rău! Din fericire, distanța dintre cele două localități nu e mare și nu am avut parte de aglomerație (doar un double decker și un lorry – camion, dar am urcat puțin pe bordură și am oprit mașina. Aici am speriat bicicistul, care nu s-a supărat de fel, înțelegând, fără îndoială, că are de-a face cu un ageamiu de peste Canal). Iar catedrala se află destul de aproape de intrarea în Canterbury, dinspre Ramsgate, pe partea dreaptă. Ura! , mi-am zis, după care mi-am mușcat limba: partea dreaptă este pe partea cealaltă a drumului! Așa că m-am uitat cu jind cum zidul catedralei și parcarea de lângă el dispar în spatele meu. Noroc cu roundabout-ul următor, pe care l-am luat în piept și l-am ocolit 360 de grade, de la stânga la dreapta, ce victorie personală!

    Parcările din orașele engleze sunt de tipul Pay&Display, adică plătești la un automat, iei bonul și îl pui la vedere, pe geam, dacă are o parte cu lipici sau pe bord. Ai grijă să nu stai mai mult decât scrie pe el, deoarece peste tot sunt indivizi în uniformă, cu aparatul de taxat în mână, gata-gata să noteze amenda. Și 100 de lire nu sunt de ici de colo! De fapt, nimic în Anglia nu este gratis. A, ba da, toaletele publice, deoarece se pare că insularii nu au fost de acord cu împăratul Vespasian...

    Parcarea aici este, cum spuneam, chiar sub zidul catedralei, dar asta nu înseamnă că ai și intrat, deoarece poarta este în orașul vechi, pe care ești invitat să îl vizitezi. Și să afli, mergând pe stradelele înguste, medievale, pline de turiști, de Sfântul Augustin de Canterbury, cel care a ridicat prima abație și, o dată cu ea, orașul la rang de cap al bisericii engleze. Augustin a fost trimis aici de Papă, pentru că, deși păgân, regele Ethelbert se căsătorise cu o prințesă francă, fiica creștinului rege al Parisului. Augustin însuși a devenit primul arhiepiscop de Canterbury, deschizând o serie faimoasă a celor care, azi, încoronează regi și sunt șefii schismaticei biserici anglicane. Pentru că, deh, Henry VIII era dornic de mai multe neveste și, în plus, îl cam sâcâiau taxele și pretențiile papistașilor...

    Dar adevărata faimă a orașului a venit nu în urma asediilor repetate ale vikingilor danezi, nici după predarea rușinoasă în fața bastardului normand, Guillaume le Conquérant și nici măcar de la ciuma care i-a decimat locuitorii. Ci de la un asasinat mârșav, în chiar incinta catedralei, a arhiepiscopului Thomas Becket, de către invidiosul Henry II. Curând după aceea, Papa l-a canonizat și Canterbury a devenit un important loc de pelerinaj, mai mult sau mai puțin cucernic. Să nu uităm că, încă de la finalul anilor 1300, Chaucer l-a imortalizat în nu mai puțin celebrele ”Povestiri din Canterbury”.

    De altfel, chiar la colțul zidului, pe strada care ducea spre intrarea în catedrală, se deschideau o serie de cârciumi (pub-urile aveau să apară chiar în piațeta de la intrare!), pline de localnici care se relaxau la un pahar de bere. Iar în piațeta cu pricina, cochetă, ruptă din Evul Mediu, dacă nu ar fi fost nenumăratele reclame ce aminteau de veacul al douăzeci și unulea, printre magazinașe conservatoare, indiscrete, făceau cu ochiul câteva pub-uri, chiar de la mama lor. Cu tot tacâmul, cu tejgheaua înaltă, cu mânerele care deschideau baierile butoaielor cu celebra bere ale... Ce pub, ce ale? Printre două clădiri înguste, se zărea reclama impunătoare de la Marks and Spencer (cu ceară să mă fi picat, dacă aș fi reușit să o disting din unghiul ăla!). Măi, ce copil a fost și ce soartă dulce a avut Thomas Becket! Simțeam deja gustul amar al martiriului de dimineață. Dar o rază de lumină a răsărit la orizont, pentru că, la ora aceea, grație respectului pe care angajatorul îl are față de angajat (sau față de presiunile sindicale), magazinul era închis. Deci, timid, un pub, o ale? Ce pub, ce ale? Nu merită 4 lire o bere! Nu? Nu! Așa că am trecut la cele sfinte, pășind pe poarta catedralei, cu promisiuni de ambele părți, că o să intrăm în Marks and Spencer și în pub, mai încolo. Că doar Anglia e plină de ele!

    Construcția catedralei, în sine, este impunătoare. Prin vechime, datând, în forma ei primară, încă din vremea legendarului rege Artur, adică de pe la anul 600 al erei creștine, ridică pelerinului modern, turistul, problema continuității, de la anglo-saxonii lui Merlin, la anglo-normanzii de după Guillaume și, apoi, la englezii pe care îi cunoaștem azi, precum și o primă explicație asupra mândriei discrete pe care aceștia o afișează, neostentativ, chiar și în felul în care respiră.

    Catedrala a suferit numeroase distrugeri și reconstrucții de-a lungul timpului, iar ceea ce vedem azi este rezultatul unui mileniu de transformări. Deși, la o primă vedere, seamănă cu oricare altă catedrală gotică, cu a sa curte interioară, cu turnurile înalte și cu burlanele în formă de demoni (gargui), cu regii și reginele sculptați de-a lungul pereților exteriori, se deosebește de acelea (dacă nu mă înșeală memoria, meșterii de la rivala catedrală, cea din Amiens, au păstorit pe contructorii englezi) tocmai prin formele rectangulare ale turnurilor, ceea ce dă nota distinctă a construcțiilor de peste Canal (chestia asta am reținut-o, sper, bine, dintr-un documentar despre catedralele gotice pe care l-am văzut acum vreo doi ani). Bun, destul cu partea tehnică.

    Intrarea în catedrală costă (nu mult) dar, din păcate, la ora aceea, era închisă. Noroc cu un grup de ruși (foarte mulți ruși am întâlnit în peregrinările mele), al cărui ghid a reușit să negocieze deschiderea ușii laterale, cea care dădea în curtea interioară, așa că am putut fura un tur. Fără poze, din nefericire, dar fusesem rugați să ne abținem și ar fi însemnat să întindem prea mult coarda. Interiorul este uriaș, semânând oarecum cu cel de la Amiens, cu tubulatura orgii, ca niște coșuri de vapor. Nu am ajuns la altarul sub care se spune că este îngropat Becket.

    Apoi, plimbându-mă pe toate străduțele acelea înguste, de unde, din orice loc te aflai, zăreai măcar un turn al catedralei, mă gândeam la impresia profundă pe care trebuie să o fi lăsat în mintea și în inima localnicilor și a pelerinilor, mai ales atunci când cele douăzeci și unu de clopote își strigau enoriașii la predica celui dintâi episcop al țării...

    Și, pentru că trăim în mileniul al treilea, am intrat, totuși, într-un Marks and Spencer, la un colț de stradă, pentru că, iată, aici, la mama lui acasă, magazinul oferă și un raion cu de-ale gurii, deschis și la ore mai înaintate. Astfel că, seara, târziu, în fața televizorului cu știri decente, în umbra aerului condiționat de la Premier Inn, am savurat, în cele din urmă, berea ale mult dorită...


    [fb]
    ---
    Trimis de makuy* in 26.08.13 14:28:15
    Validat / Publicat: 26.08.13 15:28:24
    INFO ADIȚIONALE
    • A fost prima sa vizită/vacanță în MAREA BRITANIE
    NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

    VIZUALIZĂRI: 3694 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (makuy*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P01 Canterbury - parcarea Play&Display de la zidul catedralei
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 25850 PMA (din 27 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    14 ecouri scrise, până acum

    webmaster
    [26.08.13 15:27:53]
    »

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    makuy*AUTOR REVIEW
    [26.08.13 15:47:36]
    »

    @webmaster: Mulțumesc

    mireille
    [26.08.13 16:13:50]
    »

    @ makui

    Tocmai voiam sa inchid laptopul... Canterbury... hai ca m-ai dus cu gandul la Geoffrey Chaucer si ale lui povesti, ce nu prea le-am digerat in studentie...

    Imi amintesc din epoci demult apuse, un oras tipic englezesc ce m-a impresionat, intr-o zi cu vant puteric, o umbrela a la Mary Poppins si multe hartii ce zburau pe strazi, vezi ce bine se decanteaza amintirile dupa un interval apreciabil de timp? ...

    Catedrala este o adevarata lectie de istorie la fata locului, este impresionanta si te aduce fata in fata cu Thomas Beckett si Printul Negru, are o atmosfera coplesitoare si fiecare colt are o alta poveste despre trecut... este centru de pelerinaj de o mie de ani... e un vis pt orice turist si ai reusit pt o clipa sa ma faci sa calatoresc in timp... si sa doresc sa mai merg in batrana Anglie...

    congratulations, sir

    makuy*AUTOR REVIEW
    [26.08.13 16:39:41]
    »

    @mireille:

    Anglia este... altfel.

    danamandache
    [26.08.13 17:17:47]
    »

    Este... alfel datorita dumneavoastra, care reusiti intotdeauna sa faceti din orice destinatie despre care scrieti, un vis ce trebuie indeplinit!

    Diaura*
    [26.08.13 20:50:21]
    »

    @makuy:

    Anglia este... altfel.

    Este minunata si apreciez povestile tale. Si dupa cum se vede, nu doar capitala imperiului te poate lasa mut de admiratie; bogatia si arta se intalnesc peste tot, in marile orase ale regatului.

    motaneata
    [26.08.13 23:09:48]
    »

    @makuy:

    Anglia este... altfel.

    Şi România este... altfel! Cea mai... altfel! Nu crezi?

    Review-ul tău m-a făcut să mă uit în nişte poze de acum 22 de ani. Da, sunt poze din Canterbury! Cu Catedrala şi un parc (nu-i mai ştiu numele), un parc frumos, mărginit de două canale, cu gazon englezesc, trandafiri, alei de plimbare şi locuri de joacă pentru copii! Fiica-mea avea 8 ani. Acum sunt bunic!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    webmaster13
    [27.08.13 00:28:09]
    »

    Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

    Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

    makuy*AUTOR REVIEW
    [27.08.13 13:19:50]
    »

    @danamandache:

    Vă mulţumesc pentru apreciere, ca întotdeauna

    Nu cred că mie îmi aparţine meritul de a face dintr-o destinaţie un vis care trebuie împlinit (deşi este măgulitor sentimentul). Ci, mai degrabă, fiecare destinaţie trebuie privită şi simţită aşa cum este ea, nu cum am vrea noi să fie. Şi atunci, orice excursie se apropie de perfecţiune

    Şi, apropo de vis, acum este momentul să visăm la viitoare vacanţe, dar şi să retrăim pe cele încheiate.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    makuy*AUTOR REVIEW
    [27.08.13 13:22:54]
    »

    @Diaura:

    Vă mulţumesc.

    Într-adevăr, aţi pus punctul pe i. Maiestuozitatea insulară rezidă şi din aceea că a fost metropola unui vast imperiu, nu numai militar!

    Pe de altă parte, Irlanda este un punct pe harta viitoarelor mele călătorii...

    makuy*AUTOR REVIEW
    [27.08.13 13:47:34]
    »

    @motaneata:

    Să vă trăiască nepoţica/nepoţelul! Aşa trece timpul.

    Da, România este cea mai... altfel. Chiar am citit o carte pe tema asta...

    makuy*AUTOR REVIEW
    [27.08.13 13:50:39]
    »

    @webmaster13:

    Mulţumesc, este o melodie foarte potrivită!

    le_maitre
    [28.08.13 20:58:39]
    »

    Mi-au plăcut teribil "povestirile" din Canterbury-ul de mai sus... Cuvintele laudative la adresa acestora / autorului se subînțeleg... waiting for the sequel!

    makuy*AUTOR REVIEW
    [28.08.13 22:33:44]
    »

    @le_maitre:

    The sequel is coming soon

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    danamandache, Diaura*, le_maitre, makuy*, mireille, motaneata
    Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Canterbury:

      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.065345048904419 sec
    ecranul dvs: 1 x 1