GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Abia intoarsa dintr-un circuit obositor, dupa numai o zi in care mai mult am dormit, sotul meu a decis ca ni se cuvine un weekend de relaxare. Pentru ca ne erau suficiente celelalte drumuri lungi in arsita verii, am hotarat ca trebuie sa plecam undeva mai aproape de Bucuresti.
Conform modelului "Suna un prieten!", a telefonat unui prieten din Campina care ne-a rezervat doua nopti la Vila Nina - pensiune 3* (vezi impresii)
Desi numai de 100 km, parcursul pe DN1 n-a fost tocmai usor din cauza exodului de bucuresteni in tranzit spre munte. Doua ore si jumatate ne-au fost necesare pentru a strabate distanta de acasa pana la gazda noastra de weekend.
Atat sambata cat si duminica pentru noi ziua a inceput pe la orele amiezei, dar asta nu ne-a impiedicat sa incercam sa facem cunostinta cu imprejurimile si mai ales sa ducem la bun sfarsit o dorinta a mea mai veche, aceea de a vizita doua dintre cele mai importante obiective turistice ale Campinei: Castelul Iulia Hasdeu si Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu.
In curtea vilei, pe un panou, harta turistica a zonei ne-a facut cunoscut faptul ca ne aflam la numai 400 m de obiectivele cautate. De asemenea, harta ne oferea si alte posibilitati de petrecere a timpului. Fiind prea cald in timpul zilei, nu ne-am angajat in plimbari lungi, pietonale, preferand obiectivele turistice din apropiere si umbra unor terase. Am retinut totusi ca interesante Casa Domneasca a lui Matei Basarab de la Brebu si doua trasee in natura: Muscel - Voila - Sotrile (pe parcursul caruia se poate admira orasul de la inaltime, se poate ajunge la castelul Voila ridicat de printul Dimitrie Barbu Stirbei) si Valea Doftanei, o zona frumoasa, cu cheile Doftanei si umbra padurilor pana la Paltinoasa.
O remarca: In Campina, pe Bulevardul Carol I, comparativ cu vilele care sunt bine marcate prin indicatoare si sageti, obiectivele culturale sunt semnalizate timid, cu mici panouri abia vizibile si doar in apropierea locatiei respective. Desi stiam ca suntem pe aproape, tot a trebuit sa intrebam unde se afla obiectivele cautate.
Castelul Iulia Hasdeu situat intr-o curte mare, cu multa vegetatie, dincolo de o poarta de fier deschisa larg, isi asteapta vizitatorii. Cu 10 lei/persoana - adulti, 6 lei/persoana - elevi, studenti, pensionari (10 lei taxa de filmare sau fotografiere), am primit ghidul audio si am patruns in misteriosul castel.
La scurt timp a aparut si un grup de elevi care au beneficiat de prezentarea unui ghid, asa incat - tragand cu urechea la ceea ce li se spunea lor - am primit informatii pe mai multa cai. Audio-ghidul este foarte complet si prezinta cu lux de amanunte fiecare element (inclusiv detaliile unui tablou, tehnica folosita si autorul sau provenienta obiectelor din interior).
In perioada 1893-1896 Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit castelul dedicat memoriei fiicei sale rapuse de timpuriu de tuberculoza. Durerea profunda a parintelui care si-a pierdut unicul vlastar l-a facut sa creada si sa se retraga in lungi sedinte de spiritism, comunicand cu fiica sa.
Constructia este alcatuita din trei turnuri de piatra cu creneluri, cel din mijloc - mai inalt - adapostind templul cu statuia lui Iisus. Intrarea principala este o usa de piatra rotativa pe care se vad si acum gravate stema familiei Petriceicu, deviza familiei Hasdeu (Pro fide et patria) si cuvintele lui Galileo Galilei (E pur si muove). Usa este flancata de doua tronuri avand fiecare cate un sfinx. Ochiul Lumii vegheaza deasupra, langa inscriptia - 2 iulie - care marcheaza aniversarea fiicei si sotiei.
Intrarea vizitatorilor se face printr-o usa mai putin impozanta, in turnul din dreapta unde se afla salonul de primire si sufrageria. In turnul din stanga se afla biroul scriitorului, camera de zi si o incapere retrasa, mai mica, destinata sedintelor de spiritism. Aici petrecea Hasdeu multe ore in discutii cu lumea nevazuta, in intuneric, doar cu raza de lumina patrunsa prin orificiul practicat in zid pentru a permite spiritului sa intre.
Muzeul amenajat in edificiul cu aspect de cetate gazduieste portrete si obiecte ale membrilor familiei, fotografii, documente originale, manuscrise, carti si reviste, piese de mobilier (masa de lucru a scriitorului, masa de studiu a Iuliei din perioada petrecuta la Paris, canapele), precum si schiţele lui Hasdeu pentru constructia castelului si primele editii ale operelor sale.
Dupa cateva minute petrecute in umbra arborilor, langa bustul scriitorului, am parasit castelul spiritelor si ne-am indreptat spre Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu aflat la numai cateva sute de metri.
Dupa 1890, stabilit in tara, artistul s-a dedicat preponderent subiectelor rustice, de sub penelul sau aparand portrete de taranci, peisaje rurale, drumuri de tara si care cu boi impovarati, intr-o infinita variatie a temei principale. Am vazut la Campina, in casa in care artistul si-a trait ultimii ani, mai multe lucrari semnate Grigorescu decat am vazut in toata viata mea.
In Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu amenajat in casuta retrasa in care marele artist a locuit si a creat in perioada 1904-1907 intrarea este 10 lei/persoana - adulti. Pensionarii au acces gratuit, iar amatorii de film sau fotografie trebuie sa achite o taxa speciala de 50 lei.
Ceea ce vedem in prezent nu este casa originala. Casa ridicata de Grigorescu - fosta Cartier general german in timpul Primului Razboi Mondial - a fost incendiata, doar cateva obiecte din incaperile de la parter putand fi salvate. In perioada 1954-1955, sub indrumarea lui Gheorghe Grigorescu, fiul artistului, pe baza fotografiilor, casa a fost reconstituita, iar din 1957 adaposteste muzeul.
In atelierul din casa in care Nicolae Grigorescu s-a stins din viata, am vazut sevaletul pe care ultima lucrare, neterminata, parca inca mai asteapta o mana talentata. De asemenea am vazut palete, pensule si tuburi de culori. Atelierul este cea mai mare incapere si se pare ca a fost suprainaltat la reconstituire. Pe pereti, de jur imprejur, aici ca si in toata casa, se afla lucrari provenind din patrimoniul initial al locuintei sau imprumutate temporar de la Muzeul de Arta din Ploiesti sau Muzeul National de Arta al Romaniei.
Ghidul ne-a informat ca au existat si procese initiate de Primaria Campina in legatura cu dreptul de proprietate asupra unor tablouri semnate Grigorescu.
Amenajate pentru vizitare sunt si alte incaperi in care marea majoritate a obiectelor expuse au aparţinut familiei: sufrageria, biblioteca, un dormitor cu un pat simplu de fier acoperit cu o cerga taraneasca.
Bustul artistului este amplasat in fata casei, cu privirea indreptata spre poarta, pentru a-si intampina oaspetii. Terasa de lemn sprijinita de barne tot de lemn care inconjoara etajul pe toata lungimea lui, invadata de flori, duce cu gandul la pridvoarele chiliilor manastiresti sau la frumoasele casute de la tara.
Am mai ramas putin in umbra pomilor de la Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, apoi, pe o strada laterala in coborare, am ajuns la un lac in apropierea caruia se afla Restaurantul New Lac. Nu stiu de ce se numeste asa si nu "New Lake", "Noul Lac" sau - in stilul autohton, mult mai simplu - "La Lac". Restaurantul este recent renovat si ofera excelente posibilitati de servire a mesei cu preparate variate si muzica ambientala, in interior sau pe tarasa amplasata pe malul lacului. In umbra terasei, la una dintre mesele lungi, de lemn, am petrecut aprox. 3 ore servind un pranz prelungit, stropit cu bere slab alcoolizata, racoroasa si improspatata la cerere.
Din lac tasnesc doua jeturi de apa, jucause si decorative, in jurul carora se fac plimbari cu hidrobiciclete sau cu barci inchiriate. Pe malul celalalt am vazut oameni la pescuit si la scaldat.
Duminica la amiaza, parasind Vila Nina care ne-a fost gazda primitoare pentru doua nopti, ne-am indreptat spre Brebu pentru a vizita Casa Domneasca a lui Matei Basarab. (vezi impresii)
Cum drumul de intoarcere spre Bucuresti duce prin Banesti (prima localitate langa Campina), nu puteam trece impasibili pe langa Monumentul Aurel Vlaicu.
Aflat la cativa metri de DN1, in marginea localitatii, monumentul poate fi reperat de la distanta, din goana masinii. Am oprit si ne-am apropiat cu sfiala de locul in care Aurel Vlaicu, tanar inventator si pionier al aeronauticii si-a gasit sfarsitul intr-un tragic accident aviatic. Pe monument, sub chipul in basorelief al temerarului aviator, pe o placa, este inscris urmatorul text: "Pe acest loc in ziua de 13 septembrie 1913 s-au frant aripile zburatorului Aurel Vlaicu din satul Bintinti - Transilvania, in incercarea eroica de a trece cel dintai in zbor Carpatii inlantuiti, cu pasarea de fier facuta de mintea si mainile lui."
In afara celor cateva imagini surprinse la fata locului, imi permit sa atasez si o imagine de la mormantul lui Aurel Vlaicu (din Cimitirul Bellu - Bucuresti). Este deosebit de impresionanta simbolistica acestui monument: Intr-un ultim omagiu, vulturul invaluie cu aripile sale catafalcul acoperit de fiarele contorsionate ale avionului prabusit o data cu Vulturul Carpatilor, vulturul cu chip de om.
De asemenea, pentru ca am facut referiri la moartea prematura a Iuliei Hasdeu, atasez doua imagini ale primului templu ridicat in memoria ei in Cimitirul Bellu din Bucuresti. Realizat in perioada 1888-1891, se pare ca acesta n-a fost pe placul tinerei defuncte, tatal sau intelegandu-i vrerea in cadrul sedintelor de spiritism, transpunand-o pe hartie si construind in cele din urma castelul de la Campina.
Trimis de iulianic in 20.07.12 11:42:57
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru aceasta destinatie.
Hop si eu cu un vot, acum, dupa atatia ani!
Multumesc pentru acest articol. Plec sambata la Campina, si m-am documentat.
@cristina47: Mulțumesc pentru vizită și vot! M-a mirat, dar în același timp m-a surprins în mod plăcut faptul că acum, după mai bine de 5 ani, un articol scris de mine mai suscită atenția cuiva.
Nu am mai fost de mult la Câmpina măcar că zilele acestea frumoase de toamnă mă îndeamnă să reeditez călătoria de atunci.
Îți doresc drum bun și momente frumoase, de relaxare, în orașul lui Nicolae Grigorescu!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2020 O mică mostră de Românie pitorească: Șotrile — scris în 17.10.20 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2019 Centrul Medical Sanconfind din Poiana Câmpinii - de top chiar şi pentru vest — scris în 21.03.19 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 O oază de liniște - fostul schit Slobozia din Câmpina — scris în 19.09.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Explorând Câmpina – un oraș la poalele munților — scris în 20.08.18 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2015 Sanconfind, zbor lin pe spate în ape sărate — scris în 26.09.15 de TEOANCA din CâMPINA - RECOMANDĂ
- Jun.2015 Iarba verde de acasă — scris în 07.07.15 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2015 SANCONFIND Poiana Campina – noua speranta pentru tratarea durerilor — scris în 06.06.15 de denisse din BUCUREșTI - RECOMANDĂ