Acolo unde se avanta vulturii!

TIPĂREȘTE

Dupa cum am promis, revin cu impresii din excursia care am facut-o pe Rarau in weekend-ul petrecut in Nordul Moldovei in luna septembrie. Multumesc celor care au mai postat impresii despre aceasta destinatie, review-urile acetora au fost cele care m-au facut sa ma hotarasc sa vizitez aceste minunate locuri (de foarte multe ori trecusem prin zona dar nici o data nu urcasem pe Rarau, cu ocazia acestei excursii aveam sa constat ce avusesem de pierdut de atatea ori!).

Superbele manastiri din zona le vizitasem de mai multe ori, de aceasta data, vremea fiind superba, am hotarat sa ne facem urmatorul "plan de bataie" -plecand dimineata la prima ora din Bacau, sa facem un mic popas in Suceava, apoi sa mergem catre Vama, unde urma sa descoperim unde e pensiunea unde urma sa ne cazam - Mugur De Fluier -vezi impresii- dupa care sus pe Rarau, asta pentru prima zi. Zis si facut!

Dupa ce am descoperit la intrarea in Vama, dispre Suceava, indicatorul catre pensiune, am plecat spre Pojorata, vremea superba, un soare placut de toamna si soseaua extrem de buna era completata de peisajul mirific al Nordului Moldovei. Stiam de la cineva care fusese pe Rarau, cat si de pe AFA, ca drumul cel mai bun de urcare spre Cabana Rarau si Pietrele Doamnei, e cel prin Pojorata. Ajungand in aceasta localitate, la o intersectie, e un indicator ce indica directia ce trebuie urmata spre Rarau, se vireaza la stanga si incepe urcusul. Drumul recent reabilitat e mai mult decat bun, pe unele portiuni fiind foarte larg. Soseaua e refacuta (sau cel putin, asa era la acel moment, sincer, cred ca nu s-a modificat foarte mult din acel moment) pana la inersectarea acestuia cu drumul ce urca din Chiril, cam la 700-800m de Cabana Rarau. Am ajuns pana langa cabana, unde cu greu am gasit un loc de parcare, si unde aveam sa constatam ca temperatura era mult mai scazuta decat in vale. Am fost imediat impresionati de frumusetile ce ni se desfasurau in fata ochilor, de impunatoarele Pietrele Doamnei, de verdele padurii si aerul curat.

Nu dupa mult timp observam ca pe micutul platou de pe pietrele Doamnei sunt o gramada de oameni (dupa ce am coborat de alcolo, am fotografiat de langa cabana ceea ce vazusem initial), nici nu am apucat sa-mi exprim parerea de a urca si noi pana acolo, ca cei mai mici din grup au si inceput sa sara in sus de bucurie si sa arda de nerabdare sa pornim in aventura (nu dupa mult timp chiar urma sa avem parte de o mica aventura). Pe panourile din preajma cabanei scria ca urcusul pe Pietrele Doamnei ar dura, parca, 25 min., nefiind foarte tarziu, vremea fiind foarte frumoasa iar excursionistii nerabdatori, am hotarat sa pornim la drum.

Fiind la ceva distanta de masina noastra, am hotarat ca nu e cazul sa ne intoarcem si sa ne echipam mai bine, vazandu-i pe cei ce coborau de acolo, acestia fiind echipati ca pentru o plimbare pe bulevard (majoritatea). Prima portiune a traseului, marcat cu o cruce albastra pe fond alb, e prin padure, deloc abrupt si destul de lejer. In momentul in care am iesit din padure si in fata se ridica impunatoarele stanci ale Pietrelor Doamnei, am avut un mic soc, vazand ca traseul continua printre stanci, destul de abrupt, dar numarul mare a celor ce urcau sau coborau aveau sa ne faca sa mergem mai departe. Cel mai mic din grup, implinise de curand 6 ani, era cel mai etuziasmat, incaltat doar in sandale, dar primul, starnind admiratia celor ce coborau pe langa noi, intreba in permanenta cat mai e pana sus.

Cu foarte multa atentie si destul de greu (pe alocuri erau de urcat praguri de peste 2,5m pe stanca, agatandu-te de jnepeni sau chiar de stanca) am reusit sa ajungem in varf, pe acel micut platou de care va vorbisem. Pe aceasta portiune a traseului, am ramas impresionat cand am gasit in cateva locuri saci de gunoi plin de peturi, fapt ce denota ca mai sunt totusi iubitori ai naturi care nu doresc pangarirea acestor frumuseti lasate de natura. Odata ajunsi sus, toate eforturile ne-au fost rasplatite, te simti ca si atunci cand ai zbura, simti ca ai invins vazduhul, privelistea e minunata, voi atasa unuele imagini ce am incercat sa fie cat mai panoramice pentru a va face o parere despre ceea ce vezi de alolo. Acum, de urcat am urcat, numai ca eu deja imi faceam o mie si una de griji despre cum vom reusi sa coboram de acolo, nu atat noi, cei mai mari, ci juniorul grupului. Numai ca, la fel ca intr-un film cu happy end, zeita Fortuna ne-a suras si datorita tehnologiei moderne, am luat legatura cu cei din grupul nostru ce nu avusese curajul sa urce cu noi si au ramas la aer curat langa cabana, si am avut bucuria sa aflam ca mai exista un traseu de sus catre cabana, altul decat cel pe care urcasem noi, un pic mai lung dar cu mult mai usor, pe partea stanga cum privesti de jos. Dupa ce ne-am umput inima cu superbul peisaj de deasupra Bucovinei, am inceput coborarea catre Cabana Rarau pe celalat traseu, mult mai usor decat la urcare, dar nu fara pirderi, talpile sandalelor juniorului cedand eroic in urma efortului depus…

Nu doresc sa devin plictisitor si sa transform aceasta mica povestire intr-un roman, sper sa va fi facut o imagine asupra acestei superbe destinatii care odata cu terminarea drumului pana la Cabana Rarau sa nu se transforme intr-un loc prerferat pentru gratare, sa se umple de gunoie iar linistea monumentala de aici sa fie inlocuita de concerte de manele…

Las sa completeze aceste impresii minunatele imagini de la Pietrele Doamnei!

Vacante placute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2316 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI