Bretania: Cote de Granit Rose; Oceanopolis - Brest (ziua a 6-a)

TIPĂREȘTE

Cap Horn, Plouezec, Bretania...

Ne trezim devreme. Ziua precedenta, fiind ceva mai insorita, cu doar doua reprize scurte de ploaie, ne-a facut sa mergem la plaja, sa facem o baie in ocean (un vis implinit), sa ne "hodinim"...

Diferenta flux-reflux atat de mare (13m) iti da o senzatie stranie, te simti mititel, neajutorat. Aici intelegi mai bine pasajele (citite-n romanele copilariei) despre problemele navigatorilor la plecarea sau venirea functie de flux-reflux!

Echipati pentru orice vreme, ne-am urcat in batranul VW al lui frate-meu si... la drum: Paimpol - Lannion - Trebeurden (cam 50 km), drum placut prin sate pitoresti, mori de vant (ca nu duc lipsa deloc de vant... !), sosele excelente.

Ajungem in Trebeurden; plaja enorma, nici urma de vre-un turist amator de leneveala! In schimb sunt cativa care alearga... Senzatia e coplesitoare...

Vizitam portul - parcare in toata regula, ca la supermarket, doar ca pe apa, si-n loc de autovehicule - barci, barcute pescaresti sau yaht-ulete cochete sau mai putin "fatoase", probabil cateva sute!

Lasam orasul si urmam soseaua pana pe un promontoriu nu prea inalt unde parcam. Coboram spre malul apei si ne pomenim intr-un peisaj neasteptat.

Zona intre Trebeurden - Ploumanach - pana aproape de I-le Brehat este cunoscuta ca (si) Cote-de-Granit Rose, din cauza, evident!, a culorii deosebite a rocilor. Frumusetea peisajului este, insa, sporita de formele rotunjite si ciudate ale unor pietroaie uriase, imprastiate de-a lungul si de-a latul litoralului, tablou pictat de Mama-Natura ajutata de vantul neobosit si de oceanul albastru si nehotarat... Am facut ceva poze, dar daca doriti detalii intrati pe Unchiu'Goagal (!).

Ne-am cocotat pe cativa "monstri", am lalait-o pe plaja cu nisip (destul de rare astfel de plaje), am intrat un pic prin apa, deh! ca omu'-n concediu. Nu ocoliti zona, merita!

Inapoi la masina... 80 km spre vest si ajungem in Brest, cel mai vestic oras (mai reprezentativ) din Hexagon. Am intrat intr-o parcare uriasa, plina, pentru a vizita obiectivul nostru principal: Oceanopolis, un acvariu urias, pe mai multe nivele, compartimentat in mai multe sectiuni care reprezinta zonele arctica, temperata, tropicala, vietuitoarele de suprafata sau de adancime, o mare diversitate de fauna si flora.

In uriasul complex exista sali de proiectie cu filme non-stop despre expeditii de profil, o sala unde cativa voluntari invatau copiii sa nu se teama de vietuitoarele marii, punandu-i sa bage mana si sa atinga diverse plante nu prea atragatoare, ce-i drept, crabi sau raci (cu clestii legati pentru orice eventualitate), alte creaturi ciudate. Afara iei contact cu pinguini, lei de mare, morse, delfini, foci, fiecare cu zona lor (pe care le poti vedea si din interior.

In interior, lume puhoi; am petrecut cca 2-3 ore in care am strabatut sali obscure (lumina era foarte scazuta pentru a nu deranja vietuitoarele care traiesc la adancimi foarte mari si pentru care lumina este un rau!), sali cu acvarii uriase cu pesti de toate culorile, formele, marimile, doar balenele mai lipseau!!! plante ciudate, frumos colorate, ceva uluitor! Merita vazut cu prisosinta.

Dupa iesire de la Oceanopolis, am continuat spre vest pana la Le Conquet, pe malul oceanului - chiar cel mai vestic punct din Franta!

Aceeasi senzatie, coplesitoare, ne-a insuflat-o peisajul stancos, oceanul (aparent) nesfarsit... Capatul Bretaniei!

---

VIZUALIZĂRI: 3255 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI