Hai la șpațir prin Brăila! (2)

TIPĂREȘTE

Dragilor, vă invit să ne continuăm plimbarea prin Brăila! :)

Parcurgând Bd. Independenței, unde ne oprisem în plimbarea noastră în primul episod, până spre capătul său, ajungem la Bd. Sulina. Aici facem dreapta și după cca. 5 min. de mers lejer, ajungem în parcul Grădina Mare, loc de promenadă a protipendadei de altă dată, dar și a locuitorilor de azi ai urbei, unde sunt amplasate câteva construcții și nu numai, ce merită puțină atenție.

Grădina Mare

Având o suprafață de peste 6 ha, Grădina a fost planificată şi realizată încă de la înfiinţarea oraşului, fiind situată pe o parte a perimetrului cetăţii turceşti.

Parcul, în forma actuală, a fost realizat încă din 1833, pe vremea primarului Constantin C. Hepites (cunoscut farmacist și medic, personalitate de seamă a Brăileiː de două ori primar, președinte al comitetului de inițiativă pentru înființarea Bibliotecii publice și a Muzeului din Brăila, președinte al Camerei de Comerț). A mai fost cunoscut cunoscut și sub numele de Grădina „Belvedere”, nume cu care l-a botezat chiar “nașul” său, Constantin C. Hepites, datorită perspectivei oferită privitorului către Dunăre și Munții Dobrogei, dar și Grădina Publică, parcul „Al. I. Cuza”, denumire primită în 1864, Grădina Pașei sau, la începuturile sale, Grădina Împărătească.

Pătrundem în parc pe poarta dinspre str. Grădinii Publice și încercăm să urmăm un traseu aproximativ cu acela prezentat pe un panou, chiar la intrare în partea dreaptă, instalat cu ocazia zilei mondiale a inimii în 2016.

Intrarea în parc este străjuită de către Casa Thuringer, despre care am amintit și în review-ul meu Clădiri vechi ce fac istoria Brăilei (3) , în care a locuit Istrati în copilăria sa, datorită faptului că mama sa lucra ca menajeră la această familie.

Ca atare, de la intrare o luăm în partea dreaptă unde, după un parcurs de cca. 50 - 60 m., întâlnim două clădiri, una dintre ele fiind Casa memorială Panait Istrati, cu toate că scriitorul nu a locuit niciodată în această casă. Construită în stil neoromânesc clădirea a avut și destinația de locuință cu denumirea Casa Grădinarului. În prezent adăpostește expoziția memorială ˮPanait Istratiˮ, înființată cu prilejul centenarului nașterii scriitorului.

În partea stângă a Casei memoriale se află o clădire ce are în prezent funcțiunea de restaurant cu numele “Privighetoarea”, denumire ce a purtat-o și restaurantul amplasat aici la sfârșitul sec. 19. Construcția a mai fost și locul ce a găzduit exponatele secției de etnografie și folclor a Muzeului Brăilei, în perioada 1980 – 1984.

În fața acestei clădiri se află statuia lui Panait Istrati.

Ne continuăm parcursul stabilit și, trecând prin fața celor două clădiri despre care tocmai făcurăm vorbire, ajungem într-un spațiu deschis unde găsim două exponate ce trebuie amintite. Este vorba despre o mică fântâniță încadrată de două statui (un ciobănel, cam necăjit, și o ciobăniță, cam dezbrăcată), și, în apropierea restaurantului o statuie reprezentând o femeie, cu denumirea “Nud” sau “Extaz” – nu se știe chiar foarte bine. De altfel parcul mai are două astfel de nuduri, unul dintre ele, purtând semnătura sculptorului Constantin Baraschi, se află în imediata vecinătate a Castelului de apă, iar celălalt pe o alee în apropierea statuii scriitorului Panait Istrati.

(N. B. nu știu cum o fi prin alte locuri, dar în Brăila cvasitotalitatea sculpturilor nu au nici o plăcuță indicatoare care să ne spună care-i numele operei de artă și care-i autorul) . :(

Revenind la ale noastre, spunem că în fața restaurantului se găsește amplasat un chioșc metalic, „Chioșcul Muzicii”, construit în 1929, loc unde, pentru distracția oamenilor, au loc spectacole oferite și înainte și acum, de fanfare, dar și de alte formații muzicale, la zile de sărbătoare. Am urmărit cu diverse ocazii programe muzicale oferite de astfel de formații și am constatat că spectacolele erau vizionate cu plăcere de locuitori ai Brăilei și chiar de turiști aflați în trecere prin parc.

Alegem să mergem, spre partea centrală a parcului, pe aleea situată între „Chioșcul Muzicii” și fântânița cu ciobănei.

Ajungem astfel la fântâna aflată în centrul Grădinii Publice, datând de la 1914, cam seacă și fără un fir de apă la ora plimbării mele. Însă, cu mâna pe inimă vă declar că am văzut-o și funcționând.

Zona centrală a parcului este un spațiu larg, deschis, aici venind, sau de aici plecând, depinde cum priviți problema, toate aleile Grădinii.

Este locul unde găsim ceasul floral, unic în țară la un moment dat, iar lângă el bustul poetului nostru național Mihai Eminescu.

Chiar în față se vede ˮCastelul de apăˮ construcție cu o arhitectură demnă de a fi admirată, ce datează din 1912 și al cărui scop inițial era acela pe care-l arată numeleː de a alimenta cu apă populația orașului. Ulterior a devenit un obiectiv turistic, unul dintre simbolurile Brăilei. De pe platforma, cândva rotitoare, situată la cca. 40 m înălțime aveai o frumoasă vedere panoramică asupra orașului și Dunării. Parcursul spre Castel trece pe lângă o fâtână arteziană și un ceas floral, unic acum ceva vreme-n urmă. La data construirii lui, era cea mai mare constructie de acest gen din Romania.

Destul de aproape de fântâna din centrul parcului, găsim bustul lui Mihail Sadoveanu.

Aleile parcului, umbrite de nenumărați copaci, mărginite de numeroase ronduri cu flori minunate, te îmbie să le străbați în liniște, alăturându-te celor câteva zeci sau sute de plimbăreți, ca și tine, care se bucură de frumusețea florilor și de vegetația luxuriantă ce te înconjoară.

O remarcă ce trebuie făcută ar fi aceea că spre deosebire de zona Faleza Dunării și Esplanadă, despre care am vorbit în “Hai la șpațir prin Brăila! (1) ”, zone ce au devenit centrul promenadei brăilene, frecventate, datorită spațului larg, de plimbăreți de toate vârstele (copii, tineri, vârstinici), ce se deplasează pe jos, sau cu mijloace mecanice (role, biciclete, plăci, ș. a.), în Grădina Publică întâlnești în special persoane mai spre vârsta a 2-a și a treia și mici copilași.

Grădina Mare mai are și alte intrări/ieșiri: una spre str. Vadu Schelei, unde se află o stație de carburanți Petrom și o alta spre terenurile de tenis ale A. S. Spartacus, iar de aici poți ajunge pe Faleză.

Piața "Traian"

Ieșim din Grădina Mare pe aceiași poartă pe unde am intrat și urmăm în sens invers traseul pe care am venit în această zonă, descris în review-ul Clădiri vechi ce fac istoria Brăilei (3) .

Ca atare facem stânga pe str. Grădinii Publice, apoi dreapta pe str. Oituz, ajungem în Piața Poligon (în fața Bibliotecii Municipale Panait Istrati) și de aici în Piața Traian (numită initial Piata „Sfintii Mihail si Gavriil”), ce dateaza din 1833.

Poate că normal ar fi fost ca parcursul nostru de aici să-l pornim, pentru că această piață este de fapt centrul vechi, inima orașului, “de unde pleacă … străzi ca niște raze de soare” (vezi „Clădiri vechi ce fac istoria Brăilei”)

Făcând o mică plimbare prin parc vom găsi câteva obiective importante pentru oraș. Mă refer în primul rând la biserica „Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil” – provenită dintr-o veche moschee ce a fost transformată în anul 1832 în lăcaș de cult ortodox.

Vorbesc apoi despre două simboluri ale Brăilei și anume Monumentul lui Traian, inaugurat în 1906 și despre Ceasul public realizat în 1909.

Cu toate că în literatura internaută găsiți suficiente documente despre cele două obiective, voi încerca aici, succint, pentru cei ce nu au timp să caute aceste materiale, să prezint câteva elemente definitorii despre ele.

Deci, din “clasici” citire:

“Monumentul lui Traian a fost inaugurat în anul 1906, cu ocazia împlinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către romani şi a patruzeci de ani de domnie a regelui Carol I.

Lucrarea a fost realizată de arhitectul Ion Traianescu şi sculptorul Take Dimo Pavelescu. Pentru chipul împăratului Traian, ei au luat ca model două statui vechi, descoperite în ruinele unei aşezări romane. Până în anii 1947 - 1948, pe monument, s-a aflat şi o inscripţie ce marca aniversarea domniei regelui Carol I: „Ridicat în al 40-lea an de glorioasă domnie a M. S. Regelui Carol I”.

Și în continuare:

„Ceasul public din Brăila este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale oraşului. Situat în Piaţa Traian, orologiul a fost realizat în anul 1909, în stil baroc, din metal turnat şi sudat, de către firma cehă Carol Sakar. Construcţia are o înălţime de peste 11 metri şi a fost executată în stilul artei anului 1900, cu patru cadrane susţinute de o carcasă metalică, aspectul fiind similar cu al unui ceas de interior.

La baza monumentului este pictată o corabie, făcând trimitere la faptul că Brăila este un oraş-port. ”

Alt obiectiv amplasat aici este o fântână arteziană, “ce exista la începutul secolului (în 1923 era în funcțiune), este realizată din fontă, turnată în stil baroc”.

În fața bisericii „Sfintii Mihail si Gavriil” se află o mică troiță închinată eroilor brăileni decedați la revoluția din 1989, ridicată de senatorul Ionel Alexandru.

Ca și celelalte parcuri ale orașului ne întâmpină și aici aranjamente florale, deosebit de frumoase, ce se schimbă funcție de anotimp, copaci umbroși, mari, unii probabil de o vârstă cu parcul, iar la umbra acestora sunt destule bănci numai bune de a-ți odihni picioarele după o îndelungă și plăcută preumblare.

Aproape la orice oră a zilei, cu excepția ceasurilor de siestă, pe aleile umbroase găsești mici “bisericuțe”, adică grupuri de oameni (bărbați), ce dezbat chestiunile arzătoare ale zilei, anului sau secolului, cu teme dintre cele mai variate: politică, fotbal, ceva literatură din tabloide. Și cum fauna politică sau cea din fotbal, ca să nu mai vorbim de fauna tabloidelor, este extrem de bogată, vă dați seama că aceste subiecte nu se termină niciodată. :D

Din Piața "Traian" mergând agale pe str. Mihai Eminescu ajungem iarăși la Bd. Independenței de unde putem lua tramvaiul pentru a ajunge într-un alt loc de promenadă,

Parcul Monument.

Str. Mihai Eminescu este arteră pietonală și plimbarea pe ea ne ferește de inhalarea noxelor emanate de diverse mijloace auto.

Pe această arteră putem admira numeroase clădiri istorice, unele dintre ele fiind prezentate în „Clădiri vechi ce fac istoria Brăilei (2) ”.

În ultimii ani au apărut și pe această stradă câteva terase, active vara și puțin spre toamnă, ce te îmbie la odihnă și la o răcorire cu ceva lichid și rece, conform gusturilor consumatorului.

Parcul Monument

Cum spuneam mai sus, în Parcul Monument (cunoscut și sub denumirea parcul "Kiseleff", în amintirea guvernatorului rus Pavel Kiselef) se poate ajunge și cu tramvaiul, mergând, de la intersecția Bd. Independenței cu str. M. Eminescu, până la destinație, fix 5 stații.

Este cel mai mare parc din oraș și unul dintre cele mai mari din țară. Întinzâdu-se pe cca. 9 ha, ai, slavă Donului, pe unde te plimba.

Pe lângă aleea principală a parcului, cu o lungime de aproape 2 km, care pornește de la str. Pietății (în fața Sălii Sporturilor) și până în Șoseaua Națională Veche, sunt destule alei secundare ce-ți oferă un larg spațiu de plimbare de voie și nu numai. Spun, nu numai, pentru că pe alei întâlnești numeroase persoane, de toate vârstele, care aleargă întru menținerea și întreținerea formei fizice și a sănătății.

Dar mai întâi să intrăm în parc pentru a-l cunoaște, pornind de la capătul său dinspre oraș (str. Pietății).

Chiar la intrare observăm în partea dreaptă edificiul Sălii Sporturilor, loc de desfășurare a numeroase competiții sportive, locul unde-și dispută meciurile de acasă actuala vicecampioană națională la handbal feminin HC Dunărea Brăila.

Tot pe această parte, într-o mică poieniță, sunt amplasate o serie de sculpturi, despre care nu știi ce să spui, neavând nici una vreo plăcuță care să ne spună cine le-a făcut și care sunt numele lor (am semnalat chestiunea asta și mai sus). Însă tot sunt bune la ceva deoarece sunt foarte apreciate de copii ca loc de joacă. :))

Pe stânga aleii te ademenește cu mirosuri, bere, umbrele și scaune o mică terasă, numai bine ca să te întărești, un picuț, înaintea plimbării prin parc.

Ne continuăn deplasarea pe aleea centrală și, tot pe dreapta, mai observăm o bază sportivă a DJST, dar și Orășelul copiilor, spațiu foarte bine amenajat pentru cei mici.

Pe partea stângă parcul este mărginit de linia de tramvai ce face legătura orașului cu stațiunea Lacu Sărat și cu fosta, sau ce a mai rămas din ea, platformă industrială Chiscani. Aici în parc există o buclă de întoarcere a tramvaiului, utilizată în special vara când tramvaiul merge până în stațiunea Lacu Sărat.

Ajungem în zona centrală a parcului marcată de un rond de flori. Pe acest loc s-a aflat amplasat un monument (de unde și numele parcului) ridicat în 1834, an în care Brăila a încetat de a mai fi raia turcească și demolat de soldații turci în 1916 - probabil ca să ne facă-n ciudă că ne-am bucurat în 1834 – »:(.

Chiar în față observăm o cruce mare înălțată de AFDP (Asociația Foștilor Deținuți Politici) Brăila încadrată de două plăci de beton având fiecare câte o placă cu înscrisurile: “În memoria celor ce au luptat și s-au jertfit pe altarul patriei pentru credință, libertate și adevăr” și pe cea de-a doua un citat: “Dacă murim aici în lanțuri și în haine vărgate nu noi facem cinste poporului român, ci poporul român ne-a făcut onorea să murim pentru el. - Petre Țuțea”.

În partea dreaptă se bifurcă Aleea Parcului ce ne duce la Stadionul Municipal, arenă sportivă unde echipa de fotbal “Dacia Unirea Brăila” își dispută meciurile. Uneori aici se desfășoară și curse moto de dirt track.

În partea stângă a acestei arene se afla stadionul de atletism, acum o ruină și teren de plimbare pentru câini, stadion ce a dat țării mulți atleți de renume, cea mai cunoscută fiind campioana olimpică la săritura în lungime Anişoara Cuşmir-Stanciu. Și la stadionul ăsta se potrivește o vorbă spusă pentru oameni: “Ce frumos eram odată și ce, vai de capul meu (adică al stadionului), am ajuns acuma! ” Și a ajuns așa din cauza oamenilor (iată legătura cu vorba de mai sus).

Dar să revenim la locul rondoului din centrul parcului pentru că mai avem câte ceva de arătat.

Pe partea dreaptă se vede clădirea Muzeului Ştiinţelor Naturii, o secţie a Muzeului Brăila, care prezintă, prin intermediul dioramelor, plante, păsări şi animale aparțnând ecosistemelor specifice din această parte de țară: baltă, câmpie, luncă, pădure, etc.

În zona monumentului ridicat de AFDP sunt amplasate mese la care iubitorii șahului, tablelor, cărților de joc sau rummy, se destind la o partidă.

Continuîndu-ne parcursul vedem o amenajare menită a fi o fântână arteziană, cam fără apă (în majoritatea timpului), iar tot pe partea dreaptă observăm un gard ce îngrădește o zonă cu mulți copaci, în acest areal fiind și clădirea Muzeului Științelor Naturii. Undeva lângă gard este o sculptură reprezentând o femeie nud, culcată supărată parcă de ceea ce se află în spatele gardului.

Această incintă este înconjurată de o alee, locul preferat al celor ce fac jogging în parc. Lungimea acestui traseu, aflată de la un alergător, este de cca. 1100 - 1200 m.

Într-un spațiu deschis pe partea stângă s-a amenajat un mic loc de joacă pentru copilași, pe trotuar fiind câteva desene ce reprezintă harta României Mari, sistemul solar.

La capătul parcului între acesta și Șoseaua Buzăului se află Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sfântul Pantelimon".

Și ca o ultimă precizare, parcul "Monument" are cam aceeaşi vechime cu parcul "Grădina Mare", prima mențiune despre el fiind prin 1833.

Mai multe informații, deosebit de interesante, despre istoria acestui parc, dar și fotografii vechi, puteți găsi aici: brailadealtadata.blogspot ... l-parcului.html.

Iată dragii mei cetitori că am ajuns la capătul unei călătorii frumoase prin locurile de agrement și promenadă din urbea de la Dunăre, Brăila.

Sper că v-a plăcut și nu ați obosit prea tare, mai ales că drumul a fost presărat cu numeroase locuri unde v-ați fi putut trage sufletul la un mic și o bere rece.

Și, totuși, încă ceva.

În zonele limitrofe Brăilei sunt câteva locuri unde merită să ajungeți ca să le vedeți.

Este vorba de stațiunea balneară Lacu Sărat, aflată la cca. 6 km distanță de Brăila și unde se poate ajunge cu auto pe E584 spre Slobozia, la dreapta imediat după stația Petrom, sau cu tramvaiul.

Apoi de Complexul Lacul Blasova, în Insula Mare a Brăilei, unde se ajunge după ce treceți Dunărea cu bacul. Acolo amatorii de pescuit pot pescui în Lacul Blasova (baltă privată).

Și, în cele din urmă, semnalez Insula Mică a Brailei - Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, având atât zone de agrement dar și o zonă de protecție specială.

---

VIZUALIZĂRI: 2229 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI