Brăila (II) – Arhitectură în Centrul vechi

TIPĂREȘTE

După ce ne-am delectat cu peisajul oferit de Dunăre în zona falezei brăilene – natură, nave celebre, un frumos muzeu plutitor – am pornit mai departe către centrul vechi al Brăilei (vezi impresii). Vroiam să simțim cumva atmosfera de altădată, din vremuri când orașul era poarta țării către tot mapamondul. Să vedem motivele pentru care la un moment dat Brăila era supranumită picior de Paris.

Ziaristul brăilean Nicolae Carandino ne spune că „în Brăila este imposibil să te rătăceşti” , cu referire la partea veche a orașului pe care arhitecți ingenioși și constructori pricepuți au realizat-o după un plan geometric. Străzi semicirculare, concentrice, care pleacă din Dunăre și se sfârșesc în Dunăre, adăpostesc ca un miez piațeta Sfinților Arhangheli, iar străzi radiale intersectează din toate punctele cardinale primele căi de comunicație menționate.

În ultimul weekend din aprilie, minivacanța de 1 Mai, am găsit orașul Brăila destul de amorțit, mai ales în centrul vechi. Am parcat autoturismul pe strada Împăratul Traian, chiar lângă hotelul Traian, edificiul cel mai înalt din oraș realizat la începutul anilor ' 70. Pe strada ce poartă numele împăratului roman se află multe clădiri vechi, dar nu am avut timp să explorăm această parte a urbei. Ne-am îndreptat către maiestuoasa pasăre albă ce se înalță cu grație spre cer, și anume biserica greacă „Buna Vestire” . Din păcate nu am vizitat interiorul (și ce rău îmi pare fiindcă este impresionant!) deoarece tocmai atunci se desfășura o cununie religioasă. Proaspăt restaurată biserica ridicată la 1863 de comunitatea greacă din Brăila ne-a uimit cu arhitectura deosebită, mărimea sa în ansamblu, frumusețea turnului cu ceas și a vitraliilor laterale – este doar ceea ce am putut vedea noi din exterior (imagini și detalii aici: obiectivbr.ro/content/bis ... la-br%C4%83ilei).

Ne-am întors în Piața Traian, fostă a „Sfinților Arhangheli” – nume provenind de la biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” aflată în acest perimetru central. Aveam să citesc ulterior că biserica ortodoxă de azi a fost în trecut geamie, fiind vorba de singurul caz cunoscut la noi de transformare a unui locaș de cult musulman în biserică creștină.

Ceasul public este un simbol al Brăilei, turnul de metal frumos decorat (corabia din registrul de jos face legătura cu apa) fiind ridicat la începutul veacului al XX-lea din banii unui cetățean de vază al orașului. Bineînțeles că turnul metalic și mecanismul orologiului nu sunt românești, însă amplasarea ceasului public în Brăila acelor ani a constituit o dovadă de modernitate. Am admirat și noi silueta albastră înconjurată de un covor de lalele colorate. Pe aceeași linie cu ceasul albastru se află bustul împăratului Traian, monument inaugurat cu câțiva ani înainte de ridicarea orologiului. Interesant grupul statuar de la baza soclului: un bătrân îi explică unui copil originea latină a românilor arătând spre împăratul de la Roma.

Din piațeta Traian ajungem în capătul străzii Regale, un valoros ansamblu arhitectural care se pare că are legătura cu asemănarea urbei dunărene cu Parisul. Chiar dacă nu mai are strălucirea de altădată, strada cu clădirile sale (parțial restaurate) încă emană parfumul anilor 1900. Mi-a plăcut faptul că s-a optat pentru păstrarea pavajului cu piatră cubică și interzicerea traficului auto; bănuiesc că atunci când se pun umbrele colorate, cum am văzut în fotografii de anul trecut, atmosfera se înveselește. Am mers pe sub clădiri până în bulevardul Alexandru Ioan Cuza privind când pe o latură, când pe cealaltă clădirile decorate, cu balcoane de fier forjat și ferestre mari. Am zărit teatrul „Maria Filotti” , hotelul Pescăruș (cel mai dărâmat, la propriu), hotelul Regal și multe case negustorești sau ale celor care practicau meserii liberale. La o intersecție este amplasat bustul Anei Aslan, brăileanca care nu mai are nevoie de nici o prezentare (sper!); mai sus pe strada care îi poartă numele se află casa în care s-a născut medicul gerontolog.

Revenim spre Piața Traian nu înainte de a admira o clădire monumentală – Palatul Lyra, restaurată recent, gazdă a Muzeului Umorului. În jurul ceasului public mai sunt și alte clădiri frumoase cu diverse funcțiuni, între care remarcăm sediulMuzeului Brăilei „Carol I” .

Concluzii. Cam acestea sunt locurile văzute în Brăila într-un timp relativ scurt, nici jumătate de zi. Centrul vechi mi-a plăcut, dar mai este de lucru. În acea după-amiază de sâmbătă strada Mihai Eminescu (fosta Regală) era aproape pustie, cele două-trei cafenele/baruri abia dezmeticindu-se, ca să zic așa. Nucleul vechi al orașului are clădiri interesante, frumoase, străzi de promenadă care reflectă importanța de altădată a portului dunărean. Voi mai reveni!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI