Bologna, Orașul Turnurilor – Partea a II-a

TIPĂREȘTE

Voi continua povestea cu cele văzute a doua zi în Bologna, pentru prima zi vezi impresii. Voi vorbi mai puțin, vor povesti mai mult pozele postate și site-ul oficial turistic Bologna bolognawelcome.com/it unde se găsesc multe informații inclusiv tarife și programe de vizită, cu toate variantele lor pentru toate monumentele din Bologna

Am plecat de la Hostelul Combo tot pe la ora 8, am trecut prin Pasajul Pietonal de la Gară și ne-am îndreptat spre Piazza Malpighi unde am ajuns mergând pe jos în circa 30 de minute. Fiind o zi de sâmbătă autobuzele aveau orar și rute schimbate, nu prea erau de folos, tot trebuia mers destul de mult pe jos. Situată în centrul istoric al orașului poartă numele cunoscutului medic și anatomist al secolul 17, Marcello Malpighi, părintele observației microscopice în anatomie.

Apropiindu-ne de Piață am văzut mai întâi două Turnuri, apoi niște pomi mari, verzi și, printre pomi, niște ziduri maronii. Era Basilica San Francesco, ridicată în secolul 13, se vedeau cele două Turnuri Clopotniță.

În fața pomilor trei Monumenti funebri (Arche) dei glossatori, comentatori de texte din Școală bologneză de drept, trei morminte gotice, turnuri de diferite forme și dimensiuni în care sarcofagele sunt expuse la vedere la înălțime, printre ele Mormântul lui Accursio, jurist din secolul 13, unul din cei mai cunoscuți comentatori ai textelor de drept civil și Arca di Ronaldino dei Romanzi, cel mai împodobit.

Am mers apoi la Colonna dell' Immacolata, coloană ionică din cărămidă și piatră, de pe care Maica Domnului, din bronz, ne-a primit cu flori în mână. Am mers apoi la vecina ei, Piazza San Francesco, unde pe Fațada tripartită în stil romanic a Bisericii, între cei doi pilaștri centrali se află Portalul de acces în biserică. Am revăzut și cele două Clopotnițe, Turnul cel mic cu un singur clopot, cel mare are cinci clopote care fac un concert deosebit de frumos, poate cel mai frumos din Arhiepiscopia bologneză. Nu pot fi vizitate chiar dacă biserica este deschisă între orele 6:45–12 și 15:30–19. Era o zi rece dar senină. Interiorul, unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură gotică franceză din Italia, este împărțit de stâlpi octogonali în trei nave, Naosul Central bogat împodobit terminându-se cu Altarul Principal (San Francesco) realizat din marmură împodobit cu un Retablu, dantelărie în marmură. În spatele Altarului sunt câteva Capele care merită văzute. Le-am văzut și noi, le-am pozat și ne-am continuat plimbarea.

Pe Via Porta Nuova am văzut Torresotto di Porta Nuova o poartă fortificată veche de peste opt sute de ani încastrată în cel de-al doilea inel de ziduri de apărare, numitul Inel Torresotti și ne-am oprit la Chiesa del Santissimo Salvatore aflată la intersecția dintre Via IV Novembre și Via Cesare Battisti. Este o Biserică imensă cu o Fațadă cu linii simple ce adăpostește în patru nișe Statuile evangheliștilor din lut ars, iar pe fronton sunt amplasate trei statui de bronz. Interiorul are o singură Navă mare și luminoasă cu coloane și statui, și, pe laterale, opt capele ce păstrează valoroase opere de artă.

Mai multe poze și am părăsit Biserica. Am mers pe Via IV Novembre pe lângă partea laterală a Palatului Accursio, îl văzusem în ziua precedentă, apoi am mers în Piața Maggiore, la parterul Palatului Podestà la Bologna Welcome - Ufficio turistico ufficiale unde am găsit hărți, pliante și tineri drăguți care ne-au ajutat să achiziționăm 2 bilete pentru vizită la Palazzo D' Accursio și pentru urcare în Torre dell' Orologio, cost 5 € de senior. Nu am putut rezerva on-line, numărul de vizitatori este limitat, 30 de persoane pe interval de timp.

Am rămas în Piață, în stație la Trenulețul electric „San Luca Express” , pentru a merge la Bazilica San Luca. Am plecat cu trenulețul roșu de la ora 9:45, este stație terminală, biletul costă 12 €, turul complet durează o oră, dar se poate staționa la Biserică, biletul rămânând valabil pentru întoarcere. Trenulețul a plecat la timp, a fost plin.

Am trecut pe la Porta Saragozza, am mers apoi pe lângă Porticul San Luca cel mai lung portic din lume, 3.800 de metri, cu peste 650 de arcade, cu plăci votive și capele decorate cu fresce. Este unul din cele 12 tronsoane componente ale site-ului I Portici di Bologna din 2021 patrimoniul UNESCO. Am văzut Arco del Meloncello din Via Statale 64 un frumos portic rococo din secolul 18, este pietonal peste străzi, mi-ar fi plăcut ca măcar de aici să urc pe jos, sau să cobor, dar timpul?!?!... și, în plus, bătea un vânt rece. Am urcat cu trenulețul până în vârf la Colle della Guardia unde se află Santuario della Beata Vergine di San Luca ce poate fi vizitată zilnic între orele 7 și 18:30.

A fost construit la mijlocul secolului 18 pe locul unde prin anii 1100 se afla schitul ce adăpostea Icoana Maica Domnului cu Pruncul adusă de la Constantinopol care conform tradiției este pictată de Sf. Luca Evanghelistul.

Biserica cu un plan circular cu brațe grecești scurte, grandioasă datorită tamburului mare ce susține o cupolă maiestuoasă înglobează în ea Turnul Clopotniță din secolul 15 cunoscut pentru cele 6 clopote ale sale. Interiorul eliptic cu un singur Naos se lărgește ca o cruce grecească până la Altarul principal bogat decorat cu marmură și bronzuri în spatele căruia se află Capela Maica Domnului ce adăpostește Icoana veche de sute de ani.

Vremea închisă și rece m-a făcut să nu urc în Cupola, cost 5 €, care cu peste 40 de metri oferă largi perspective asupra Bolognei așa că am mers la Stația unde un Trenuleț alb astepta să ne coboare în oraș.

Am revenit în Piața Maggiore mergând foarte aproape la Complexul Santa Maria della Vita cu Chiesa Santa Maria della Vita, Oratoriul și Muzeul de Sănătate și Asistență. Este închis lunea, în celelalte zile poate fi vizitat între orele 10 și 19. Prinsă între alte clădiri Biserica s-a lăsat greu pozată, dar am văzut-o și pozat-o mult mai bine de sus din Turnul Ceasului.

Are Fațada din cărămidă stucată, decorată cu coloane, capiteluri și un Fronton triunghiular. Accesul în Biserică este vegheat de două personalități bologneze, un nobil și a un cleric, Statui în nișele aflate de o parte și de alta a Ușii de acces. Interiorul are o singură Navă, un Prezbiteriu alungit, un Altar bogat împodobit printre altele cu doi „Îngeri” și un Retablu cu Icoana „Maica Domnului cu Pruncul” . Cel mai important element este însă Cupola eliptică, un valoros exemplar de arhitectură barocă bologneză târzie.

Am admirat apoi turiștii și pe bolognezi ce se plimbau pe Via Rizzoli, aceasta devenind pietonală sâmbăta și duminica.

Am revenit în Piazza Maggiore să vedem și să vizităm Palazzo D' Accursio, să urcăm în Torre dell' Orologio. Intrând în curtea interioară am mers la etaj, unde am validat înscrierea făcută dimineața, am mers mai întâi la Capella Farnese o capelă foarte mare, o adevărată biserică pe care Cardinalul Papal o folosea pentru ceremonii deosebite.

Am mers apoi la Turnul ridicat pe la mijlocul secolului 13, înălțat la 46 de metri pe la mijlocul secolului 15 pentru a putea fi instalat ceasul cu diametrul de peste 6 metri, unul dintre cele mai mari ceasuri din Italia. Se poate urca în el zilnic între 10 și 17:20, oferind splendide panorame asupra pieței și clădirilor învecinate.

Am urcat până la primul nivel, sub ceas, apoi am mers spre ultimul nivel, perspectivele oferite de turn sunt vaste, de la Piazza Maggiore, Palazzo dei Banchi, Le Due Torri și Il trenino elettrico până la Via Indipendenza, Cattedrale di San Pietro, Piazza del Nettuno. Urcușul a fost destul de lejer mai puțin ultima porțiune, o scară de lemn cam îngustă și înclinată, pe care am urcat-o după ce am semnat într-un tabel că urcăm pe propria răspundere, dar a meritat efortul, Bologna cu Acoperișurile lui roșii meritându-și numele, „La Città rossa” .

Am văzut, am pozat, aș mai fi stat chiar dacă era vânt, înnourat și destul de rece, a mai și plouat, am coborât din Turn și am mers la etajul 2 al Palatului în încăperile ce erau cândva reședința Cardinalului Papal.

Acolo se află Collezioni Comunali d' Arte, inaugurate în 1936 și îmbogățite permanent, adevărate tezaure de artă alcătuite din tablouri, sculpturi, miniaturi, ceramică și mobilier, adăpostite în douăzeci și două de încăperi. Cele mai importante săli sunt Capela Farnese, Sala Urbana, fosta reședință a Papei Urban al VIII-lea, acoperită de fresce cu stemele Cardinalilor Papali, cu stemele guvernanților și ale administratorilor papali, Galeria Vidoniana construită de cardinalul Vidoni și Sala Boschereccia (Camera Pădure) decorată cu copaci și plante în boltă ce dau aspectul unei pergole, „grădina de iarnă” din interiorul locuințelor nobiliare.

Am părăsit Sălile de expoziții, am părăsit Palazzo D' Accursio și ne-am continuat plimbarea. Am trecut prin Piazza Cavour pe la Galleriile Cavour, Centru comercial elegant cu acoperiș din sticlă, cu magazine de modă de lux și ne-am îndreptat spre Piazza San Domenico.

Apropiindu-ne am văzut mai întâi Coloana de piatră din centrul pieței, soclu pentru Statua di San Domenico turnată din cupru și aurită în urmă cu aproape patru sute de ani, apoi am zărit și Colonna da Beata Vergine del Rosario din piatră, ce comemorează sfârșitul epidemiei de ciumă din anii 1632. Mi-a plăcut piața pavată cu pietricele de râu, cum era în urmă cu sute de ani, am văzut pozat Monumenti funebri (Arche) ridicate în memoria a doi legiști bolognezi și ne-am oprit la Basilica San Domenico. Biserica din prima jumătate a secolului 13, un frumos exemplu de stil gotic roman auster cu exteriorul din cărămidă, are Fațada împodobită cu o Rozetă mare din marmură albă sub o Cruce Grecească, cu un singur Portal de pe care „Sf. Dominic binecuvântează Bologna” Mozaic. Interiorul spațios și luminos este alcătuit din trei Naosuri și mai multe Capele.

Am putut poza și admira Cappella del Rosario cu un Retablu deosebit, era iluminată fiind acolo un grup ghidat de turiști. Vizavi, cea mai frumoasă, este Cappella San Domenico cu Pictura „Slava Sf. Dominic” a lui Guido Reni pe cupolă. Adăpostește L' Arca di San Domenico, monumentul funerar al preotului spaniol Domenico di Guzmán, fondatorul Ordinului Călugărilor Predicatori, mai târziu San Domenico cu un Sarcofag împodobit cu statui și un magnific Relicvariu din aur şi argint conținând capul sfântului.

Mai multe poze, am ieșit din Biserică, alte poze prin Piață și am plecat spre Piazza San Martino dar ne-am oprit puțin în Via Marsala, 25/27 la Colonna della Beata Vergine del Carmine de unde, de peste trei sute de ani, Maica Domnului de pe Muntele Carmel, ocrotitoarea Ordinului Carmelite, împreună cu Micul Iisus veghează asupra Bisericii și orașului. Ajunși în Via Guglielmo Oberdan, 25 am avut o amplă vedere la Basilica di San Martino clădire în stil gotic, biserică romano-catolică în urmă cu circa opt sute de ani, refăcută și modificată de mai multe ori. Am găsit-o deschisă și am putut să o pozez.

Ne-am îndreptat apoi spre Osteria dell’Orsa, vezi impresii pentru masa acelei zile, este foarte aproape.

A fost o zi destul rece, a mai plouat puțin, dar frumoasă, o plimbare de peste 9 ore în care am văzut lucruri deosebite din Bologna, care au completat cele văzute cu o zi înainte. Am pozat câteva din cele 21 de turnuri care mai sunt în picioare. Oare cum arăta orașul cu cele peste 180 de turnuri ce îl apărau?!

Bologna este un oraș care merită văzut, dacă cele spuse de mine nu v-au convins sper să o facă pozele postate. Mergeți acolo și nu veți regreta!

Un oraș deosebit cu obiective turistice la tot pasul, cu multe porticuri, turnuri, sâmbăta și duminica zona centrală, Via Rizzoli devine pietonală...

Oraș cu multe și frumoase biserici, cu magazine, taverne și restaurante...

Palazzo D' Accursio cu Torre dell' Orologio de neratat! Porticul San Luca și Santuario di San Luca sunt la fel de importante! Dar ce nu este!?

---

VIZUALIZĂRI: 4869 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI