Ce am facut noi 3 zile in Barcelona

TIPĂREȘTE

Am ajuns în Barcelona când se înseara, dar străzile erau animate, pline de maşini şi oameni. Ne-am cazat (în Alguera Apartaments Industria), şi primul lucru a fost să ies pe terasă să iau pulsul zonei. De aici vedeam bulevardul cu magazine şi cafenele, stația de metrou, în zare turnurile de la Sagrada Familia, şi mi-am zis: cred că o să-mi placă acest oraş!

Îndrăgit de tineri dar şi de cei mai puțin tineri, de cei care călătoresc cu ruxacul în spate sau de cei care preferă luxul, de cei care caută obiective culturale şi artistice sau de cei care caută viața de noapte, Barcelona este o destinație perfectă atât pentru escapade de câteva zile, cât şi pentru vacanțele mai lungi.

Mi-a placut că aici, totul pare gândit să-i vină uşor turistului să se descurce şi acest lucru mi-a dat o stare de confort. Barcelona are multe de puncte de informare turistică, unul chiar în Piaţa Catalunya, care pun la dispoziția turiştilor hărți şi oferă consultanță gratuit. Este un oraş în care nu ai cum să te rătăceşti, dacă te înarmezi cu o hartă a metroului şi cu un ghid turistic. Staţiile de metrou sunt bine semnalizate şi acoperă foarte bine oraşul. Noi am folosit zilnic metroul.

Deci, ce vedem mai întâi? În prima zi, ne-am propus să vedem ceva din Barcelona lui Gaudí.

După o un mic dejun rapid, am început vizitarea propriu-zisă a oraşului cu Casa Vicens. Este prima lucrare importantă a lui Gaudí şi se află în liniştitul cartier Grácia.

Casa a fost construită între anii 1883-1888 la comanda unui fabricant de obiecte ceramice, Manuel Vicens Montaner. Fațada este decorată cu cărămidă roşie şi cu plăci de ceramică în culori strălucitoare, ce alcătuiesc o tablă de şah sau modele florale. Cladirea are influențe orientale şi maure în partea de sus (ex. : turnurile). Grilajele ferestrelor şi balcoanele sunt din fier forjat şi nu au fost proiectate de Gaudí.

Apoi am pornit spre bulevardul Passeig de Grácia, în căutarea celorlalte case renumite din Barcelona. Acesta este împânzit cu magazine exclusiviste, hoteluri de lux şi sedii de firme. Aici sunt şi cele mai multe clădiri construite în stil modernist. Cu o arhitectura rafinată şi elegantă, cu balcoane din fier forjat şi bovindouri bogat ornamentate, clădirile de pe acest bulevard reflectă dorința clasei bogate a Barcelonei de a avea resedințe moderne cu fațade îndrăznețe şi spectaculoase.

Prima, dintre casele întâlnite pe bulevardul Passeig de Grácia, a fost Casa Milà, cunoscută sub numele de La Pedrera, care înseamnă carieră în catalană. Casei îi lipsesc jocurile multicolore, cum sunt cele de la Casa Battló, aceasta semănâd mai mult cu o sculptură în piatră. Fațada cu linii sinuoase, sugerează mişcarea ondulată a valurilor mării. Balcoanele sunt din fier forjat, fiecare diferit şi au fost proiectate de Josep Maria Jujol, un colaborator frecvent al lui Gaudí.

Este o clădire unică, construită între 1905 și 1907 pentru bogata familie Milà şi a parta şi ultima lucrare a lui Gaudí pe bulevardul Passeig de Grácia. Bulevardul îi va rămâne veşnic îndatorat!

Ne-am aşezat la rândul pentru bilete ca să vizităm interiorul, dar din acest moment ploaia ne-a urmărit în reprize, pe tot parcursul zilei şi în ziua următoare. Am renunțat, pentru că a trebuit să ne adăpostim.

Pe bulevardul Passeig de Grácia se află alte trei clădiri în stil modernist, care concurează la titlul de „cea mai frumoasă casă”: Casa Lleó-Morera, Casa Amatller şi Casa Batlló.

Casa LleóMorera, proiectată de Lluís Domènech i Montaner – cu fațada bogat ornamentată, are coloane din marmură roz şi nimfe sculptate, care ţin în mână inovaţii ale vremii: telefon, fonograf, aparat fotografic. Clădirea are şi un turn dantelat care este vizibil din depărtare.

Casa Amatller - Creaţia arhitectului Josep Puig i Cadafalch, este un palat cu elemente de arhitectură olandeză şi flamandă, cu detalii gotice şi cu gravuri în piatră sub forma unor animale. Fațada neobişnuită, construită în trepte, este ornată cu plăci de ceramică colorată, conținând motive florale. Are o formă cam ciudată, ferestre gotice mari, balcoane şi grilaje din fier forjat, sculpturi în piatră. Faptul că a fost construită langă Casa Batlló, o capodoperă de-a lui Gaudí, cred că o dezavantajează.

Casa Battló – colorată şi bizară, este una dintre cele mai admirate case de pe bulevardul Passeig de Gràcia. În anul 1900 a fost cumpărată de afaceristul Joseph Battló, un aristocrat bogat care dorea o locuinţă în centrul Barcelonei, remarcabilă ca aspect. Lui Gaudí îi va reveni sarcina de a transforma vechea clădire. El a adăugat clădirii etajul cinci şi a modificat interiorul. Renovarea casei a durat pâna în 1906 şi a fost concepută de Gaudí ca o alegorie a lui Sf. Gheorghe (considerat patronul spiritual al Cataloniei) şi a balaurului.

La această casă, Gaudí a înlocuit colțurile şi marginile cu unduiri curbilinii. Singurele linii drepte sunt cele ale ferestrelor deja existente. Fațada este decorată cu discuri de ceramică şi sticlă colorată (albastru-verde). Balustradele balcoanelor par răsucite, iar ferestrele de la primul etaj sunt mari, ovale, cu piloni din piatră în formă de oase. Balcoanele seamănă cu nişte măşti sau cu nişte ochi uriaşi. Turnul cu cruce este amplasat asimetric. Acoperişul îngust şi abrupt, cu olane multicolore seamană cu o spinare de balaur sau cu o pălărie de arlechin.

Următorul obiectiv a fost bulevardul Rambla, dar mai întâi am ajuns în Piaţa Catalunya – o piață imensă, considerată centrul oraşului. Este cea mai animată piață a oraşului. Aflată la intersecția bulevardului Passeig de Gràcia cu Bulevardul Rambla, piața este granița dintre cartierul Eixample şi cartierele vechi, El Barri Gotic şi La Ribera.

Centrul pieței este înconjurat de copaci, care o feresc de traficul aglomerat al zonei, are fâtâni mari, luminate pe timpul nopții şi câteva sculpturi, care par aşezate la întâmplare. Este un loc frumos, cu localnici şi turişti care se odihnesc pe băncuțe sau pe treptele scărilor, cu vânzători de baloane multicolore şi cu copii care aleargă după porumbei.

În partea de est a pieței se află celebrul magazin El Corte Ingles, pentru amatorii de cumpărături. La etajul nouă al magazinului există o cafenea care oferă privelişti frumoase.

Piaţa Catalunya este şi un nod al transportului public din Barcelona. Patru magistrale de metrou se întâlnesc aici. Multe dintre liniile de autobuz ale oraşului, autobuzul express de la aeroport dar şi bus-urile turistice au stații în această piață.

În sfârşit am ajuns pe Bulevardul Rambla, care îşi croieşte drumul prin inima oraşului, din Piața Catalunya până la malul mării, în Port Vell, şi se întinde pe 1,2 kilometri. Este bulevardul preferat al turiştilor dar şi al locuitorilor Barcelonei, care vin aici să citească ziarul pe o bancuță şi să se pună la curent cu ultimele noutăți. Este loc de întâlnire şi de relaxare, dar şi o scenă improvizată pentru pictori, caricaturişti şi pentru statuiile vii.

Bulevardul are un spaţiu pietonal central, umbrit de două şiruri de copaci şi două benzi de circulaţie laterale, tot timpul aglomerate. Pe spațiul pietonal sunt chioşcuri cu ziare, suveniruri, florării, cafenele.

Pe fiecare parte a bulevardului sunt clădiri istorice, dar şi contemporane, teatre, restaurante, magazine, librării şi tot ce ar mai putea atrage privirile şi interesul trecătorilor, într-un amestec încântător de stiluri.

Pe locul unei vechi mânăstiri din secolul al 16-lea, pe partea dreaptă a bulevardului, s-a construit Mercat de Sant Josep de la Boqueria.

Cea mai spectaculoasă piaţă alimentară a oraşului este veselă, colorată, animată şi are de toate: peşte şi fructe de mare, carne şi jamon, condimente, dulciuri apetisante, fructe proaspete din toate colțurile lumii şi legume frumos aranjate. Aici la o tarabă, undeva în spatele pieţei, am văzut cel mai amuzant aranjament de ciuperci.

Ne-am plimbat pe culoarele înghesuite cu tarabe, cumpărători şi curioşi. Nu am rezistat tentațiilor şi am cumpărat ceva dulciuri. Am savurat câte un suc de fructe făcut pe loc în combinația pe care am dorit-o fiecare şi ne-am întors pe bulevard.

Am admirat din exterior Gran Teatre de Liceu, celebra operă la care au cântat mari interpreţi ai lumii, printre care Enrico Caruso, Maria Callas, Montserrat Caballé, José Carreras şi Plácido Domingo. Cu cele 2292 de locuri, din sala în formă de potcoavă, Liceu este una dintre cele mai spaţioase opere europene.

Înainte de a părăsi bulevardul Rambla şi de a merge mai departe în port, am admirat clădirile Autorității Portuare şi Vămii, care sunt deosebit de frumoase.

Îndreptându-se spre mare, bulevardul Rambla întâlneşte o piață largă străjuită de clădiri superbe şi de palmieri, Piața Portal de la Pau. În mijlocul ei, pe coloana înaltă de 52m, statuia lui Columb veghează asupra iahturilor ancorate în Port Vell. Monumentul a fost construit în 1886 de Gaietà Buigas.

Dincolo de acesta, se află esplanada Rambla de Mar, prevazută cu un pod basculant din lemn. Balustradele podului sugereaza valurile mării şi podeaua sa din lemn seamană cu puntea unui vas. Ne-am alăturat turiştilor şi localnicilor care se opresc aici, şi am admirat marea şi legănatul vaselor din port.

Una dintre zonele cele mai frumoase ale Barcelonei, Port Vell este un exemplu în ceea ce priveşte transformarea unui loc neprimitor într-un complex de petrecere a timpului liber şi de relaxare în apropierea mării şi în armonie cu ea. Înainte de Olimpiada din 1992, aici era o zonă murdară cu docuri şi magazii în paragină. Locul a fost complet reconstruit în 1992, cu ocazia pregătirii Olimpiadei, fiind oferit iubitorilor de mare.

Cum spuneam, zona portului oferă multe posibilități de a petrece timpul liber, cum ar fi o plimbare în Maremagnum – un mall cu magazine, restaurante, cafenele, cinematografe. Altă atracție este Acvariul, care are 20 de bazine populate cu 8000 de peşti, 11 rechini şi alte creaturi marine. De asemeni, aici sunt locuri de promenadă şi locuri de relaxare, de unde se pot admira vasele ancorate în marină sau care intră şi ies din port.

Mi-a plăcut în port! Mi-a plăcut peisajul cu marea şi sutele de iahturi ancorate, faleza cu palmieri, briza mării şi atmosfera relaxată.

Am încheiat prima zi de vizitare a oraşului aici, în cel mai potrivit loc.

A doua zi dimineață, cu forțe proaspete, am pornit într-o incursiune în Barcelona medievală. A venit rândul oraşului vechi, “ciutat vella”, unul dintre cele mai vizitate locuri din Barcelona, bogat în istorie. Acesta este împărţit în patru zone distincte: Barceloneta, La Ribera, Barri Gotic şi Raval.

Din mândrul oraş maritim care stăpânea odată Mediterana, au rămas mărturie cartierele Barri Gòtic, care se află în stânga bulevardului Rambla şi Ribera, în dreapta bulevardului. Acestea par neschimbate din perioada gotică, dacă facem abstracţie de unele cafenele moderne sau de vreun butic neobişnuit.

Cartierul Barri Gotic a fost construit în secolele al 14-lea şi al 15-lea şi era înconjurat de ziduri de apărare pâna în sec. al 19-lea. Acesta a devenit inima oraşului cu impozantele sale clădiri medievale, foarte bine conservate, cu labirintul de străzi înguste, biserici, pieţe şi legende vechi de secole.

Odată intraţi în cartier, dinspre bulevardul pietonal Portal de l’Angel, zgomotul străzii şi aglomerația au dispărut şi nu ne-a rămas decât să ne plimbăm prin labirintul de străzi care se adună în piaţete. Și din străduţă în străduţă, am ajuns în Placa de Sant Jaume, o piaţă mare, luminoasă, unde am admirat Palau de la Generalitat, sediul Guvernului Catalan încă din sec. 14 şi Ajuntament – Primăria Barcelonei.

În cartierul La Ribera, pe aristocrata stradă Montcada, renumită pentru palatele sale elegante în stil renascentist, în câteva palate vechi de şapte secole, se află Muzeul Picasso. Cele 3600 de lucrări expuse sunt schiţe din perioada copilăriei şi adolescenţei artistului, lucrări din perioada albastră şi roz şi 44 de studii cubiste. Muzeul nu deţine vreuna dintre realizările renumite ale pictorului. Preţul biletului de intrare a fost destul de piperat şi am stat la coadă aproape două ore, mai mult ca la Sagrada Familia.

Mai departe, am vizitat Catedral de la Seu – care a fost construită între 1298-1450, iar turla şi faţada impozantă, au fost adaugate in 1892. Catedrala este dedicată Sfintei Eulalia care împreună cu Fecioara Milei (La Merce) este patroana oraşului Barcelona. Printre lucrurile remarcabile din această catedrală se află altarul, stranele corului frumos sculptate, mormântul Sfintei Elualia din cripta bisericii, un crucifix şi cele 29 de capele de pe laterale.

În imediata apropiere a catedralei se află o mânăstire din sec. al 14-lea. În curtea centrală a mânăstirii, în permanență se găsesc 13 gâşte. Fiecare reprezintă un an din viaţa sfintei martire Eulalia, o tânără fată ce a fost torturată până la moarte, pentru credinţa sa, de către romani în secolul al 4-lea. Mânăstirea are şi un mic muzeu cu obiecte de cult.

Tot în Barri de la Ribera (cartierul de pe ţărm) se află o frumoasă biserică gotică: bazilica Santa Maria del Mar (patroana marinarilor) care a fost construită între anii 1329-1383, ca urmare a jurămantului făcut cu un secol în urmă de Iacob I, de a construi o biserică ocrotitoare a corăbierilor catalani. Este considerată cea mai elegantă dintre bisericile Barcelonei. Noi nu am putut să vdedem decât exteriorul (din păcate), fiind închisă între orele 13 şi 16.

Faţada principală este simplă, cu un singur portal sculptat în piatră. De o parte şi de alta a portalului este o nişă cu câte o statuie, a Sf. Petru şi Pavel. Deasupra intrării este un timpan şi o rozetă, tot sculptate.

Într-o zonă cu strduţe înguste, în cartierul La Ribera, sufocat de clădirile din jur, se află Palatul Muzicii Catalane, opera arhitectului, Lluis Domenech i Montaner.

Construit între 1905 şi 1908, pentru corul Orfeó Català şi având ca scop popularizarea muzicii catalane, palatul este o combinație excesivă de culoare şi forme. Are coloane îmbrăcate în mozaic, arcade, vitralii şi undeva sus, deasupra coloanelor, busturi ale unor compozitori renumiți. Pe un colț al clădirii se află un grup statuar – o alegorie inspirată dintr-un cântec popular catalan.

După unii clădirea este o capodoperă a modernismului catalan, după alţii clădirea este încărcată cu detalii inutile. Mie mi-a plăcut, dar nu în mod deosebit.

Lipit de palat s-a mai construit în ultimele decenii o aripă nouă, cu un stil total diferit. N-ai spune că cele două clădiri sunt împreună.

Vizitarea palatului nu se poate face individual. Ori mergi la un spectacol, ori te înscrii la un tur cu ghid, care durează aproape o oră. Am optat pentru a doua variantă, dar următorul tur cu ghid în limba engleză era peste aproximativ două ore, aşa că ne-am continuat programul nostru.

Următoarea destinație a fost Plaҫa Reial, o piaţă micuţă, marginită de clădiri cu arcade, sub care se găsesc berării şi cafenele. În centrul pieţei sunt câţiva palmieri şi patru felinare, proiectate de Gaudi, dar şi o fâtână.

După care ne-am îndreptat spre Piaţa Catalunya de unde am luat metroul pentru Parcul Guell.

Mă opresc aici, dar o să vă povestesc şi restul.

---

VIZUALIZĂRI: 4281 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI