Bangkok, contradictoriu si uluitor

TIPĂREȘTE

Zilele trecute facandu-mi ordine prin hartii, am gasit niste insemnari din excursia de 10 zile pe care am facut-o in iarna anului 1997 in Tailanda. Le-am sistematizat putin si le postez pe AFA, poate intereseaza pe cineva.

A fost una din cele mai spectaculoase excursii datorita ineditului si programului extraordinar de dens si variat. Am plecat seara la orele 23 si am ajuns a doua zi la 14.30, diferenta de fus orar fiind de +5 ore. Am facut o escala de o ora la Dubai, care cu tot aerul conditionat mi s-a parut sufocant. Aeroportul dn Dubai este enorm de o bogatie si diversitate deosebite, pe langa care, etaloanele mele de atunci Amsterdamul si Frankfurtul mi se pareau biete dughene. Am ajuns a doua zi in Bangkok, oras cu 10 mil. de locuitori, foarte intins si ramificat, astfel incat pana la hotel care era destul de central am facut peste doua ore intr-o inghesuiala de masini pe opt benzi cum nu mai vazusem nicaieri pana atunci. Caldura ar fi fost suportabila 32-34 grade dar era jilava, astfel incat desi beam mai mult de doi litri de apa plata sau racoritoare toata pielea era umeda si ne era tot timpul sete. Hotelul Radisson Bangkok de patru stele era tot ce vazusem mai frumos pana atunci exceptie facand numai « les trois pyramides » din Cairo, construit de romani. inainte de ’89. Era un hotel mijlociu, nu prea inalt, doar de 15 etaje, cu 40 de camere pe etaj, piscine la et IV si X, sala de biliard, cu multe restaurante bogat ornamentate. Camera era foarte spatioasa, cca 30 mp, era dotata cu aer conditionat si pe pereti avea tablouri cu regele si familia regala. Frigiderul umplut ochi era o noutate pentru noi, deasemeni TV plasma, iar la baie, pe langa setul de prosoape impecabile, fon, ata, ac, perii de unghii, de par si de pantofi, uleiuri de uns pielea, colonie si o perie electrica de masaj am vazut pentru prima oara jacuzzi si ne-a trebuit ceva timp sa-i dam de capat. Cum ni s-a recomandat sa nu bem apa de la robinet, camera dispunea de o cafetiera de 2l care fie fierbea apa, fie o fierbea si o racea la ce temperatura doreai. La intrarea in camera si in fata usii de la baie erau cate doua perechi de papuci (obicei pe care l-am intalnit si in Japonia) iar pe pat se aflau doua halate albe. de matase, brodate pe spate cu dragoni rosii. Halatele si asternuturile se schimbau in fiecare zi. Repet ca hotelul era de patru stele; cum o fi fost la cinci? Thailandezii isi respecta vizitatorii. Inca de la intrarea in hotel, doua fete imbracate cu rochii lungi ne asteptau sa ne ofere cu gesturi elegante un cocktail de fructe exotice usor alcoolizat. Noi, romanii, ne aruncam unul altuia priviri conspirative intrebandu-ne cat o costa? cativa barbati mai tineri scapasera ochiade la tailandeze iar noi femeile ne miram cum Dumnezeu le-a facut atat de frumoase? Coctailul acela ca si altele care au urmat erau "din partea casei" dar noi veniti din economia de tranzitie care nu se mai sfarsea, nu stiam ce e aia.

Inca din tara la obtinerea vizei ni s-a spus sa nu facem nicio apreciere asupra regelui si familiei sale si ca este preferabil sa nu atingem capul niciunui tailandez, acesta fiind considerata partea cea mai importanta a corpului; la fel si atingerea unei statui era considerata sacrilegiu. Desi relatiile sexuale sunt destul de libere, in Tailanda nu este de acceptat sarutul intre prieteni in public si chiar tinutul la brat sau stransul mainii este considerat reprobabil. Am fost sfatuiti sa zambim cand vorbim, asa cum fac si ei si sa nu ridicam tonul sau sa ne aratam suparati. Tailanda, in traducere e "Tara zambetului", insasi religia lor budista cultiva politetea si zambetul. Deasemeni, ca semn de politete trebuia sa te descalti la intrarea in case, temple sau muzee sau macar sa-ti tragi ciorapi peste incaltari.

Primul soc a fost bucataria tailandeza cu mult mai condimentata si sofisticata decat cea chinezeasca, aceasta din urma prin comparatie, fiind cazona. Cum eram europeni ne-au pus sosurile iuti in boluri separate, astfel incat daca nu voiam sa ne ia gura foc, doar gustam din ele, punand cateva picaturi pe mancarea fada si fara sare. Programul a fost cu demipensiune iar dimineata ne dadeau atat de multa macare incat peste zi, nu aveai nevoie decat de lichide si eventual de inghetate. Micul dejun era suedezo-tailandez, pe mesele lungi fiind insirate castroane cu supe de moluste sau creveti care nu ne interesau, bulete de homar dar si oua umplute, sunca, iaurt, croissant, asa incat ne saturam foarte bine cei care, de felul nostru nu mancam paine. In loc de paine serveau niste turtite de orez semifiert, fara niciun gust caci nu avea strop de sare sau mirodenii. Erau facute sa nu le mananci si unii barbati invatati cu kilul de paine pufoasa acasa, efectiv au suferit. Seara era o pondere mai mare de mancaruri tailandeze dar ne descurcam cu salate, fructe de mare, peste, totul fara sare; apoi fructe: mango, anans, papaia, inghetata de fructe si cuburi de ghiata. In cadrul excursiei ne-au dus si la un restaurant bavarez. Acolo sa fi vazut cum se aruncau romanii pe snitelele vieneze enorme, carnati, varza calita, halbe de bere si cornuri calde. A fost ca o pata de culoare gastronomica in peisajul talandez dar si o pata rusinoasa pentru ca un turist si-a bagat doua cornuri in buzunar si chelnerul a observat...

Lasand la o parte deocamdata templele- numai aur si pietre pretioase, perfect conservate si statuile enorme ale lui Budha pe care la un moment dat va trebui sa le identific din fotografii si sa vi le prezint pentru ca sunt formidabile si mult mai elaborate artistic decat cele din Japonia, (Budha culcat are 45 m lungime si 16 m. inaltime) programul a cuprins inafara de turul orasului, o vizita la un spectacol cu elefanti in care se reproduceau luptele dintre Siam (Tailanda) contra numerosilor dusmani care le inconjurau tara: Vietnam, Cambodgia, Laos. Razboaiele au fost duse in partea de nord a tarii acolo unde jungla nepatrunsa a fost din totdeauna prietenul tailandezului. Am asistat intr-un parc, protejati de punti inalte cu balustrade, la o dresura de crocodili fiorosi. Acestia stateau la panda si erau foarte activi. Isi deschideau falcile spre tinerii tailandezi care le baga mana in gura; ni s-a explicat ca crocodilul are un « program » de deschis-inchis falcile si exista cateva secunde fara risc. In alta piata cobre veninoase se mladiau la cantecul imblanzitorului dar nimeni din grup nu a avut curaj sa le puna ca un colier dupa gat.

Noi romanii secatuiti de o excursie scumpa nu mai avem bani pentri cumparaturi asa ca ne multumeam cu niste kitchuri de doi dolari ca amintire. Totusi perseverenta si tencitatea asiaticilor ne-a purtat pasii la un atelier de bijuterii pretioase, foarte scumpe, 3-400 dol un inel cu pietricica mica manufacturata sub ochii tai, apoi la cea mai mare fabrica de lemn de tec care e o esenta tare, --mai tare decat piatra-, in care dnul Titiadis armator in Atena, comanda o sufragerie de 60000 dol; in expozitia fabricii am vazut sculpturi superbe de tec. Am cumparat si noi doua bibelouri, doi pui de elefanti de cativa centimetri. Totdeauna pe unde mergem luam doua amintiri la fel, sa nu se iste in viitor discutii intre copii. Ne-au dus la un restaurant in care s-au prezentat dansuri populare in cosume superbe pe o muzica mai melodioasa (poate stilizata) si in care cu greu si pe alese am facut fata mancarii tailandeze...

Bangkokul e un oras straniu ca si alte orase asiatice pe care le-am vizitat ulterior. Are zece milioane de locuitori si cum nu avea metrou, pe strazi si pasarelele suspendate era un adevarat furnicar de oameni mici si grabiti. Agentii de circulatie si chiar multi pietoni purtau masti antipoluare in intersectiile aglomerate. Orasul este strabatut de canalele raului Chao Praya si asta ii da dreptul sa fie numit Venetia Asiei. Avea sute de zgarie-nori de 60-80 etaje (notati ca vorbesc de anul 1997, si in anul acela se termina o constructie de 104 etaje), imi inchipui cum o fi acum. Sistematizarea si planul urbanistic era la pamant: printre zgarie norii de sticla au ramas in picioare case vechi cu 4-5 etaje, cenusii si sordide aruncate cu furca la inceputul secolului trecut. Cat sunt ei de perfectionisti in arta sacra, templele lor fiind adevarate opere de arta si de o bogatie inestimabila (ex. un Buda executat in intregime din smarald), interioarele caselor vazute din autocar arata o saracie lucie: nu perdea sau storuri la fereastra, doar un bec chior fara abajur, un pat scund, haine putine atarnate pe umerasi, nu dulap, pe perete un portret cu regele si unul cu Budha. Asta e ce am vazut in enormele cartiere marginase locuite de milioane de oameni cand autocarul se oprea cateva secunde sau minute la stop sau la ambuteiaje. In blocurile moderne cu lifturi de sticla exterioare, cu garaje subterane pe mai multe niveluri, cu gradini luxuriante in spatele constructiei nu am putut sa-mi arunc ochii. Am tras concluzia ca au o societate foarte polarizata. Am intrat intr-o librarie in care ni se spusese ca se gaseste tot ce apare in lume. Magazinul avea 20 de etaje, sotul a gasit cartea pe care o cauta (in 1997 inca nu explodase internetul) iar la sectiunea turism am gasit toate ghidurile Michelin in limbile principale europene plus asiatice. La sapte ani de la revolutie am gasit o culegere ilustrata despre Romania Socialista, cu Ceausescu in medalion si cu fotografii ale transfagarasanului, Mamaiei, Voronetului, harta tarii, principalele orase cu obiectivele lor industriale, editie 1988, foarte completa, scrisa in limba lor. Nu spun de albume de arta bilingve engleza-tailandeza, van Gogh, El Greco, etc... Nu am remarcat sosele suspendata cum cum am vazut mai tarziu in Japonia si unde banda ajungea la etajul noua al cladirilor din jur, dar in Japonia am fost la o distanta de opt ani, timp in care probabil nici Tailanda nu a batut pasul pe loc. In ciuda poluarii si a supraaglomerarii, Bangkok este fara indoiala unul dintre cele mai captivante orase ale Asiei, si unul dintre cele mai mari din lume. Exista o strada centrala, in care zi si noapte se afla un adevarat furnicar de oameni si activitati din cele mai diverse, printre care turistii occidentali sunt biete pasari ratacite. Noi nu ne-am plimbat noaptea pentru ca eram franti de oboseala dar au fost cativa tineri din grup care s-au intors destul de repede fara a da nicio explicatie. Este o mare diferenta intre orasul monarhist si religios din timpul zilei si cel libertin din timpul noptii.

Invatamantul este o preocupare importanta a statului. Toti copiii sunt dati la scoala obligatorie si gratuita de sase clase si apoi gimnaziul de sase ani se plateste proportional cu veniturile parintilor. Toti orasenii tineri vorbesc engleza dar stalcita, asiatica, greu de inteles pe langa care indienii au o vorbire de Oxford. Cei saraci au locuinte lacustre pe piloni in care din ambarcatiunea cu care strabateam raul vedeam cum le arata casele, cum pot trai pe o punte de doi metri patrati si ma miram cum rufele spalate in apa murdara si galbena plina de suspensii, erau atat de albe. Au un cult al florilor si ghivecele atarnate de peretii vechi si galbejiti dau o nota de prospetime. Am fost in piata plutitoare de la Damnoen Saduak, situata la cca 100 km de Bangkok si considerata una din cele mai exotice bazaruri din lume. In aceasta piata comertul se face din ambarcatiuni. Tu esti intr-o salupa si vin spre tine barci conduse de femei. Acestea vor sa-si vanda marfa, o lasa la aproape gratis: matase, orez, mirodenii, palarii de soare, bibelouri de bronz, totul se negociaza pentru cativa dolari. Uneori iti arunca un metraj de matase naturala in salupa si tu ce sa faci? ii puii banii intr-o cutie de conserva infipta intr-un bat si pe care il ridica la nivelul tau. Croaziera pe raul Chao Praya, ne-a purtat spre inima Tailandei, -o tara de vis-malurile sale fiind flancate de superbe Wat (temple).

In oras se simte ritmul alert al capitalismului. Motociclistii asteapta sa te duca la destinatie (taxi-moto), sunt mii de oameni care forfotesc care incotro iar fetele poarta blugi sau minijup. Nu am vazut cersetor sau om jegos si camasile albe pe care le poarta stralucesc de curatenie... Pe strada toata lumea mananca in timp ce se grabeste spre locul unde are treaba. La fiecare colt de strada e cate un cazan mare in care intr-un ulei de soia puturos sunt prajite toate jivinile care miros ingrozitor. Numai o mica portiune din centru este sistematizata si cu aspect occidental; in rest orasul e un monstru fara o gradina, fara un pom, desi la 15 km incepe jungla. In inima lui sunt insa cele mai frumoase temple si palate (cca 400) pe care le-am vazut in viata mea, din care cele mai pregnante sunt Buda culcat, Buda de smarald, palatul de vara, templul regal, scoala de bonzi, despre care am sa va povestesc imediat ce le voi descifra facand ordine in fotografii. Am vizitat si vechea capitala a Siamului, Ayutthaya cat si un muzeu in aer liber Muong Baran in care sunt expuse peste 100 de modele de temple si relicve istorice. Am plecat apoi spre Pattaya, Las Vegasul Asiei despre care am sa va povestesc in curand

Cand, dupa 11 ore de zbor am ajuns la Otopeni, in drumul pana acasa am gasit acelas Bucuresti fara vlaga dar teribil de linistitor.

---

VIZUALIZĂRI: 3594 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI