Plimbare pe faleză și prin Balcic

TIPĂREȘTE

Balcicul e situat, din contră, în amfiteatru, pe chiar înălțimea care care se ridică direct din mare, cu o piațetă în centru, în fața debarcaderului și cu maluri abrupte, de pământ calcaros, fără vegetație, de ambele laturi, dar mai ales spre nord. [... ] Ca panoramă, Balcicul văzut de pe mare e mai frumos decit Nizza. Casele albe înșirate în terase și în amfiteatru pe coastă, până în vîrful dealului produc un efect din cele mai plăcute și-ți dau iluzia orașelor antice. [… ] Orașul Balcic e drăguț, curățel, câteva case mari și frumoase, cu strade curate și fără prea multe gropi, panta repede întreținându-le mai bine decât orice cantonier, fiindcă apele nu pot să stagneze. La debarcader, pe stradele prin cari trecem e îngrămădită populația, compusă mai ales din musulmani, cari ne salută respectuos, pe cînd copiii turci nu mai pot de bucurie și se țin după noi ca după urs. – Al. Ciurcu, ziarul Adevărul, iulie 1913.

Odată cu anexarea Cadrilaterului în anul 1913, după al doilea război balcanic, ziarele vremii s-au umplut de articole-descrieri ale corespondenților și curioșilor care au mers în vizită prin teritoriile alipite României. Un fragment dintr-un astfel de jurnal, publicat în mai multe numere ale ziarului, l-am redat mai sus. Călătorii de atunci erau în mare parte încântați de ineditul Coastei de Argint, fapt ce se întâmplă și azi.

În iunie vizitam din nou după 10 ani parcul și castelul Reginei Maria a României (vezi impresii), dar nu ne rămâne timp și pentru o plimbare pe faleză sau prin oraș. Ocazia se ivește peste alte două luni de zile, atunci când revenim la margine de Balcic, la Evgeniya Apartment – Kaliakria Sea View Apartments (vezi impresii).

Într-o dimineață, pentru a evita măcar parțial căldura soarelui, am pornit spre orașul Balcic urmând un drum pitoresc de coastă; am lăsat autoturismul într-o parcare cu plată lângă hotelul Mistral și am ieșit direct pe faleza pietonală printr-un mic parc aflat în apropierea Morii Vechi (clădire de la începutul anilor 1900, dotată modern pentru acele vremuri și prevăzută cu silozuri din oțel beton, primele construite în Bulgaria).

Faleza orașului este amenajată pentru plimbări, pe o distanță de peste 1 km se poate circula doar pietonal. Promenada Balcicului s-a transformat în ultimii ani, a devenit un loc extrem de turistic, plin de viață, de magazine, restaurante, terase, mici plaje și locuri instagramabile. Marea Neagră (care e mai albastră la Balcic), briza și soarele întregesc imaginea de stațiune estivală a Balcicului. În momentul în care începi să urci pe străduțele înguste pătrunzi într-un orășel istoric, cu valențe multiculturale.

Restaurantele se înșiră ca perlele într-un colier chiar pe marginea mării, terase simple ori localuri cu amenajări sofisticate. Decoruri marine de tip grecesc, statuete pirat ori bărbați care încearcă să aducă Luna de pe cer, tauri de metal, un autoturism-miniatură, bărci de lemn și amfore compun un mozaic ambiental foarte plăcut ochiului și sufletului.

Portul turistic ne-a fascinat cu o mulțime de ambarcațiuni ancorate pe mai multe linii. Am admirat de la bărci cu motor mici la iahturi medii sau mari, și chiar câteva vase de agrement (care au plecat pe la ora 10.00 în croazieră încărcate cu grupuri de turiști). Unele erau venite de peste mări și țări, dotările permițându-le călătorii lungi, altele erau înmatriculate în Bulgaria. Au un farmec aparte ambarcațiunile prevăzute cu vele.

După ce ne-am plimbat pe faleză prin fața restaurantelor și magazinelor cu suveniruri, printre bărci pe punțile-platformă aliniate la cheu, am urcat înspre centrul orașului pe câteva străzi paralele cu marea. Sunt câteva pasaje „ascunse” , multe formate din trepte de piatră, care unesc perpendicular străzile paralele și coboară spre faleză. Umblând pe aceste străzi (unele pavate cu piatră cubică) și pasaje descoperi case vechi de piatră, unele în stil otoman. Întrucât orașul este așezat sub forma unui amfiteatru deasupra golfului trebuie să urcăm spre obiectivele noastre.

Ajunși pe una din principalele artere ce coboară spre mare – motiv pentru care se numește „Marea Neagră” („Cerno More” ), găsim pe o străduță în stânga Muzeul de Arheologie și Istorie (fosta Primărie, construcție transformată în perioada interbelică de arhitecta Henrieta Delavrancea). Clădirea este interesantă și atrage atenția prin turnul cu ceas. Vis-a-vis se află Muzeul de etnografie amplasat într-o frumoasă casă negustorească din veacul al XIX-lea.

În trecut Balcicul era înțesat de „fântâni turcești cu apă de izvor limpede” așa cum consemna și Regina Maria în însemnările sale. Câteva se mai păstrează azi prin diverse puncte în oraș, vreo două chiar în centru – „căsuțe” din piatră cu inscripții turcești, azi nefuncționale.

Ajungem în centrul administrativ al urbei, într-o piață pietonală unde se află Primăria, un monument închinat eroilor și mai multe panouri care ne prezintă punctele de interes turistic. Peste drum de Primărie este altă fântână turcească și statuia Sf. Chiril și Metodiu. Este interesantă imaginea cu peretele de stâncă albă ce se înalță pe fundalul centrului orașului.

Ne continuăm plimbarea la pas pe câteva străduțe cu case și grădini pline de flori până ajungem în fața Muzeului de Artă, clădire restaurată a unui fost liceu, excelent amplasată. Puțin mai în vale se ridică biserica ortodoxă „Sf. Constantin și Elena” , un lăcaș de cult tip bazilică care atrage privirile prin micul turn clopotniță situat pe acoperiș.

Continuăm la vale pe bulevardul „Marea Neagră” , cu ochii pe sus, urmărind detaliile arhitecturale ale unui front de case vechi de peste o sută și ceva de ani până la un nou pasaj format din scări care ne duce direct spre malul mării. Poposim o perioadă la una din terase și savurăm o cafea și un suc lângă Marea Neagră; după minutele de relaxare mai privim o dată terasele agățate deasupra apei după care ne îndreptăm spre autoturism.

Concluzii. Mie mi-a plăcut această plimbare de câteva ore prin orașul Balcic, dar alții poate că nu sunt încântați de aspectul oarecum rural al orășelului, de clădirile vechi și părăginite (destule la număr) ori de lipsa oamenilor de pe străzi. Totuși Balcicul are un farmec aparte, privit de pe faleză sau de pe străduțele în pantă care îți descoperă câte un „colț” de mare.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 2782 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI