2023- Paşte la Balcic

TIPĂREȘTE

Mă credeţi că am fost o singură dată în Bulgaria, o zi la Plevna-Lovech în 2019 şi atât? Am fost totuşi în trecere de mai multe ori spre Grecia sau Turcia dar nu să stau mai multe zile, să- mi fac o părere personală deşi ştiam că mulţi români îşi fac concediile în Bulgaria şi sunt foarte mulţumiţi. Am lăsat în totdeauna pe mai târziu. Păi dacă nici acum nu e mai târziu, atunci când? Pe la jumătatea lunii februarie prietenii mei de-o viaţă cu care am fost în ultimul timp la un revelion împreună cu soţul meu în 2017 la Sălişte la pensiunea Domneşti v. aici (vezi impresii) şi apoi doar cu ei la Moeciu în 2019, v. aici (vezi impresii) şi la manastirile din Dobrogea în 2021, v. aici (vezi impresii), mi-au telefonat că ei s-au înscris pentru 5 nopţi la hotel Selena din Balcic. Cu maşina lor. Vrei calule ovăz? Sigur că am vrut. Am mizat pe faptul că şi ei sunt contemporani cu mine şi nu vor fi capabili să facă cine ştie ce performanţe turistice de care eu nu mai eram capabilă. Mi-au spus perioada 14-19 aprilie de Paşte, cu plata la recepţie, booking şi ˝reţine-ţi tu fetiţo! ˝

Aici a început însă circul. Eu nu prea m-am ocupat de reţineri pe net (asta şi harta era sarcina soţului, eu fiind cu lista de bagaje, medicamente, fotografiat, destule!). Am intrat pe saitul de specialitate, dă-i, dă-i, dă-i, numai că la un moment dat mi-a cerut numarul de card să-mi reţină banii în avans pentru cinci nopţi. N-a mers, banca a refuzat plata. Alt card, iar nu a mers. A fost mai bine că n-am fost dusă la biserică în privinţa rezervărilor pe net pentru că nu îmi convenea să plătesc cu două luni înainte. Cine ştie ce s-ar fi putut întâmpla în atât de mult timp? De fapt pentru ca banca să onoreze plata ar fi trebuit să dau în prealabil un accept. Nu am ştiut, nu l-am dat şi a fost mai bine. Cu chiu cu vai am anulat rezervarea la firma de specialitate şi am contactat direct hotelul la care prietenii făcuseră rezervarea. Vroiam să reţin o cameră single, la etajul 1 unde urma să fie cazaţi şi prietenii şi să plătesc la sosire. Pentru asta trebuia să negociez la telefon cu hotelul. Am dat de o recepţioneră care înafară de bulgară ştia doar engleza. Franceză, nema. Eu, tufă de Veneţia la engleza la care mă descurc numai în prospectele medicamentelor şi la câteva expresii uzuale din filme gen ˝How do you do? ˝sau OK! Aflaţi că ne-am înţeles foarte bine, eu spunând ˝I will pay when I arrive˝şi ˝one floor˝ pentru că sunt o ˝grand-mother˝şi nu prea pot urca treptele (step) că aflasem că nu au lift (elevator) la două etaje cât avea hotelul. Vă daţi seama? La sfârşitul conversaţiei ne tutuiam, ea îmi zicea Mihaela iar eu, ei, Anca. Am terminat cu ˝kiss you˝ şi ˝have a nice day˝. Am primit imediat confirmarea rezervării prin email şi m-a costat şi mai puţin decât pe prieteni. Ca şi primă concluzie, greu la deal cu boii mici. Eu fac parte din generaţia care a învăţat rusa în şcoală şi din care nu s-a prins nimic. A urmat cumpăratul unui mărunţis de leva de care s-a ocupat prietenul. Stiam că pot plăti cazarea şi restaurantele cu cardul dar mne! dacă nu merge? aşa că mi-am luat şi ceva lei şi valută ˝faute des mieux˝ ca alternativă.

Se apropia data plecării. Cum în ultimii ani am făcut mai puţine excursii şi deloc pe afară (în general stând mai mult pe-acasă), mi-am dat seama că am pierdut rutina a 5-6 călătorii pe an şi că m-am cam sălbăticit. Ultimile două zile de dinaintea plecării am fost destul de stresată. Nu ştiam dacă voi face faţă la drumuri şi începusem să mă gândesc să depun armele. Dar nu, ˝când voi mai voi avea o asemenea ocazie? ˝m-am gândit. Am făcut listă de bagaje cu strictul- strictului necesar pentru că ştiam că nu pot căra. Până în ultimul moment nu eram hotărâtă dacă să iau trolerul cel mai mic sau un rucsac. Am optat pentru troler. Cum urma să sărbătorim acolo Paştele, perioada de sejur fiind 14-19 aprilie, am luat cu noi un carton de ouă înroşite, doi cozonaci, un ness şi o sticlă de tărie; prietenii au adus şi ei câte ceva iar a patra persoană, tot o doamnă mai tinerică decât mine (doar 85 de anisori dar cu picioare bune la mers) a adus şi ea sanvişuri pentru drum şi un vin roşu.

Pe data de 14 aprilie la ora opt, trei octogenari, dintre care eu şi prietenul conducător auto băteam aproape de nouăzeci iar a patra persoană, partenera lui era mai tânără, am pornit la drum. Am ieşit prin Vama Veche şi nefiind sezon estival nu era deloc aglomeraţie. Cei 340 km i-am făcut cu o singură pauză în cca. cinci ore. E adevărat că prin Giurgiu-Ruse distanţa era mai mică cu 30 km dar pe acolo ieşeau toţi bucureştenii şi am fi pierdut timp mai mult la vamă. La întoarcere am auzit la TV că în Bulgaria au fost de Paşte peste 100000 de români. În jur de ora două am intrat în Balcic, unde, în centru dar pe o stradă mai ferită am oprit masina în parcarea micuţului hotel Selena.

Doream să vedem Nesebar aflat la 145 km de Balcic (deci dus-întors cca 300km în aceeasi zi), natural o tură prin Varna şi Albena, Grădina Botanică şi castelul reginei Maria din localitate şi Cap Kaliakra. Dumnezeu a ţinut cu noi şi deşi vremea era anunţată ca instabilă pe întreaga perioadă, începea să plouă doar după amiaza si noaptea, aşa că nu am pierdut niciun obiectiv din cauza ei.

- citeşte şi continuarea aici-

Mă aşteptam să fim bine primiţi dar locaţia, deşi modestă, a întrecut toate aşteptările iar ceeace am văzut m-a încântat.

Am vizitat tot ce ne-am propus Nesebar, grădina botanică şi castelul reginei Maria din Balcic şi în penultima zi Cap Kaliakra. Am rămas cu amintiri frumoase despre locurile vizitate

---

VIZUALIZĂRI: 3008 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI