Azuga în zi de Crăciun

TIPĂREȘTE

Că ne place foarte mult Valea Prahovei am spus-o de mai multe ori. Și tot de mai multe ori am spus că nu ne place deloc drumul cu mașina pe Valea Prahovei. Foarte mulți dintre voi l-au încercat, l-au simțit, de aceea sunt sigură că vor înțelege ceea ce vreau să spun. A devenit o tradiție pentru noi să mergem pe Valea Prahovei cu trenul, facilitățile de transport de care se bucură pensionarii fiind atuuri în plus.

Așadar, în cea de-a treia zi de Crăciun, de Sf. Ștefan, o zi importantă pentru familia noastră, la ora 9.00 am urcat în tren (la București), iar după un drum bun, de numai 1 oră și 45 minute, eram pe peronul gării Azuga. De ce tocmai Azuga? În primul rând pentru faptul că nu o mai vizitaserăm de vreo 20 ani, și atunci tot în prag de an nou și tot pentru a ne bucura de zăpadă. Cred că atunci am simțit pentru prima oară cum e să străbați 19 km - distanța dintre Sinaia și Azuga - în două ore.

Călătoria cu trenul a fost - din nou - o experiență plăcută. Locuri rezervate on line, plata călătoriei în tren, confort, curățenie, căldură… Atmosfera de toamnă târzie cu care ne obișnuiserăm în București se schimbă încet-încet, pe măsură ce ne apropiem de munți. Dacă la Sinaia am văzut primele pete de zăpadă, mai degrabă o brumă groasă, la Azuga iarna își intrase pe deplin în drepturi. Regele-munte Caraiman ne-a salutat din înălțimea crestelor sale încoronate cu zăpadă. La Azuga ningea frumos, dar ușor viscolit.

Toate informațiile turistice încunoștiințează că stațiunea montană Azuga se află în partea de nord a județului Prahova, orașul înșirându-se de-a lungul pârâului Azuga până la confluența sa cu râul Prahova. Amplasarea sa pe cea mai circulată vale transcarpatică a României - Valea Prahovei - la 135 km de București și 36 km de Brașov, cadrul natural specific montan, face din Azuga un important centru turistic, un bun punct de pornire în drumeții montane și mai ales un loc de practicare a sporturilor de iarnă. Complexul sporturilor de iarnă de la Azuga se poate mândri cu prima pârtie de ski din România omologată de Federația Internațională de Ski - Pârtia Sorica. În afară de aceasta, mai sunt și alte pârtii amenajate (Cazacu, Cazacu variantă, Cazacu bretea, Sorica Sud, La Stână), toate acestea împreună cu alte pârtii de ski fond, precum și un traseu de snowboard, însumeaza nu mai puțin de 10 km. Telegondola inaugurată la sfârșitul anului 2007, instalațiile de teleski, miniteleski și babyski, precum și celelalte amenajări adiacente care-i atrag pe amatorii sporturilor de iarnă sunt deja foarte bine cunoscute și mediatizate.

Nu la fel de cunoscute de turiștii care vin la Azuga sunt detaliile istorice ale acestei zone. Le-am revăzut de curând și pot spune că unele sunt de-a dreptul fascinante.

Așezarea numită în trecut "Între Prahove" datorită amplasării sale în apropierea locului în care pârâul Azuga se varsă în râul Prahova, este menționată de Nicolae Iorga, în lucrarea Scrisori de negustori, precum și de Nestor Urechia în lucrarea sa Drumul Brașovului.

Se vorbește și despre un document datând din 1815 care menționează un han - Hanul Căciula Mare - situat Între Prahove. Tradiția orală spune că hanul a fost construit în prima jumătate a sec. XVIII (pe la 1720-1725) și că a fost incendiat de turci în mai multe rânduri. La început, în preajma hanului nu exista nici o gospodărie, abia mai tărziu, datorită intensei vieți pastorale, așezarea a căpătat aspect de sat.

Primul locuitor care s-a statornicit Între Prahove a fost Gheorghe Zangor, un cioban care avea o turmă cu 500 de oi. În anul 1800 el și-a construit aici o casă țărănească, punând bazele unei așezări omenești.

În lucrarea sa "Drumul Brașovului", Nestor Urechia, inginer șef, "dirigent al Căii Naționale Câmpina-Predeal, profesor la Școala de Poduri și Șosele", ne informează că "La venituri sunt trecute taxele de poduri clădite pe cheltuiala statului, printre cari taxa privitoare la podul peste Aziuga în suma de 11.481 lei. Așa dar, pentru trecerea podului construit, înainte de 1859, peste apa Azuga, la Între Prahove (așa se numea pe vremuri satul Azuga), se percepea o taxă (brudină), care producea frumosul venit de aproape 12.000 lei." Tot același autor ne mai spune că pe Drumul Brașovului existau mai multe ospătării sau cârciumi "printre cari una în Între-Prahove". De asemenea mai amintește că "Până pe la anul 1848, sătenii localnici construiseră poduri peste ape și încasau taxe de la trecători. Așa, chiar Între Prahove, unul Vasile Zangur avea podul său propriu peste apa Azuga și percepea de la chirigii câte două parale de cal." Pentru mai multe informații accesați Drumul Brașovului, pag. 78-79 și altele.

Istoria ne mai spune că în anul 1884 localitățile Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului formau împreună o comună cu reședința la Predeal. Mai târziu, la 21 aprilie 1889, Primăria a fost mutată de la Predeal la Azuga, într-o clădire construită pe un teren pus la dispoziție de regele Carol I.

Interesantă este și evoluția din punct de vedere economic a noii așezări. Pentru că nu vreau să intru în amănunte, voi aminti doar că primele începuturi s-au datorat unei fabrici de sticlă (1830), cu meșteri sticlari aduși din Bohemia, abandonată după numai doi ani, o altă fabrică, tot de sticlă, apărând în 1879. Fabrică de cașcaval (1882), de var hidraulic (1885), de ciment (1885), de postav (1887), de salam (1887), de cherestea (1888), de șampanie (1892), de șamotă (1908) și cea mai cunoscută - Fabrica de Bere Azuga construită între anii 1898-1900, de firma Grundt, Rădulescu & Co.

Astăzi nu industria, ci turismul pune Azuga pe harta țării. Pârtia Sorica, de dificultate medie, cu o lungime de 2100 m, o lățime de 50 m și o diferență de nivel de 561 m, dotată cu instalație de iluminat nocturn și cu tunuri de zăpadă, este prima pârtie de ski din România omologată de Federația Internațională de Ski.

Știam că de la gară și până la Pârtia Sorica pe care voiam neapărat să o revedem, pe strada principală a orașului, sunt 3,2 km. Orășeni sedentari cum suntem, pentru a mai scuti din efort, ne puseserăm în gând să luăm un taxi de la gară. N-am găsit nici unul. De la gară și până la primărie am văzut doar stații de taxi, dar nici o mașină. Probabil că taximetriștii îl serbau și ei pe Sfântul Ștefan. Ghinionul însă s-a dovedit a fi un mare noroc. Am avut parte de o plimbare frumoasă printr-o ninsoare splendidă, așa cum nu mai văzuserăm de multă vreme.

De cum treci de intersecția de lângă gară (pe pasarelă - firește - șirurile de mașini cu șoferi stresați de trafic nepermițând altceva), de lângă Liceul Teoretic și chiar de sus, de pe pasarelă, biserica din Str. Victoriei, nr. 54, se arată frumos în curtea înzăpezită.

Biserica Sfânta Treime Azuga a fost construită în perioada 1902-1903, o parte din cheltuieli fiind suportate de Casa Regală a României. Biserica fiind închisă la ora trecerii noastre pe acolo, nu am intrat. Am remarcat însă forma de cruce a sfântului lăcaș cu ziduri din piatră de râu, precum și cele două turle - una mai mică situată deasupra intrării și alta mai mare înălțată deasupra naosului. Despre turla cea mare am aflat că a fost deteriorată în timpul războiului din 1916, dar că a fost restaurată patru ani mai târziu. Am mai remarcat curtea care înconjoară biserica, un adevărat parc acum înzăpezit, dar cu siguranță ornamentat vara cu flori. În fața bisericii, chiar la stradă, împodobit cu steaguri, se află Monumentul Eroilor.

Monumentul Eroilor din Războiul pentru Independență din 1877-1878 a fost realizat în 1905 și a fost instalat în centrul orașului în memoria "Companiei a VIII-a Dorobanți din Prahova, ce a luat cu bărbăție parte la războiul independenței și îndeosebi a vitejilor fii ai comunei care au căzut în lupta pentru neatârnarea neamului românesc".

Pe Strada Independenței, pe lângă Primărie, apoi pe lângă al doilea Liceu Teoretic, ne îndreptam spre parcul central al orașului despre care știam că găzduiește Monumentul Eroilor jertfiți în Primul Război Mondial.

Parcul "Ecaterina Teodoroiu", parcul central, nu este foarte mare. Acoperit cu zăpadă în zi de Crăciun, parcul devenise un derdeluș pentru copiii mai mici. Un Moș Crăciun în sania lui trasă de reni, mai multe instalații care luminează feeric seara și - în vârful dealului pe care îl urci pe o scară - monumentul realizat de Ioan Iordănescu în 1937.

Ansamblul monumental este alcătuit din două grupuri statuare, din bronz, cu personaje în mărime naturală. În partea stângă este reprezentată Patria simbolizată de o femeie care sprijină un ostaș rănit, iar în partea dreaptă "eroina de la Jiu" - Ecaterina Teodoroiu în uniformă militară, lovită de glonțul ucigaș, lângă un ostaș sprijinit de un tun.

Alături de monumentul care include și două liste cu numele eroilor din Azuga jertfiți în Primul Război Mondial, se înalță Biserica "Învierea Domnului". Este o biserică din lemn, cu o singură turlă, în stil maramureșean.

Nu trebuie să uit a menționa că în parc, vizibil chiar din stradă, se află un panou pe care, cu emoție, am citit următoarele cuvinte: "Turistule care ai dorul drumeției în inimă, când ai să urci la Gârbova dinspre Predeal sau Azuga, ia-ți un răgaz să mergi până la Vârful Clăbucetul Taurului, unde se păstrează încă vizibile urmele tranșeelor și adăposturilor armatei române, o sfâșietoare mărturie a sacrificiului fiilor țării care au luptat în Războiul pentru Reîntregirea Neamului, în luna octombrie 1916.

Și să mai știi că pe Drumul Tunului, cum vii dinspre Azuga, a fost urcat armamentul ostașilor români care au luptat aici și au căzut eroic pe înălțimile munților."

Continuând drumul către Pârtia Sorica, trecând pe lângă Fabrica de apă plată Azuga și pe lângă Centrul de închirieri ATV - Nica Marian, pe Strada Ritivoiu, ajungi la pârtie.

Pârtia Sorica și tot ceea ce ține de ea era plină de viață. Cozile la teleski erau lungi, dar împătimiții așteptau răbdători. Un pahar cu vin fiert sau o ciocolată caldă, o mică gustare la adăpostul de la baza pârtiei sunt binevenite în special pentru cei care s-au ostenit în coborâre. Am privit, am fotografiat, ne-am încălzit cu vin fiert și ciocolată caldă și… cam atât.

Pe la vremea amiezei Restaurant Azuga Ski & Bike Resort aflat vis-à-vis de Pârtia Sorica, dincolo de pârâu, ne atrăgea tot mai mult. O Tochitură muntenească și o Pomana porcului au fost devorate cu mare poftă - o poftă cum numai o plimbare prin zăpadă și prin ninsoare poate să-ți facă.

De la restaurant am luat drumul de întoarcere spre gară. Iarna pusese stăpânire peste tot, acoperind crestele cu vălul ei alb. Caraimanul se ivea misterios dintre pâlcurile fumurii de nori și ceață. Am distins totuși și chiar am prins în imagine (cu puțin zoom) Crucea de pe Caraiman.

A fost o escapadă de o zi, o simplă ieșire din casă. Azuga însă merită mai mult. Știu că nu este o stațiune de importanța vecinelor sale - Sinaia, Bușteni, Predeal, știu că de cele mai multe ori trecem în goană - cu trenul sau cu mașina - spre alte destinații, dar sunt convinsă că Azuga merită mai mult. Noi suntem hotărâți să revenim la vară. Păstrăvăria, Cabana de vânătoare a fostei nomenclaturi, Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial, Capela de pe Muntele Sorica închinată eroilor din cel de-al Doilea Război Mondial, Crucea de pomenire La Geanone sunt obiective mai potrivit de vizitat - în opinia noastră - într-o perioadă cu vreme bună.

---

VIZUALIZĂRI: 3355 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI