Paralia Ofriniou, o surpriza placuta

TIPĂREȘTE

Duminică, 10 iulie, pe la orele pranzului, am părăsit Kalabaka, după o dimineaţă petrecută la Meteore, cu destinaţia Paralia Ofriniou, o statiune la Marea Egee, aflată la circa 40 de kilometri vest de Kavala. De această dată, nu am mai folosit ruta pe care am mers la inceputul sejurului către vestul Greciei (adică Egnatia Odos), ci am coborat spre Trikala şi Larissa, apoi după Larissa (care ni s-a părut un oraş cochet şi destul de animat), am intrat spre autostradă cu direcţia Katerini-Salonic. Am ales această rută pentru a putea vedea din mers alte cateva obiective: Muntele Olimp, Valea Tembi şi aşa-numita rivieră a Olimpului. Pot sa spun ca a fost o alegere inspirată şi că am admirat peisaje foarte frumoase, vederi superbe asupra masivului Olimp şi asupra Mării Egee şi am vazut şi faimosul castel de la Platamonas. Apoi am ocolit Salonicul şi am reintrat pe Egnatia Odos cu direcţia Paralia Ofriniou (Kavala).

Singurul aspect care nu mi-a plăcut a fost densitatea foarte mare a statiilor de taxare intre Larissa şi Salonic şi faptul că plăteai taxa de autostrada iar, după cateva sute de metri autostrada dispărea şi intrai pe un drum de două benzi, fără separatoare de sens, dar care – cu toate acestea - se află într-o stare foarte bună.

Paralia Ofriniou, gazda noastră pentru ultima zi înainte de întoarcerea acasă nu este o destinaţie foarte populară printre turiştii români. Eu am ales-o ca ultim popas din următoarele considerente:să fie relativ aproape de ieşirea spre Bulgaria, să fie statiune de litoral pentru a ne bucura de o ultimă zi de plajă şi baie în Egee pe care am trădat-o anul acesta cu sora ei Marea Ionică şi să fie aproape de un obiectiv cultural sau istoric. Paralia Ofriniou a îndeplinit toate aceste criterii. Plaja Ofriniou are ieşire la Golful Strimonikos dincolo de care se vede penisnula Halkidiki şi, în depărtare, se zăreşte silueta Sfantului Munte Athos. Drumul spre casă de aici este foarte facil, intrucât se ajunge repede pe autostradă la Komotini şi, de acolo, în Bulgaria. Nu în ultimul rând, Ofriniou se află la doar câţiva kilometri de anticul oraş macedonean Amphipolis unde se află faimosul Leu şi unde, după cele mai noi descoperiri arheologice, se pare că ar fi îngropat însuşi Alexandru cel Mare şi mama lui.

Paralia Ofriniou este o staţiune foarte animată, frecventată aproape în exclusivitate de greci (în marea majoritate tineri), cu o plajă bună, cu o multime de restaurante şi cu facilităţi de cazare nu foarte pretenţioase. Dacă putem accepta o comparaţie, e un fel de Costineşti... Cu toate că sunt puţini turişti străini (marea majoritate bulgari şi sârbi, datorită apropierii de ţara de origine) se poate comunica în engleză mai peste tot.

Ceea ce mi-a plăcut a fost faptul că statiunea, fiind mai nouă, e foarte bine sistematizată. Astfel, avem hotelurile şi tavernele aliniate de-a lungul unei alei pietonale largi şi frumos pavate, apoi urmează terasele corespondente tavernelor aliniate de-a lungul şoselei de pe faleză, apoi, între şosea şi plajă, pe toată lungimea, sunt locuri de parcare generoase şi, în sfârşit, urmează plaja care e plina de beach-baruri care oferă şezlonguri şi umbrele contra unei consumaţii. Unele beach bar-uri au şi terenuri amenajate de volei, altele oferă anumite facilităţi de distracţie, iar unele care atrag tinerii ca un magnet oferă muzică mai tare aşa cam ca la Mamaia. Dar, dacă doreşti linişte, o poţi gasi departându-te de epicentru.

Plaja e lungă şi cu nisip fin, intrarea în apă e ok. Există doar o fâşie de un metru de pietricele aproape de mal, apoi nisip fin. Apa este foarte caldă, iar priveliştea din Golful Orfani (Strimonikos) e minunată.

Seara, după plajă şi baie, înainte de a urmări finala campionatului european de fotbal am ieşit pe faleză, la cină, şi am constatat că sunt opţiuni destule. Am ales o tavernă, Aithrion, depre care soţia citise review-uri foarte bune. Pot spune că mâncarea a fost delicioasă, dar ospatarii, nişte tineri (aproape adolescenţi), ne-au cam chinuit. Ne-au adus din start un meniu în sârbă fără să ne întrebe ce limbă vorbim, au incurcat comenzile noastre cu ale vecinilor, apoi ne-au lăsat în plata Domnului fiind atenti mai ales la meciul care începuse (finala Campionatului European, Franţa-Portugalia) şi la domnişoarele care treceau pe faleză. Dar, una peste alta, nu a fost rău. Am plecat grăbiţi spre hotel să prindem a doua repriză a meciului.

Noi am fost cazaţi la hotel Syrtaki, unde am avut condiţii foarte bune. E un hotel mic, cochet, cu o curte interioară unde e amplasată o piscină, cu un restaurant bun şi cu cateva mese în aer liber. Corpul principal este mai retras faţă de frontul stradal ceea ce îţi asigură un plus de linişte. Primul corp, aflat spre faleză, e mai puţin îngrijit şi am impresia că în el sunt cazaţi angajaţii şi alte persoane, dar nu turişti străini. Hotelul asigură şi un mic dejun foarte consistent. Este o afacere de familie, iar administratorul e un personaj foarte simpatic cu care am urmarit, în lobby, la un pahar de vin, finala campionatului european. Am fost amândoi suporterii Portugaliei şi am constatat ca el, fiind fan al lui PAOK Salonic, cunoştea foarte mult despre românii care au jucat la PAOK şi despre fotbalul românesc în general. Era puţin trist că Gigi Becali nu vrea să-l lase pe Varela să plece de la Steaua la PAOK (în cele din urmă, la câteva zile după plecarea noastră, acest lucru s-a întâmplat).

A doua zi, luni 11 iulie, am coborât la micul dejun, ne-am luat la revedere de la gazde şi am ieşit pe faleză. Ne aşteptam să fie pustiu. Ei bine... nu era de loc aşa. Marea de maşini cu tineri veseli veniţi la plajă, fusese înlocuită cu o mare de maşini ale fermierilor veniţi la un târg de produse agro-alimentare. Toată parcarea care se întinde între paljă şi faleză era un furnicar viu colorat şi inedit. N-am zăbovit prea mult pentru că vroiam să vedem situl de la Amfipoli. În cele din urmă, datorită faptului că doream să traversăm pe lumină Bulgaria, am juns doar la Muzeul de Arheologie din Amfipoli şi la faimosul Leu. Nu am mai intrat in sit - care se întinde pe hectare întregi - şi nu am mai ajuns nici la presupusul mormânt al lui Alexandru Macedon. Am hotărât că aceste restanţe ne vor face să revenim la Paralia Ofriniou care ne-a furnizat, în general, surprize plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 14480 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI