GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Norii de deasupra Alaskăi, aşezaţi pe verticală, parcă în rezonanţă cu formele de relief, au piscuri zgribulite de zăpadă şi împrejmuite de albii adânci ce pot înghiţi, într-o clipă, orice aşezare umană. Din când în când vezi cum cenuşa vulcanilor, încă activi, lasă pete negre pe albul desăvârşit al norilor. În fapt, acesta ar fi singurul semn de ameninţare a păcii eterne de la Polul Nord.
După voia unui regizor suprem, lanţuri muntoase ies la lumină ca nişte stoluri de păsări migratoare şi primele semne de pământ verde, presărat cu insule de zăpadă, îţi fură din zbor privirea. Doar la câteva mile depărtare, trebuie să fi strigat oamenii căpitanului Cook «Pământ! », după luni de rătăcire printre gheţari. La capătul unei călătorii lungi, fie şi cu avionul, ai acelaşi sentiment de împlinire şi bucurie sufletească. În sfârşit, din nou pe pământ!
În afară de circumspecţia maximă a vameşilor, aeroportul din Anchorage nu are nimic în plus faţă de un aeroport de tranzit mediu american. În schimb, trofeele spectaculoase de reni, elani, urşi polari în poziţie de atac şi peşti oceanici îţi dau dimensiunea exactă a selecţiei naturale, începută prin 1912, când primii muncitori feroviari sunt aduşi aici să defrişeze un ţinut împădurit, necunoscut şi ostil.
Câteva sute de turişti, în majoritate americani, îşi fac coregrafia deja învăţată, la sosirea în Alaska, îmbrăcaţi pentru cele 11-12 grade de vară polară, dar şi pregătiţi cu echipamente pentru explorarea munţilor, pentru pescuit de somon, vânătoare, sau pentru o croazieră în lumea gheţarilor. Disting un domn trecut de 50 de ani având alura lui Hemingway, cu o faţă arsă de soare şi expresia fermă, ducând tacticos pe umăr o armă de vânătoare Winchester, calibru mare, înaintând spre serviciul de vamă. După configuraţia armei, un ghid de vânătoare îl va duce în munţi, la elan sau la oaia Dall, albă şi amatoare de goluri alpine, acolo unde distanţele mari dau măsura iscusinţei.
– Orice excursie în Alaska îţi va schimba viaţa! îmi spune Jennifer, o profesoară din Columbia.
Poate, pentru prima dată, participarea mea la un congres internaţional – de data aceasta la The University of Anchorage – pare mai puţin importantă decât fascinaţia pe care mediul o exercită asupra fiinţei mele.
Primii localnici pe care îi întâlnesc la Anchorage, întotdeauna taximetrişti, îmi spun că îşi „risipesc” viaţa cu ziua polară, lungă de 20 de ore şi numai câteva ore de somn.
– Magazinele se deschid la ora 9.00 şi se închid la 23.00, îmi spune taximetristul. Dacă nu ar fi turiştii, am muri de plictiseală. Viaţa aici, domnule, continuă el, nu este la fel de sigură ca în alte state ale Americii! Chiar dacă Alaska este, ca întindere, de vreo trei ori mai mare decât Texasul, densitatea este de aproximativ 0,42 locuitori/km². Îmi pare rău că trebuie să vă dau fiori din prima zi!
– Domnule, dacă eram fricos din fire nu ajungeam aici.
Mă întâmpină un zâmbet complice.
– That’s right, sir! (Aşa este, domnule!). Veniţi din ţara lui Dracula!
Îmi vine să râd amical, ca un vampir mai mic, doar cu doi colţi… mi se mai spune că, în aceste condiţii, zona cea mai sigură este centrul oraşului. În rest, poţi fi atacat oricând de un „ursuleţ” grizzly de 500-600 de kilograme sau de un elan neprietenos. În schimb, urşii negri, mai mari, care sunt mult mai prietenoşi, rar atacă oamenii în oraş.
– Mă voi mulţumi cu un urs negru, în acest caz, domnule!
– Nu uitaţi, continuă serios primul meu companion din Alaska, când te atacă ursul, cel mai bine este să te prefaci că eşti mort!
– Asta în cazul în care nu ai murit între timp! încerc eu o glumă amară.
Ne despărţim într-un ton optimist la hotel şi mă grăbesc să-mi recuperez deficitul imens de odihnă.
Este ora 22.00 în Anchorage. A sosit momentul să încerc primul meu „somn polar”. Inutil. Acasă este ora 11.00 dimineaţa. Adorm cu ochii deschişi, precum eschimoşii, privind spre nord, acolo de unde trebuie să sosească turmele de reni…
Trimis de glcitizen in 18.08.17 11:25:28
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în AMERICA DE NORD.
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Anchorage, ALASKA [statul]" (deja existentă pe sait)
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@glcitizen: Ca de obicei, articolele tale mă fascinează și mă poartă în lumi în care știu sigur că nu voi ajunge prea curând sau, poate, niciodată. Și poveștile tale care însoțesc review-urile de călătorie au întotdeauna un ”nu știu ce” atragător. De aceea, ineditul trebuie apreciat la adevărata sa valoare și dacă articolele tale au ceva prin care ies sigur în evidență, acela e sigur inedit.
Încântător, felicitări!
@irinad:
Iti multumesc, Irinad. Totul mi se trage din copilarie, cu povestile parintilor, invatatori la tara, care m-au crescut in lumea basmelor... apoi, lucrind cu copiii, am incercat, cu mai puțin succes decit ei, sa caut mereu tilcul povestilor despre oameni si lume... fiind cu literatura si cu limbile straine, intotdeauna i-am admirat pe cei tari la mate, fizica si chimie.
Exersind poti sa ma si intreci, dar mai intii, sa-ți doresti cu adevarat un lucru...
@glcitizen:
Fiecare cu ce ii este dat de la forte mai putin cunoscute. Dar nu-i invidia pe cei cu mate, fizica, etc., ei viseaza cu unghiuri ascutite ???? dar cel ce scrie aceste articole frumoase viseaza altfel, mult mai interesant, te asigur.
Multe vacante cu care sa ne surprinzi si incanti!
@elviramvio:
Multumesc, Elviamvio. Eu inca nai traiesc cu admiratia pentru cei ce stiu mai mult intr-un anumit domeniu si m-am impacat cugindul ca toti avem cite ceva de la mama natura.
Iti doresc si tie sejurururi frumoase!
Felicitări pentru articol!
Fotografiile cu natura sunt superbe, minunate, ireale, ..., FELICITĂRI! ????
Sfârșit articolului m-a făcut să zâmbesc, și după o săptămână de pauză pe Afa, după ce citesc articolul tău foarte frumos scris, votez și un mesaj prin care am fost anunțată de Superbonus, m-a făcut din nou să zâmbesc, fericită că eu am fost aceea care printr-un click la momentul potrivit, am apreciat compoziția ta specială!
@Dana2008:
Multumesc, Dana si ma bucur ca iti creez o buna dispozitie cu art mele.Îti multumesc si pt superbonus.
De luni, voi pleca si eu intr-o scurta incursiune in ce a mai ramas interesant din fosta URSS.
@glcitizen: Amuzant review, pozele sunt interesante, parcă te și vedeam stând de vorbă cu taximetristrul, ascunzându-ți emoțiile și curiozitatea.
Cam babane localnicele. Ce-or mânca? Arată precum ursoaicele
Felicitări Malimu!
@krisstinna:
Multumesc, Kriss... dar cu localnicile nu e de gluma... nici macar sotii lor nu crântesc in fata lor... asta o sa vezi in art urmator, dupa ce ma intorc dintr-o scurta vacanta.
@glcitizen: Sunt precum un copil mic si spun:mai vreau. Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu:
Multumesc, Mishule, si ma bucur ca nu m-ai uitat.
Ce bine că Alaska-i civilizată !
Ați văzut spiriduși? Sau măcar ați auzit povești ?
Interesant totem!
P16 – sublimă!! dar și celelalte…
Ați fost ziua sau noaptea?
“aeroportul din Anchorage“ – ce-mi amintește de serialul artistic american “Doctor în Alaska“ – ce mult mi-a plăcut…
“încerc primul meu „somn polar”, “ presupun că nu și prima hibernare …
@danaeldreny:
Era ziua neaosa tot timpul dar, serios, am si o poveste cu spiridusii nordului, atunci cind vioi ajunge la spatiul dintre Alaska si Siberia.
De fapt, eschimosii se mutau din loc in loc, in primul rind in functie de natura entitatilor ce patronau locul... asa au ajung incet, incet, aproape de Strimtoarea Berring pe care au trecut-o si au constr noi asezari.
In rest, nu am mers acolo sa hibernez... acasa ce mai facem?
@glcitizen:
Eu n-am fost în veci în Alaska și nici în Germania dar legende cu spiriduși știu și-o să și scriu una din ele că-i faină tare și-i chiar pe bune, așa scrie lumea – se construia o autostradă în Germania și într-un loc nu puteau înainta nicicum, se defectau utilajele, ba unul ba altul sau, simplu, nu funcționau și au chemat un vizionar să-i deslușească și care – vizionar - le-a spus că-i o comunitate de spiriduși fix în față și aceștia nu doresc să treacă autostrada peste comunitatea lor și din această cauză ei defectau mereu utilajele, s-a organizat și o negociere iar primarul locului a decis ca autostrada să facă un ocol pentru a proteja spiridușii, tot acolo scria că se poate vedea chiar pe hartă o autostrada din Germania ce face o buclă, aparent neverosimilă – n-am avut curiozitatea să mă uit pe hartă și nici nu mai știu în ce zonă spunea că este…
La fel, în Islanda sunt spiriduși ce trăiesc în pietre, tocmai pentru că oamenii cred că pietrele sunt dure și accesul este imposibil, această credință îi protejează pe spiriduși care, în dimensiunea lor pot accesa spațiul din interiorul pietrelor…
În Islanda sunt mulți clarvăzători ce văd acești spiriduși ce trăiesc în pietre și pot comunica cu ei, pe youtube sunt multe filmulețe pe tema asta, pot fi găsite la o simplă căutare…
@danaeldreny:
Da, cel putin in Islanda, stiu sigur ca oamenii ii trata ca pe niste prezente firesti-se spunea ca sunt spiritile primilor lociutori vikingi...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2001 Pierdut în spaţiu — scris în 09.09.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2000 Visul american — scris în 13.10.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2000 Anchorage, oraşul blănurilor polare — scris în 06.10.17 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - nu recomandă