Zaanse Schans – un sat cu mori de vânt (și nu numai) în apropierea Amsterdam-ului

TIPĂREȘTE

N-aș fi vrut să scriu separat de satul ăsta cu mori de vânt ci făcusem o scurtă referire la el în articolul despre Amsterdam. Dar când am ajuns la alegerea pozelor și mi-am dat seama că pun răbdarea celor care citesc la încercare, pentru că se adunaseră prea multe, mi-am propus să-l separ și să fie un articol de sine stătător, așa cum este și obiectivul în sine, care de fapt nu are legătură cu Amsterdam decât prin apropierea față de acesta. Și e bine pentru cei care vor da cu ochii de el și le va pica cu tronc, așa cum s-a întâmplat și cu noi, să știe că dacă sunt în Amsterdam și au puțin timp se poate ajunge foarte ușor într-un loc deosebit.

Deci, pe lista noastră n-a fost de acasă. Noi n-am avut un program stabilit nici pentru Amsterdam, darămite pentru împrejurimi. În plus nu ne-am pus problema împrejurimilor atâta vreme cât aveam la dispoziție numai 3 zile și nici pe ele nu le consideram chiar suficiente pentru Amsterdam. Numai că la fața locului am văzut niște panouri publicitare pe străzile Zaandam-ului, acolo unde am fost cazați, iar apoi, la hotel am văzut un pliant și ne-am hotărât pe loc. Mai ales că se afla la numai 15 minute de hotelul nostru.

La Zaanse Schans, satul cu mori de vânt tradiționale, case vechi din lemn, ateliere și magazine, ajunge un singur autobuz și anume 391, cu care mergi până la capăt. Cu autobuzul ăsta noi mersesem în fiecare zi în sens invers, de la Zaandam la Amsterdam, Gara Centrală. Dar după ce am văzut pliantul ăla și ne-am schimbat planurile pentru ultima zi din Amsterdam, am convenit cu hotelul să ne prelungească check-out-ul cu o oră și am mers cu autobuzul cele 15 minute, până la capătul lui.

Noi am luat 391 din Zaandam, care avea stație la 3-4 minute de hotelul nostru, dar el se poate lua din Gara Centrală din Amsterdam și până la Zaanse Schans, care este un cartier al Zaandam-ului, de fapt, ar trebui să facă cam 40-45 de minute. De la hotel am înțeles că se poate ajunge și cu trenul din Amsterdam mai repede chiar, în 20 de minute, dar de la gară mai mergi 15-20 de minute pe jos, așa că varianta autobuz mi se pare mai bună. Sau pentru o mai bună libertate de mișcare o mașină închiriată.

Din pliant am aflat că un architect olandez a vrut să conserve în Regiunea Zaan, care a fost o mare putere industrială în secolele 17 și 18, case și mori de vânt, care reprezintă simbolul Olandei și că acest lucru a fost posibil în perioada anilor ‘60-‘70.

Cum spuneam, satul se află la capătul autobuzului 391 și chiar la intrare, am găsit un centru infoturistic, unde am aflat ce puteam să facem în zonă o jumătate de zi.

Doar să te plimbi prin zonă este gratuit, dar există un card Zaanse Schans cu care poți face lucruri, care se ia de la intrarea în Muzeul Zaans, de la centrul info turistic și costă 15 EUR de persoană.

Stând de vorbă cu doamna de acolo ne-a povestit că dacă avem timp mai mult cardul ne poate aduce niște beneficii. Mai mult însemnând cam o zi iar ca beneficii: intrare gratuită la Muzeul Zaanse, la Muzeul Timpului, la cele 5 mori de vânt, la un atelier de țesături și, de asemenea, aveam reduceri la suveniruri sau la restaurant.

Alternativa era să ne plimbăm liber prin sat, să intrăm în morile de vânt, plătind intrarea la fiecare în parte, câte 5 EUR/moară și puteam să ne umplem timpul cu alte muzee care erau gratuite, ateliere de meșteșuguri unde puteam să căscăm gura, să mergem pe jos printre canale și case vechi de lemn și să intrăm în magazinele cu suveniruri sau în cele cu produse tradiționale.

Ni s-a părut mai convenabil așa pentru că eram convinși că morile astea trebuie să fie asemănătoare. Ne-am propus să intrăm la una și să nu ne luăm nici un card. A fost o decizie înțeleaptă pentru că într-adevăr n-aș fi avut răbdare și ce să văd diferit la încă 4 mori. A fost interesant, dar suficient să vizităm una.

Sunt 5 mori care se pot vizita, așezate de-a lungul râului Zaan. Am aflat că cei care au locuit de-a lungul acestui râu s-au îmbogățit din comerț și pescuit și că se numesc Zaankanters. După care, pe la sfârșitul sec 16 au început să-și construiască mori unde să-și poată păstra alimentele uscate. Cam 1000 de mori au existat în zonă din care au mai rămas 13. Fiecare are și un mic magazinel de suveniruri la intrare.

Cum spuneam, noi am vizitat o singură moară din anul 1782, unde am primit un pliant în română. Ne-a întrebat la intrare în ce limbă vrem să fie materialul informativ și am rămas plăcut surprinși să-l primim în limba noastră. Din cele două pagini am aflat că vizităm o moară pentru culori, care se numește Pisica. De fapt care produce și astăzi coloranți și care este cel mai probabil unică și ultima moară de culori din lume acționată de vânt. Vântul învârte această moară aproape tot timpul, dar există și un morar care are rolul lui, foarte important și care reglează viteza cu care se învârte moara. Dacă nu bate vântul îndeletnicirile celor de la moară sunt domestice: fac curat, beau, se joacă cărți și se distrează. Ceea ce fac ei astăzi era pe vremuri producția a 55 de mori. A fost interesant să aflăm cum se face asta dar nu vreau să vă plictisesc cu niște date tehnice, le veți afla la rândul vostru la fața locului. Important este să știți că informațiile le găsiți chiar în limba natală. Am urcat și pe scările de lemn care ne-au scos pe o platformă exterioară de unde am avut priveliști foarte frumoase asupra zonei.

În restul timpului, ne-am plimbat printre canale și case foarte frumoase, am văzut rațe, lebede, un stârc, ne-a mirosit tot timpul foarte frumos a cacao de la fabrica de ciocolată și biscuiți din apropiere și am intrat în destule ateliere și muzee care ne-au ieșit în cale.

La Ferma de brânzeturi Catharina Hoeve erau demonstrații de fabricare a brânzeturilor, o veche tradiție olandeză. La această casă intrarea era gratuită, ca la multe alte ateliere meșteșugărești, de altfel.

Laboratorul de Cacao (Cacaolab) este situat între morile de vânt și este o altă casă unde am văzut cum copiii erau îndemnați să ajute la măcinarea boabelor de cacao. Aici este și un magazin cu bomboane și batoane de ciocolată dar și ciocolată.

Casa Țesătorilor (Weaver’s House) care aparține de Muzeul Zaans era închisă, din păcate, la data vizitei noastre. Am mers până la ea pentru că de la centrul info ni s-a spus că vom fi întâmpinați chiar de țesători, în costumele lor tradiționale și că vom descoperi cât mai multe din meseria tradițională olandeză, aceea a țesăturilor de casă. Am găsit casa dar n-am putut intra.

Am mai intrat la Muzeul muștarului, de unde soțul a făcut achiziții și la Muzeul papucilor, unde am zăbovit mai mult pentru că a fost interesant să vedem papuci de lemn olandezi, "klompen", în limba lor. Papucii ăștia au fost folosiți cu secole în urmă ca localnicii să se deplaseze prin noroaie. La început erau din lemn natur, nevopsiți sau vopsiți în negru. Dar am putut să vedem cum papucii ăștia au evoluat devenind din ce în ce mai elaborați, cu picturi, colorați din ce în ce mai viu, pentru ocazii, pentru sărbători, cu ciucuri, flori sau scene religioase.

La Fabrica de ciocolată și biscuiți Verkade puteți avea parte de o experiență interactivă și cred că pentru copii ar fi ceva wow. Noi nu am ajuns pentru că nu am mai avut timp, dar am înțeles că sunt tot felul de activități distractive și vânătoare de comori la care copiii pot participa. Va fi imposibil să nu ajungeți cu ei la fabrică pentru că în toată zona miroase de nu se poate a cacao, ciocolată și alte dulcegării.

Ca ziua să fie desăvârșită ne-ar fi plăcut să facem și o plimbare cu bărcuța care dura 25 de minute (9,5 EUR/persoană), cu oprire la o moară, dar la debarcader am ajuns spre sfârșitul vizitei și a fost prea târziu, trecusem deja de check-out, nu voiam să sărim calul și să întârziem mai mult de o oră.

De asemenea, n-am mai avut timp să intrăm în Casa Jisper unde am fi putut să ne îmbrăcăm cu costume tradiționale ca să facem o fotografie turistică. Pentru asta mi-a părut cel mai rău.

Traseul prin satul cu mori a fost un circuit. Am intrat pe la punctul info, acolo unde ne-a lăsat autobuzul, am vizitat morile, ne-am întors prin magazinele cu produse tradiționale unde erau cozi imense de asiatici care cumpărau de toate, am intrat în tot felul de case și ateliere, am trecut pe podețe, printre casele de lemn și le-am admirat grădinile micuțe, ne-am jucat cu pisicuțele pe care le-am găsit pe acolo și ultima oprire a fost la atelierul Tiemstra Cooperage, unde am văzut cum sunt făcute vasele și butoaiele.

Zaanse Schans este un muzeu în aer liber și poate fi o ocazie să petreceți o zi foarte plăcută aici. Noi am stat o jumătate de zi dar se mai cerea, așa că eu vă recomand o zi. Mai ales dacă sunteți familii cu copii, este un loc foarte potrivit pentru a vă petrece timpul și pentru copii poate fi destul de distractiv dar și educațional. Nu mai spun că acolo unde este centrul infoturistic este și un restaurant și cafenea unde se poate mânca, iar priveliștea către morile de vânt cred că merită toți banii.

Cu toate că Zaanse Schans este mai mult o zonă turistică, vis-à-vis de morile de vânt și de lac este zona rezidențială Zaan, cu case frumoase care se văd spectaculos pe malul apei. Ne-ar fi plăcut să facem o plimbare cu bărcuța și să ne oprim puțin și acolo dar, cum am spus, o jumătate de zi nu este suficientă pentru tot ce ai putea să faci în această zonă.

Mai este important de știut că Zaanse Schans este deschis aproape tot anul, mai puțin de Crăciun și pe 1 ianuarie. Singura diferență de program este că în extrasezon (octombrie-aprilie) deschide mai târziu cu o oră, adică 10 în loc de 9, dar tot timpul închide la 17. Atelierele meșteșugărești au programe mai scurte cu 1-2 ore, dar despre asta aflați la fața locului.

Sper ca pozele să vă convingă că Zaanse Schans este un loc care merită atenția voastră și că puteți trage o fugă dacă sunteți la Amsterdam și aveți ceva timp disponibil.

---

VIZUALIZĂRI: 11006 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI