Botanica din parcul Marghiloman

TIPĂREȘTE

Parcul Marghiloman din Buzău e un loc cum nu am mai văzut. E un parc ca toate parcurile, cu natură (aproximativ) liberă, fără garduri, deschis publicului, limitat de artere de circulație cu trafic însă, în zona din proximitatea clădirii Albatros este o adevărată grădină botanică cu specii de arbori, arbuști și jnepenișuri aduse de pe... te miri unde și aclimatizate la Buzău... mai mult sau mai puțin. Mă uitam ca curca-n lemne.

La prima vedere, e o grădină și atât. Dar speciile sunt cu totul altfel decât ce vedem uzual în jurul nostru și asta se observă relativ repede, după prima confuzie astfel că începe să atragă atenția.

Proprietatea a aparținut politicianului Alexandru Marghiloman în secolul trecut. Jupânul a moștenit locul de la tatăl sau care câștigase terenul la jocuri de noroc – asta e deja legendă astăzi – după care urmașii au vândut proprietatea către statul român după care au contestat vânzarea însă nu au avut câștig de cauză.

În orice caz, responsabil pentru ciudatul parc este Alexandru Marghiloman, personalitate cunoscută a veacului trecut, cu gusturi fine și excentrice.

Pe lângă herghelia de cai de curse pe care o ținea în grajdurile de lângă clădire, mai întreținea și acest parc cu care îi plăcea să impresioneze personalitățile vremii.

Regina era un oaspete obișnuit și avea o cameră specială rezervată pentru ea dar mai erau și mulți alți oaspeți care se plimbau prin grădini.

Astăzi, locul se află în proprietatea primăriei care a reabilitat clădirea și parcul dar anexele sunt în stare de degradare. Nu știm cum va fi viitorul. Parcul, însă, este extrem de bine întreținut. Prima dată am observat o tufă de iarbă extrem de lungă și mătăsoasă, de colorit verzui - galbui că venise, deja, frigul. Era pe lângă un bazinaș de apă cu arteziană dar care nu funcționa, noiembrie fiind. După care, alt smoc de iarbă, la fel. Am început să observ mai atent. Erau multe și aliniate de-a lungul aleii.

De partea cealaltă de alee, o specie mai obișnuită pentru locurile noastre înfrumuseța locația: pin de munte – scria cu alb pe o plăcuță albastră montată alături și deasupra denumirii uzuale, eram informați și despre denumirea de catalog: Pinus Mugos Mughus. Wow! Ce super! Planta e relativ pitică și cu crengile pline de ace, apropiate relativ de sol. Mai departe, un arbust mai înalt și excentric aflăm că este Taxus nu știu cum adică Tisa Aurie. ???? Alături, ronduri de arbuști tunși geometric formează labirinturi simetrice.

Mai departe se ghicesc niște statui. Din loc în loc sunt și copaci ce par normali. De partea ailaltă de clădire, însă... măi să fie... specii ciudate, pitice, alpine, australe, boreale, de tot felul, care mai de care și toate îngrijite corespunzător – pe cât se poate – clasificate, inventariate și cu plăcuțe pe care scrie, pe fond albastru, ce sunt ele și de unde vin. Astfel, un mic arbust cu tulpină și coroană micuță că nu este prea înalt, scrie pe el că este cireș negru saaau Prunus Cer Pissardi Nigra ????.

Am început să observ totul cât mai atent până m-am pierdut într-o lume a botanicii. Astfel, într-un colț al clădirii am inventariat:

Cedru de Himalaya = Cedrus Deodara,

Thuja = Thuja Orientalis Com. Aiurea Nana ????,

Cedru de Atlas = Cedrus Atlantica Glauca Pendula (ăsta are multe conuri pe crengile pletoase ce curg spre pământ),

Arțar Japonez = Acer Diss Viridis (ăsta e micuț, crizat, cu crengi multe și speriate, împrăștiate în toate părțile, parcă și-ar fi smuls părul din cap ????),

Ienupăr Chinezesc = Jeniperus Virg. Grey,

Prun Sălbatic = Amelanchier (nu seamănă nicicum cu un prun cum știm noi),

Afin Japonez,

Evonimus Japonez = Euonymus Jap. Eleganți Aureus (are niște frunzulițe vesele, rotunjoare, zâmbitoare, verde deschis),

Cedru de Alaska = Chamaectparis Nootkatensis Pendula (impunător, masiv)

Cedru = Gold Ryder (mai modest, așa)

Ienupăr Chinezesc = Juniperus Horiz. Prince of Wales,

Weigela = Weigelia Florida (o jumuleală banală de frunze gălbui agățate de niște crengi normale),

Chiparos = Cupressocyparis Leilandii Variegatus (tot cu un brad seamănă),

Castan Roșu = Aesculus Carnea Brioti

și încă alte câteva. Astea-s cele asupra cărora mi-am putut îndrepta atenția dar mai sunt încă multe. Măh, tipul ăsta, Marghiloman, cu adevărat, o figură, nik de zis...

Am plecat de acolo cu capul girofar. N-am crezut că atâtea specii pot conviețui într-un areal așa restrâns. După colț, niște mâțe se gudurau languroase, fără astfel de dileme.

Locul e într-o parte a orașului Buzău, în sud - est dar e un loc aerisit ce nu lasă impresia de urbe. Drept că orașul Buzău nici nu este foarte mare. Atmosfera locului amintește de alte timpuri.

Plimbarea prin parc e singura distracție potrivită dar oferă confort psihic și relaxare, cu avantajul de a vedea lucruri noi, uimitoare, din viziunile pasionaților de lucruri fine, elegante.

---

VIZUALIZĂRI: 982 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI