Măldărești, cule cu elemente tradiționale oltenești

TIPĂREȘTE

În, vezi impresii, vorbeam despre prima cazare și despre circuitul din vara aceasta. În prima zi am vizitat mai multe obiective printre care și culele de la Măldărești

Măldărești, sat și comună în județul Vâlcea, se află pe Drumul Național DN 65C la circa 4 kilometri de Horezu. Satul are o poveste frumoasă, Tudor Maldăr, căpitan în armata lui Mihai Viteazu, este luat ostatec de tătari. Fiica hanului, Muhibe, se îndrăgostește de el și împreună reușesc să fugă în Țara Românească, stabilindu-se și clădindu-și căminul în acest loc, care va fi numit Măldărești.

Are câteva obiective turistice ce trebuie văzute, Casa Memorială I. G. Duca, Culele Duca și Greceanu, reunite în Complexul Muzeal Măldărești, Biserica Sf. Nicolae și, în Măldăreștii de Jos, la circa 2,5 kilometri, Biserica de lemn Sf. Dumitru.

Culele, denumirea vine din turcescul kule, adică turn, sunt locuințe-turn, clădiri fortificate cu ziduri groase, ferestre mici, guri de tragere, pivnițe foarte mari și foarte solide, construite să țină piept atacurilor, în special turcești, unde, funcție de proviziile de apă și mâncare, se putea locui baricadat chiar două, trei luni. "Culele sunt, alături de biserici, printre cele mai vechi construcţii pe pământul românesc. Au fost destul de multe, atâtea câte erau necesare, dar au rămas foarte puţine, cu toate că pentru cultura noastră ar fi fost importante. Cele care acum mai sunt, mai mult ca sigur ele doar supravieţuiesc... ", spunea arhitectul Pavel Popescu. La noi astăzi sunt mai puţin de 20, cele mai multe în Oltenia și zonele ei limitrofe.

Complexul Muzeal Măldărești ce face parte din Patrimoniul Cultural Național deține trei clădiri și peste 3.000 de obiecte etnografice de mare valoare, port, textile, lemn, ceramică din zonele Horezu, Slătioara, Dăiești, Oboga, și unele obiecte ce au aparținut familiei Duca printre care o colecție de 20 de tablouri, mobilier, fotografii, cărți…. Taxa de vizitare a complexului este de 10 lei de persoană adultă, pentru cei ca noi, aflați în vacanță permanentă, 7 lei de persoană.

Este amenajat într-un cadru natural pitoresc românesc ce se integrează perfect cu cele trei clădiri, exemplare tipice ale arhitecturii românești în care se împletesc armonios elementele țărănești din zonă cu elementele unor construcții cu caracter de fortificații.

Casa Memorială I. G. Duca, prima vizitată, acolo aflându-se personalul muzeului și casa de bilete, a fost construită în 1912 drept casă de vacanță de cunoscutul politician, prim ministru al României asasinat în decembrie 1933 de fasciștii din Garda de Fier. Mai târziu văduva Duca a donat-o, împreună cu cula, statului român care le-a amenajat ca muzeu.

Am intrat în imensa curte cu gazon şi alei pietruite, cu aranjamente florale și, în mijloc, cu un rond mare cu flori, flori erau și în cerdacul casei, casă de ţară fără etaj, de un alb strălucitor, ce se remarcă în primul rând prin bun gust și simplitate, modestie și autenticitate.

Din Cerdacul plin de flori am mers în Sufrageria cu un frumos covor oltenesc și soba de teracotă încastrată într-un perete pentru a încălzi două camere, specific local. Am mers apoi în Dormitorul în care mi-au plăcut macatul de pe pat și covorul lucrate manual din lână în modele diferite, câteva poze și am trecut în Camera de lucru a cunoscutului om unde se mai păstrează câteva obiecte din acea perioadă, mobilierul, un telefon și un ceas, câteva ziare, un tablou, pălării de paie, …. Au urmat Camera pentru Cafea și un Salon cu mobilier vechi, cu covoare și carpete oltenești, apoi un Coridor unde erau expuse câteva din tablourile familiei. Ultimul văzut a fost un Salon de Epocă, mobilat ca și celelalte camere.

Am revenit pe cerdac, câteva poze spre împrejurimi și am păsăsit casa-muzeu cu senzația, dată de biroul gata de lucru, de mobilierul masiv, cuverturile vechi și covoarele oltenești, că proprietarul este pe acolo, că trebuie să vină să ne întîmpine….

Sub această impresie am plecat spre următoarea noastră destinație Cula Duca, aflată în aceeași curte, ridicată în anul 1812 de un Măldărescu. Este o clădire dreptunghiulară cu 3 nivele în care intrând pe o Ușă de lemn se coboară puțin în Pivnița solidă, cu stâlpi ciopliți și grinzi masive din lemn. Pe o Scară pictată pe plafonul ei am urcat la etajul întâi în Sala ce precede Iatacul locuinței. Ceva poze și am urcat, admirând și pozând tavanul pictat în trei tablouri cu motive decorative, la etajul al doilea într-un vast Cerdac, unde sunt două Odăi și o Cameră mai mică, locuite odinioară de familie. Cula are și o extindere, pe trei nivele, care adăpostește Anexa sanitară.

Cula este bogat împodobită în interior, tavanele și ancadramentele ferestrelor sunt decorate cu motive vegetale, personaje și animale fantastice, iar sobele cu olane, coloane realizare din lut ars prin care circulă fumul din sobă, precursorul recuperatoarelor de căldură de azi, au forme variate și sunt frumos ornate. Mobilierul, covoarele cu specific local măresc valoarea și frumusețea culei.

Rolul defensiv al culei este dat de meterezele aflate la toate nivelele, chiar și în parapetul foișorului, de ușa de acces solidă și întărită, de chepengul ce blochează scara.

Mai multe poze și am parăsit cula și curtea pentru a merge la Cula Greceanu unde a trebuit să așteptăm ca doamna care ne însoțise în cealaltă culă să vină să descuie.

Între timp am văzut Biserica Sf. Nicolae, pe afară, era închisă la acea oră, veche de prin ultimul sfert al secolului 18, ctitorită tot de un Măldărescu, un adevărat monument de arhitectură românească.

Au mai venit câțiva vizitatori, a venit și doamna, ne-a deschis Cula Greceanu, cea mai veche culă din țară. Construită în anul 1516, a fost și locuința căpitanului Maldăr, refăcută spre sfârșitul secolului 18 tot de familia Măldărescu, iar în prima parte a secolului 19 ajunge la familia Greceanu ce o deține și astăzi.

Cula are trei nivele. Pivnița de la nivelul 1, cu acces separat din exterior, are trei încăperi, Camera de sub turn construită din bolovani ce are guri de tragere, alte două încăperi, Depozite, construite din cărămidă au ferestrele traforate în piatră.

Printr-o Ușă puternic întărită se ajunge la Scara interioară pe care am urcat în Logia de la nivelul 2 de unde am intrat în Camera din turn, cea de deasupra pivniței vechi, cu ușă și ferestre întărite cu drugi de lemn. De aici pe o Scară mobilă se urcă în Ascunzătoarea din tavan, închisă printr-un chepeng unde se retrăgea familia în caz de pericol. Este o scară aproape verticală, am urcat pe ea până aproape de capăt dar nu am avut curaj să ajung sus, era o porțiune în care trebuia să te sprijini de zid și să ai putere în mâini, am pozat ce este acolo sus... La acest nivel se află și Camera de primire din care se trece în Camera de familie unde pictoriţa Olga Greceanu a pictat o frescă cu portretele familiei Măldărescu din care se remarcă un frumos cuplu tânăr, căpitanul Tudor și Muhibe, puteți să-i vedeți într-o poză. Cum îi descoperiți?!?!

La nivelul 3 se află două Camere de locuit, un Cerdac cu frumoase arcade și Ascunzătoarea cu mici ferestre ce se blocau cu obloane solide, aici se strângeau, în timpul atacurilor, membrii familiei.

Camerele sunt văruite simplu în alb ca și exteriorul culei, sunt împodobite cu mobilier vechi și obiecte tradiționale românești, cu tablouri și portretele familiei Măldărești, au sobe, tot albe, cu olane, specifice zonei.

Culele erau răcoroase, puțin stresante prin soliditatea lor, dar plăcute și deconectante prin ce arătau în interior și exterior, vizita durase mai mult de o oră, eu aș mai fi stat dar timpul nu sta, mai aveam ceva de mers și de văzut în acea zi.

Dacă Cula Duca este mai mare, mie mi-a plăcut mult și Cula Greceanu, cu acoperișul ei deosebit, cu ascunzătoarea ingenioasă… Mulți turiști renunțau să o vadă, noi am stat mai mult până a venit ghida dar nu am regretat… iar cadrul natural cu arbori și multă verdeață a fost un bonus binemeritat pentru acea vizită.

A fost prima dată când am văzut Măldăreștii și culele lui, …. mai văzusem marea culă de la Curtișoara, cu mulți ani în urmă, de atunci am fost impresionată de arhitectura ei și mi-am propus să ajung și aici, …. merită să fie văzute de cât mai mulți din cititorii acestor impresii și nu numai de ei…

Culele sun amplasate într-un frumos cadru natural, sunt foarte aproape una de alta... sunt deosebite, unice în felul lor...

---

VIZUALIZĂRI: 1852 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI