Cu mocanita pe Valea Vaserului

TIPĂREȘTE

Maramuresul are cateva atractii irezistibile precum: Cimitirul Vesel, Manastirea Barsana, Complexul de agrement Borsa, Cascada Cailor, biserici si porti din lemn, valtori sau mocanita de pe Valea Vaserului. Punctul de pornire al mocanitei e din localitatea Viseul de Sus. Iar dac-ati ajuns pana acolo, si nu la granita cu Ukraina sau Ungaria, care nu sunt departe, intrebati de gara CFF (Calea Ferata Forestiera).

Pentru reusita deplina a voiajului Dv., va dau un prim sfat, cel mai bine e, ca pana la Viseu sa folositi sistemul GPS-ul (Global Positioning System) iar in localitatea Viseu sa folositi sistemul OŞÎ (Opreste Şi Întreaba), sau SAA (Stop And Ask).

Si inca un sfat. Daca vreti s-ajungeti mai apoi, si la vestitul “Cimitir vesel” (singurul din lume), pentru a-l vizita, nu in alt scop, bine-nteles, si aveti in grup si niste prieteni din Occident, e bine sa nu folositi, pentru cuvantul “vesel”, traducerea “gay", ci “merry”, “happy” sau “joyeux”, ca nu stiti niciodata ce orientari au invitatii Dv. si va puteti trezi ca vor sa serveasca ceva de la vreun bar sau un hotel maramuresan al “gay”-ilor, asa cum exista pe la ei, prin tarile lor ce debordeaza de civilizatie. Mai bine le recitati cimlitura muzicala de mai jos si la urma-i intrebati dac-au inteles ceva, in afara de refren:

Pe la Salva Viseu, mai/Mandru trece ghezesu', mai/Ghezesu mere pe sine/Azi o vint mandra cu mine/Pam, pam, pam, param... Mandra mea-i cam cracanata/Da-i faina si educata/Si de tot satu-i curtata/Pe sub poalele mandrii, mai/Poti mere cu biţicli, mai/Pe sub poale la mandra, mai/Poti trece cu Dacia, mai/Pam, pam, pam, param... Ea mi-o zis ca este fata/Si ca n-o fost niciodata/ Pai atunci cine-i de vina/Ca eu fac penicilina? Pam, param, pam, pam, pam, pam, parama, pam, pam, etc.

De la gara Viseu, poti merge cu Ghezesu'. Porniti dimineata cu viteza unui om grabit si ajungeti inapoi, seara. O buna parte din drum, o faceti prin satul Viseu, pe langa gospodariile oamenilor. Apoi, (de la Km 16-17) totul devine salbatic si fotogenic. La capatul liniei, aveti parte de dansuri populare si picnic. Pe drum, mai ales la curbe, daca sunteti in primul vagon si v-ati scapat aparatul foto din tren, nu va faceti probleme, coborati, recuperati-l si fiti sigur ca veti prinde ultimul vagon. Iar valea... ah! valea Vaserului e ceva de basm. Neschimbata de un secol si mai bine.

Serviciul de cattering, de la capatul liniei, e bine organizat... de fiecare data cand ajunge un trenulet (locomotiva cu aburi sau Diesel), mancarea si bautura e deja pregatita (transportata din Viseu)... plus ca acolo sus, va asteapta muzica populara autohtona si o formatie de dansuri maramuresene, ca bonus.

Pe drum, toata lumea e numai ochi si urechi. Toti filmeaza sau fotografiaza valea. Auzi susurul lin al apei si fosnetul brazilor. Dar asta, numai daca puteti face abstractie de “glasul rotilor de tren", adica de trosniturile, scartaiturile si mugetul metalic si permanent al vagoanelor care parca ar vrea sa se desfaca in bucati, in fiecare moment. La curbe sinele troznesc iar cand trenul franeaza, parca vi se-nfige un cutit de macelarie in inima si vi se face pielea de gaina. Dar, asta e farmecul, veti fi patrunsi pana-n adancul madularelor de patina vremii, n-aveti ce comenta, asa se circula in urma cu o suta de ani, asa ca mai bine bucurati-va de trenurile de mare viteza, moderne si silentioase ce le avem azi in toata tara. Comparati si cumparati un bilet la mocanita, dar... faceti rezervare din timp, ca e coada chiar si la biletele "on-line"

Trenuletul pleaca pe la ora 9, locurile sunt limitate caci locomotivele, fie ele clasice sau moderne, nu pot “trage” dupa ele decat cateva vagoane. Daca urmariti internetul veti sesiza un anunt:“Pentru cei care au achiziţionat biletele online sau au rezervat telefonic sau prin email, este important să ajungeţi din timp la gară, repartizarea locurilor pe tren se va face şi în funcţie de disponibilitate. ”. Dar in realitate nu e chiar asa. Inainte ca trenul sa ajunga la peron, se aduna o multime de lume si repartizarea in tren se face nu pe criterii de "disponibilitate" ci pe cele de " pe apucate".

Noi, spre exemplu, am fost repartizati de un angajat CFF simpatic, intr-un vagon gol, dar care apoi s-a umplut de un grup ce rezervase intreg vagonul. Noroc ca “lenesul de Popescu” din grup, n-a mai ajuns la gara si a ramas un loc liber pe bancheta, pe care am stat cu schimbul. Dar, mai nimeni nu statea jos ci sprijinea balustrada ce dadea spre salbaticia vaii. Asa ca puteai sa te-ntinzi si pe 2-3 locuri de pe bancheta si sa tragi un pui de somn pana la statia finala.

“Mocăniţa de pe Valea Vaserului si Calea Ferată Forestieră din Vişeu de Sus se află chiar în nordul României, la graniţa cu Ucraina. Are aproape 60 kilometri distanţă. Se circulă, pe lângă locomotive Diesel, si cu locomotive cu abur “înfocate” cu lemn. E ultima cale ferată ce funcţionează cu abur. Linia a fost construită dupa ecartamentul austro-ungar de-a lungul râului Vaser, peste poduri şi prin tunele montane. Coloniştii vorbitori de limba germană au pătruns primii în pădurile virgine şi cu ajutorul plutăritului au adus lemnul tăiat la gaterele din Vişeu de Sus. În 1932 s-a început construcţia caii ferate, care în comparaţie cu plutăritul însemna un enorm progres tehnic. Calea ferată trasversează o zonă rurala, dar si una împădurită.

Schimbările economice de după ’90 au avut efecte fatale asupra CFF-urilor naţionale: pe parcursul a câtorva ani toate CFF-urile au fost scoase din functiune iar locomotivele şi vagoanele au fost trimise la fier vechi sau vândute. Singura cale ferată forestieră care astăzi mai funcţionează este Mocăniţa de pe Valea Vaserului si ea isi mai indeplineste scopul ei iniţial, de transport al lemnelor. Astazi, exploatarea feroviară (si turistica) este realizată, incepand cu anul 2003 de firma română R.G. Holz Company S.R.L., căreia îi aparţine de asemenea şi suprafaţa depoului şi majoritatea vagoanelor şi locomotivelor. ” (sursa-Internet)

Macar o data in viata, e bine sa ajungeti pe-acolo. Alegeti o zi in care meteo anunta ploaie, si-atunci precis veti avea vreme buna. E-o excursie de o “zi lumina”, pleci pe lumina, te intorci pe lumina. Pleci la 9 si te intorci pe la ora 17. Se fac cateva opriri in gari intermediare. Se merge cu viteza mica, viteza excelenta pentru fotografii si filmat sau mai bine zis, pe Valea Vaserului, in amonte, urci ca viteza unui Trabant care o porneste pe Transfagarasan spre Balea Lac si cobori cu cea a unui tractor, care mai mult franeaza decat merge. Dar e-o excursie ce-ti incanta ochii si inima, printr-o rezervatie naturala unica, protejata de stat, ce-ti va ramane mult timp infipta-n memorie.

De ce? Pentru ca, pe Vala Vaserului, strabatand a Maramuresului de granit poarta, inca mai vezi cum aratau Carpatii, inainte ca nemiloasele drujbe sa prapadeasca o mare parte din falnicia muntilor nostri ce “aur verde poarta”.

@Web, te rog videoclipul, mersi! . https://www.youtube.com/watch?v=Jz2u43C2oY0

---

VIZUALIZĂRI: 4200 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI