Cu avionul în Egipt – Sharm el Sheikh – mai 2021

TIPĂREȘTE

Alegerea destinaţiei şi a hotelului

Alegerea iniţială a fost făcută cu mult timp înainte, dar... nu a fost să fie atunci :(. Încă de la jumătatea lunii noiembrie 2019, cu ocazia Târgului de Turism de la Romexpo, am ales un sejur în Sharm la un hotel cu ştaif. Ar fi trebuit să fie a patra mea vacanţă în Egipt şi după alte două petrecute în Hurghada şi una în Sharm, venea, firesc, rândul Sharm-ului pentru un scor egal 2-2 :D, dar şi pentru bifarea unor restanţe rămase de la vizita precedentă. Decis şi rezervat pe loc, preţ bun, plătit avans şi aşteptat cu nerăbdare sejurul.

Ce a urmat după aceea este binecunoscut tuturor :((. S-a declanşat pandemia, ţările şi-au închis graniţele rând pe rând, s-au instaurat stările de urgenţă, apoi de alertă, iar planurile de vacanţă ne-au fost spulberate de acel virus mic şi nenorocit venit de la Wuhan.

Cu vreo cinci săptămâni înainte de plecarea planificată pentru data de 12 mai 20-20, agenţia a dat verdictul: zborul este anulat, ceea ce era absolut evident pentru mine încă de cu mai multe săptămâni înainte, banii înapoi nu îi primeam nici măcar cu penalizare, chiar dacă nu era vina mea că doar nu am creat eu coronavirusul ăsta. Culmea penibilului a fost că imediat au afişat pe site preţurile valabile pentru anul viitor, 2021, de parcă i-ar fi ars cuiva în plină pandemie să încheie noi contracte pentru 2021; preţuri muuult mai mari şi fără nicio acoperire reală. Rezultatul: agenţia intermediară mi-a emis o factură de avans pentru sumele deja plătite, un fel de „voucher valoric” care putea fi utilizat până la data de 30 septembrie 2021 pentru orice destinaţie operată de agenţie, dar musai cu avion cursă charter, ceea ce îmi limita drastic opţiunile la fix trei :D.

Pentru a fi sigură că nu pierd banii, m-am grăbit (mare greşeală!) şi am rezervat încă din februarie un alt hotel dintr-o altă ţară, bucuroasă nevoie mare că acolo nu mi se cerea test COVID şi că hotelul ales beneficia atunci de o reducere de early booking de 30%. Proastă afacere am făcut dacă m-am grăbit! Hotelul ales de mine a prelungit perioada de EB şi a majorat reducerea la 35%, iar condiţiile de intrare în ţară s-au înăsprit, testul PCR devenind obligatoriu pe lângă alte restricţii deranjante pentru orice turist. Abia pe ultima sută de metri, după ce făcusem programare pentru un nou test PCR, am avut confirmarea din partea agenţiei că pot pleca doar cu adeverinţa de vaccinare, în timp ce pe site-ul MAE informaţia s-a actualizat mai târziu după şase zile de când eu eram deja acolo :D.

Chiar dacă am ales altceva în locul sejurului în Sharm pentru a folosi banii deja blocaţi, asta nu înseamnă că am abandonat ideea, astfel că tot în februarie am găsit hotelul dorit de mine la o altă agenţie, tot scump, dar măcar aveam un orar de zbor mai avantajos pentru mine, mă refer la ziua de operare, economisind două zile de concediu.

Condiţiile de intrare în Egipt

Condiţiile de intrare în Egipt au rămas aproximativ aceleaşi din septembrie 2020 când a fost introdusă obligativitatea prezentării unui rezultat negativ la testul RT-PCR efectuat cu maxim 72 ore înaintea plecării. Singurii exceptaţi sunt copiii sub 6 ani. Alte modificări mai importante eu nu am sesizat pe site-ul mae.ro pe care l-am urmărit în mod constant.

Poate reintroducerea obligativităţii plăţii taxei de viză, în sumă de 25 USD de persoană, taxă care fusese suspendată până la data de 30 aprilie 2021, dar pe mine oricum nu mă afecta, deoarece nu intenţionam să o plătesc, cât timp nu eram obligată.

În plus, am fost informată de către agenţie chiar înainte de plecare că mai trebuie completat un formular – o declaraţie obligatorie de sănătate, disponibilă pe net: egypt.travel/media/2376/d ... ration_form.pdf, în limba engleză, despre care MAE nu a suflat o vorbă :(. Am descărcat formularul respectiv, l-am completat pe calculator şi l-am printat.

Declaraţia solicită date despre turist: nume, naţionalitate, data naşterii, seria şi numărul paşaportului, profesia (?!), compania aeriană cu care se zboară, numărul zborului, ţara de plecare, numele hotelului de sejur din Egipt, numărul de mobil, o adresă de e-mail şi detalii privind asigurarea medicală de călătorie. Mai trebuie răspuns la două întrebări „clasice” una referitoare la prezenţa unor eventuale simptome de COVID şi alta referitoare la un eventual contact în ultimele 14 zile cu o persoană diagnosticată cu COVID şi mai trebuie enumerate ţările în care turistul a călătorit în ultimele 14 zile, această ultimă informaţie fiind mai greu de verificat dacă nu există ştampile pe paşaport :D.

Pentru a face testul PCR a trebuit să ne întoarcem din Bulgaria cu două zile mai devreme decât am fi dorit, calculând să recoltăm cu 48 ore înainte de decolarea avionului. Aşa nu plăteam nici taxa de urgenţă şi nici nu riscam să nu ne iasă în timp util rezultatele. Am ales aceeaşi clinică la care apelasem cu o săptămână şi ceva în urmă când ne-am testat pentru Bulgaria – altă poveste aiurea, noi fiind printre ultimii ghinionişti care au intrat în Bulgaria cu test covid deşi eram complet vaccinaţi de cu câteva luni în urmă. De această dată ne-am legitimat cu paşapoartele nu cu cărţile de identitate ca pentru Bulgaria. Şi am plătit şi mai puţin 220 lei de persoană faţă de 240 lei cât plătisem prima dată.

Până la urmă nu a fost aşa rău ca prima dată sau am început noi să ne obişnuim :)). Prima experienţă mi s-a părut tare neplăcută, m-a durut nara dreaptă două zile după ce am crezut că asistentul respectiv vrea să-mi scoată şi ochiul în timpul manevrei de prelevare. Am făcut testul la 8 dimineaţa şi la ora 19 am primit rezultatul pe mail, tradus în limba engleză aşa cum aveam nevoie.

Cum am ajuns acolo

Transportul s-a făcut cu o cursă charter operată de către TAROM cu un Boeing 737-800. Am avut dreptul la un bagaj de cală de 20 kilograme şi unul de cabină cu greutatea maximă de 5 kilograme. M-am încadrat în limitele admise. Orarul de zbor a fost acceptabil, Otopeni – Sharm el Sheikh 07.00 – 09.10 (câştigând o oră din diferenţa de fus orar din această perioadă cauzată de ora de vară) şi Sharm el Sheikh – Otopeni 10.10 – 14.40. Zborurile au fost conform programului atât la dus, cât şi la întors, fără întârzieri. Am câştigat prima zi de sejur, dar am pierdut-o integral pe ultima, pentru că am plecat din resort înainte de micul dejun.

După o noapte foarte scurtă, am ajuns la aeroport cu un taxi cu trei ore înainte, conform indicaţiilor celor de la agenţie, astfel reuşind să fim a doua familie la check in. Măcar nu m-am înghesuit cu alţi pasageri :D. Am prezentat la ghişeu doar paşapoartele, aşteptând să văd ce alte documente îmi va solicita funcţionara de acolo, care se mişca în reluare, părând mai adormită ca mine.

Biletele electronice nu au interesat-o, ne-a găsit în sistem doar după nume, nici declaraţiile de sănătate nu le-a cerut, însă a studiat cu mare atenţie testele noastre COVID, înainte de a ni le înapoia. Surprinzător pentru mine, la îmbarcarea pe Otopeni a fost singurul loc unde ne-a întrebat cineva de testele PCR. Atât!

Am cerut loc la geam, dar se pare că nu am zâmbit suficient de frumos prin mască :D, pentru că am primit locuri pe aripa avionului, încât abia am putut face câteva fotografii. La întoarcere a fost şi mai rău, pentru că am avut locuri tot pe aripă, dar fără fereastră deloc, însă cu avantajul de a sta doar noi doi pe bancheta de trei locuri într-un avion plin.

Tot cu TAROM am zburat în Sharm şi în urmă cu doi ani şi atunci am beneficiat de catering la bord, unul chiar mulţumitor. Acum au dat vina pe pandemie pentru a face economie şi oferă doar o sticlă de apă plată de jumătate de litru. Noroc cu mic dejunul luat gratuit la VIP Lounge, completat cu câteva cafele foarte bune şi cu un pahar de Campari pentru curaj :). Nu mai băusem niciodată până atunci la o asemenea oră matinală, dar nu a fost rău deloc. Preventiv eu oricum făcusem de acasă două sandvişuri pe care le-am mâncat în avion, singurul moment în care am lăsat masca jos.

Spre dezamăgirea mea şi a celorlalţi fumători, locurile de fumat de pe aeroportul Otopeni au fost închise din motive de pandemie, o decizie destul de corectă, dar tot nu mi-a convenit să-mi beau cafeaua aşa... pe uscat.

Formalităţi la destinaţie

Ajunşi pe aeroportul din Sharm el Sheikh, am completat formularele care ne permiteau intrarea în ţară, din nou am refuzat plata vizei în sumă de 25 USD, aceasta nefiind neobligatorie pentru turiştii care nu intenţionează să părăsească Peninsula Sinai, apoi ne-am aşezat la coada formată pentru controlul paşapoartelor. Un funcţionar a trecut pe la noi toţi verificând să avem declaraţiile de sănătate, o noutate în contextul pandemic actual. Am pierdut mult timp la acea coadă şi nu am înţeles măcar de ce. Iniţial am suspectat că merge greu din cauza controlului riguros de care avusesem parte la vizita precedentă, cu fotografierea fiecăruia şi scanarea ambelor palme, dar nici vorbă, aparatele erau acum oprite. Cred că funcţionarii nu aveau chef de muncă şi atât. Lucrurile s-au mai accelerat abia după intervenţia reprezentantului unei agenţii de turism care a început să ţipe la vameş tot arătând spre coadă.

La ghişeul de control am prezentat doar paşaportul, înapoiat după aplicarea ştampilei de intrare, declaraţia de sănătate şi cartonaşul de intrare în Egipt, pe care le-a aruncat imediat într-un teanc pe acolo. Nimeni nu a părut interesat de testele PCR, acestea nefiindu-ne cerute nici la controlul vamal de pe aeroportul din Sharm şi nici la hotel.

Ne-am recuperat apoi bagajele de cală, intacte de această dată. Amuzant a fost că un tânăr vânjos a făcut brusc o pasiune pentru trolerul meu roşu pe care l-a tras rapid de pe bandă şi dădea să plece cu el spre ieşire, fără a verifica măcar eticheta sau a vedea autocolantele de la hotelurile turceşti vizitate de mine şi rămase lipite pe el de toamna trecută. Spre norocul sau ghinionul lui, eu am fost suficient de vigilentă şi am intervenit la timp rezolvând problema.

M-am ambiţionat apoi să stau la o altă coadă la standul Vodafone pentru cumpărarea unei cartele locale de internet, ratând vizitarea duty free-ului din aeroport de unde trebuia să-mi iau ţigări, acestea fiind la mai puţin de jumătate de preţ faţă de preţul din ţară. Mai bine luam ţigări, deoarece internet foarte bun am avut oriunde pe teritoriul resortului, inclusiv la capătul pontonului sau la hotelul vecin pe unde ne-am mai pierdut vremea. Cartela am folosit-o însă mai mult în excursii unde şi-a dovedit utilitatea.

Referitor la internet, la cartela egipteană nu am avut niciun fel de restricţii în efectuarea apelurilor de orice fel, în timp ce wireless-ul de mare viteză oferit gratuit de hotel restricţiona apelurile audio şi video iniţiate pe WhatsApp, dar nu şi pe cele iniţiate folosind Facebook şi astfel mi-am putut vedea şi m-am putut „conversa” în fiecare zi cu pisica rămasă acasă, tristă ca de fiecare dată când plecăm în vacanţă.

Aflasem deja numărul microbuzului de transfer după ce mă întâlnisem cu reprezentantul agenţiei şi, spre ruşinea mea, am ajuns penultima la microbuz.

Referitor la transferul de la aeroport la hotel şi retur, teoretic, regula în contextul pandemic actual era ca mijloacele de transport (autocare, microbuze) să fie ocupate doar pe jumătate, dar în realitate, acestea au avut un grad de ocupare de 100% :(. Precizez că am mers cu un mare touroperator, nu cu vreo agenţie no name.

A fost totuşi bine că microbuzul nostru a plecat direct spre Nabq Bay, fără a lua la rând hotelurile din alte staţiuni, astfel că am ajuns destul de repede la hotelul ales, noi fiind ultimii debarcaţi.

Întoarcerea acasă

Preluarea de la hotel s-a făcut dimineaţa devreme, înainte de micul dejun. Preventiv, am solicitat la recepţie micul dejun la pachet şi am primit două punguţe cu un conţinut surprinzător de bogat. Am selectat doar ceea ce mă interesa şi ceea ce puteam mânca mai uşor în aeroport înainte de decolare.

Microbuzul care ne-a transferat la aeroport a fost, din nou, aproape plin, cu un singur loc liber, deci nici vorbă de mult trâmbiţatul grad de ocupare de 50%.

Este obligatorie înfolierea bagajelor de cală pentru zborul de întoarcere, serviciu oferit contra cost, aproximativ 4-5 euro bucata, pe aeroport. Cei care doresc să mai economisească nişte bănuţi îşi înfoliază singuri valizele folosind role de folie alimentară, disponibile la un preţ modic în orice supermarket. Folia este mai subţire, dar nu contează, condiţia fiind considerată îndeplinită.

La intrarea în aeroport am trecut bagajele printr-un filtru preliminar şi, spre surprinderea mea, ambele trolere au scăpat nedesfăcute pentru un control suplimentar, până acum pe aeroportul din Hurghada, invariabil o valiză era desfăcută. De frica acestor controale suplimentare, eu nu am mai înfoliat valizele înainte de plecarea din hotel, apreciind că nu are rost să plătesc aiurea de două ori pentru acelaşi serviciu. Alţi turişti cazaţi cu noi în hotel au înfoliat valizele la hotel contra sumei de 10 USD bucata, din dorinţa de a evita cozile de pe aeroport. Scump, domnule, dincolo era mai ieftin. Şi chiar era: serviciul de înfoliere bagaje de pe aeroport costă doar 5 USD sau 4 euro, nu am aşteptat la coadă nici zece minute şi am primit şi chitanţă pentru banii daţi. Eu am plătit în dolari, dar cei care plăteau în euro, aveau surpriza de a nu mai primi rest, preţul fiind rotunjit forţat la 5 euro / bagaj.

Ne-am aşezat apoi la coada formată pentru check in, am predat bagajele de cală, al meu cu greu încadrându-se în greutatea maximă admisă de 20 kg, +/-0,5 :), dar nu au fost pricinoşi, oricum ne încadram per familie. Am primit locuri tot pe aripa avionului, la geam, dar fără geam :D. Cu această ocazie am constatat şi eu că există şi locuri fără hublou. Bonus, am avut toată bancheta la dispoziţia noastră :).

A urmat controlul de securitate, care, ştiam deja din experienţă, că va fi mai riguros şi mai neplăcut ca la dus. Acesta nu este „mixt” ca pe Otopeni, ci se formează cozi separate pentru bărbaţi şi pentru femei, în funcţie de sexul celor care efectuează controlul corporal. Pentru bărbaţi erau două puncte de control, pentru femei doar unul, de aici discuţii inevitabile cu „doamnele” care se aşezau împreună cu soţii la cozile mult mai scurte pentru bărbaţi şi în momentul în care erau refuzate, găseau de cuviinţă să intre peste rând în faţă la coada pentru femei pe care o „şuntaseră” cu bună ştiinţă.

Cel mai neplăcut aspect al acestui control îl constituie faptul că toţi pasagerii sunt obligaţi să se descalţe, fără a li se oferi botoşi de protecţie, neigienic în orice situaţie, dar cu atât mai mult în pandemie :(.

Controlul documentelor a durat destul de puţin de această dată. Dacă nu am fost scanaţi la intrarea în Egipt, ar fi fost culmea să ne scaneze la ieşire. Bine, nouă şi celorlalţi care au mai vizitat Sharm el Sheikh anterior le-ar fi putut regăsi pozele şi amprentele în sistem :D.

Ajunşi în zona porţilor de îmbarcare, ne-am petrecut în mod plăcut timpul de aşteptare făcând ultime cumpărături în magazinele duty free şi la o cafea/suc în cafenelele din aeroport unde fumatul era permis, mai confortabil la masă, spre deosebire de locurile speciale de fumat, utile şi acestea pentru cei vicioşi, dar de unde ieşeam cu părul şi hainele îmbâcsite de fum de ţigară.

Zborul a fost plăcut, am primit doar o sticlă de apă plată de 0,5l, nimic de mâncare, noroc cu pachetele primite de la hotel, majoritatea pasagerilor a purtat corect masca de protecţie pe tot parcursul zborului, dar au existat şi excepţii :(.

Am aterizat la timp şi am trecut lejer de controlul documentelor. Egiptul fiind pe lista verde nu au existat condiţii speciale la întoarcerea în România.

Ne-am recuperat bagajele intacte, am comandat un taxi şi am ajuns acasă, bronzată, relaxată, doar cu regretul că vacanţa a fost prea scurtă :).

Concluzii

Cu certitudine, recomand cu toată încrederea o vacanţă în Egipt, o destinaţie accesibilă pe tot parcursul anului, în care ploile sunt foarte rare şi doar vântul ar putea crea eventuale probleme în anumite perioade.

Preţurile reduse în pandemie, existând oferte pentru orice buzunar, şi condiţiile de intrare/ieşire nemodificate pe durate mari de timp au transformat Egiptul într-o destinaţie „la modă” . Cred că nu greşesc dacă afirm că Egiptul a fost destinaţia preferată a românilor în 2021.

Egiptul este o destinaţie exotică extraordinară aflată la doar trei ore şi puţin distanţă de România şi care are multe de oferit fiecărui tip de turist, de la istorie milenară la relaxare la plajă într-un resort all inclusive sau diverse alte activităţi, iar Marea Roşie, foarte sărată şi caldă, dezvăluie o lume subacvatică fabuloasă deopotrivă amatorilor şi pasionaţilor de snorkeling şi scufundări.

---

VIZUALIZĂRI: 7882 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI