Elvetia & Castelele Bavariei in circuit

TIPĂREȘTE

Mi-am dorit intotdeauna sa vad lumea de sus, sa ating cerul cu mana si sa am norii la picioare. Aflasem ca exista astfel de locuri dar continuam sa cred ca pentru mine acesta este doar un vis. In decembrie anul trecut, o reducere de 10% pentru inscriere timpurie plus cate 1% pentru fiecare program turistic efectuat cu agentia… nu conteaza care, (nici n-am voie sa-i mentionez numele), m-a facut sa nu mai stau pe ganduri si sa ma inscriu in circuitul Elvetia & Castelele Bavariei - 10 zile, cu plecare in iulie.

Au urmat sase luni de planuri si intrebari: cati bani de buzunar imi trebuie, in ce moneda, cat de frig este la mare altitudine, ce echipament imi este necesar… Am citit tot ceea ce am gasit, am pus intrebari pe AFA si am primit raspunsuri pentru care multumesc inca o data tuturor.

In cele din urma a venit si ziua de 2 iulie 2012 cand m-am imbarcat in autocar si am plecat spre taramul visurilor mele. Avand experienta circuitelor din anii anteriori, distanta de aprox. 5100 km nu constituia o problema pentru mine. Traseul a fost bine impartit, cu parcursuri zilnice cuprinse intre 240 si 800 km. Traversand zone cu peisaje frumoase, cu dese opriri pentru vizite si fotografie, drumul a fost o reala bucurie pentru toata lumea. Eram numai 35 de oameni in autocar, poate cel mai mic si mai agreabil grup cu care am calatorit vreodata. Oare de ce? Pentru ca "Elvetia este o tara scumpa" sau poate din cauza problemelor speciale ridicate de traseu?

Prima zi a fost cea mai plicticoasa. Bucuresti - Pitesti - Ramnicu Valcea - Sibiu - Deva - Arad, un traseu pe care l-am facut de fiecare data la iesirea prin vestul tarii. Inainte de vama, la Hanu’ Surianu, s-a facut o pauza pentru masa de pranz, apoi - prin punctul de frontiera Nadlac - am intrat in Ungaria si am mers intins pana la Budapesta. Drumul a fost lung, aproape 800 km, pe o vreme foarte calduroasa. Instalatia de aer conditionat din autocar si-a facut bine treaba mentinandu-ne in parametrii normali, dar nu acelasi lucru pot spune despre Hotel Canada din Budapesta care ne-a oferit prima cazare. Desi am ajuns tarziu, camerele - fara aer conditionat in dotare - erau inca incinse de caldura de peste zi, asa incat in dimineata urmatoare toata lumea se plangea de neodihna. Am mai fost cazata la acest hotel si anul trecut la intoarcerea din Croatia, nu-mi era strain, dar nu-i pastram o amintire placuta. Vezi impresii

Abia a doua zi a inceput adevaratul nostru circuit. Dupa micul dejun, am plecat spre Viena. Desi am mai trecut si-n alte dati prin orasul imperial, am repetat clasicul tur Ringstrasse - celebrul bulevard circular, am admirat din nou Parlamentul, Opera, Primaria, ne-am plimbat prin Piata Maria Tereza si am trecut prin curtea Palatului Hofburg, pana la Domul Sf. Stefan. Nu pot spune ca-mi este cunoscuta capitala Austriei. Pentru acest lucru trebuie dedicate cateva zile si trebuie facute vizite pe indelete la cat mai multe obiective. Dupa popasul in Viena trebuia sa ne indreptam spre Salzburg pe care urma sa-l vizitam, apoi sa ne cazam undeva in apropiere (la Hotelul Schwarzer Adler in localitatea Golling, la 25 km de Salzburg). Vezi impresii

La cererea generala am ramas mai mult in Viena renuntand la turul programat in Salzburg. N-am regretat pentru ca mai vazusem orasul lui Mozart. In schimb, in Viena, beneficiind de mai mult timp liber, in afara vizitei la Muzeul Sisi si Palatul Imperial Hofburg care este foarte mare si ia ceva timp, m-am plimbat prin centru si am vizitat Catedrala Sf. Stefan, o capodopera in adevaratul sens al cuvantului. La Biserica Sf. Petru, mai mica dar tot foarte frumoasa, m-am odihnit o jumatate de ora ascultand muzica de orga. Concertul de la ora 15.00 (asa-i spun vienezii, dar nu stiu daca are loc chiar in fiecare zi) ofera muzica buna, gratis, intr-un cadru deosebit. Am ascultat G. Muffat si J. S. Bach.

Catre amurg, am parasit Viena. Pana a ajunge la Salzburg, aproape de autostrada, din mers, am admirat Manastirea Melk, maiestuoasa si cu o arhitectura frumoasa, prea impresionanta ca sa nu-ti doresti o vizita in interior atunci cand timpul iti va permite.

In Germania, in Alpii Bavarezi, am vizitat Castelul Linderhof (8 euro/pers.), fost castel de vanatoare al regelui Ludovic II, poate cel mai frumos castel pe care l-am vazut in viata mea. Castelul Neuschwanstein (11 euro/pers.), de asemenea celebru pentru maretia lui, unul dintre cele mai admirate castele din Europa, mi-a lasat o amintire de neuitat. Strabatand pietonal calea de intoarcere - de altfel foarte frumoasa, prin padurea intens ozonata, ne-a prins o ploaie furioasa care a trimis peste noi si cateva boabe de gheata, asta ca sa constientizam ca ne aflam in Alpi. Despre cele doua castele, emblematice pentru Bavaria si pentru intreaga lume turistica, sper sa gasesc timp sa relatez separat.

Destul de flescaiti de ploaie, am urcat in autocar si am continuat spre mica localitate Klösterle situata in vestul Austriei, in vecinatatea Alpilor, la Hotelul Klostertaler Hof care ne-a oferit adapost pentru o noapte. N-a fost usor sa gasim Klösterle, dar un telefon ne-a scos din impas. Cineva de la hotel a venit cu o masina, ne-a reperat la cativa kilometri, acolo unde stationam dezorientati si ne-a condus pana la hotel. Vezi impresii

Ziua urmatoare avea sa ne rezerve multe si frumoase surprize. Mai intai, traversand ducatul Liechtenstein, am facut o scurta oprire in Vaduz. Oraselul dominat de castelul princiar amplasat la inaltime, nu este mare. Am vazut in centru cladirea Parlamentului alaturi de cea a Guvernului, catedrala, apoi am facut un tur cu minicarul in partea veche a orasului (6 euro/pers.). Traversand Rinul, am intrat in Elvetia. Impozanta Abatie din St. Gallen cu legendele sale, a constituit urmatoarea surpriza a zilei. Langa frumusetile de neasemuit ale lacasului, in biserica, in fata altarului principal, o mare orchestra cu solisti facea repetitii pentru un concert. Chiar daca erau imbracati in blugi si tricouri, artistii ne-au delectat cateva minute cu muzica buna, intr-un cadru cu totul deosebit. Sala bibliotecii abatiei este ea insasi o lucrare de arta. In afara valorilor culturale pe care le gazduieste, sala are o podea fantastica, un mobilier frumos si un tavan pictat, nemaivazut. Orasul vechi este plin de farmec si trebuie neaparat strabatut la pas. Este destul de comercial, cu numeroase magazine aflate in cladiri vechi, dar fatadele lor deosebit de frumoase nu pot fi analizate, nici fotografiate decat in pas de promenada.

La Schaffhausen (3 franci/pers.), Cascadele Rinului, spectaculoase si asurzitoare, ne-au stropit si ne-au bucurat. Firesc, aici s-au facut foarte multe poze pentru ca fiecare dorea sa ia acasa o farama din farmecul acestui loc in care, involburate, apele raului cad de la o inaltime de 23 m. Pentru ca m-as intinde prea mult cu prezentarea circuitului, in timp, voi scrie despre toate acestea separat.

La Zürich, capitala culturala a Elvetiei, oras considerat cel mai bogat din Europa, cu "cea mai inalta calitate a vietii", ne-am permis doar un tur. Principala artera comerciala a orasului, Bahnhofstrasse, renumita pentru magazinele sale de lux, pentru noi a fost doar o promenada. Aveam de facut multe alte cheltuieli pana la sfarsitul circuitului asa ca ne-am abtinut de la cumparaturi. Catedrala protestanta Grossmünster cu turnurile sale gemene datand din sec. XIII (afectata de un incendiu in sec. XVIII) si Biserica Fraumünster, candva apartinand unei manastiri, cu vitraliile terminate dupa trei ani de truda de artistul Marc Chagall, la varsta de 83 de ani, au fost principalele puncte de atractie in Zürich.

La Lucerna, unul dintre cele mai populare orase elvetiene, ne-am plimbat si am fotografiat Kapellbrücke - Podul cu Capela construit in sec. XIV, considerat cel mai vechi pod din Europa. Traversand raul Reuss, acest pod grav avariat de incendiul din 1993, a fost ulterior refacut. Unele dintre picturile interioare au fost distruse iremediabil, altele pastreaza inca urmele dezastrului.

Dar, pentru ca a venit seara, ne-am grabit spre Lausanne, la Hotel A la Gare, unde aveam rezervata cazarea pentru trei nopti. Vezi impresii

Ceva mai relaxati pentru ca urmau doua zile turistice in care nu trebuia sa transbordam bagaje dimineata si seara, am vizitat Berna, Montreux si Interlaken. Capitala Elvetiei, Berna, vestita pentru arhitectura sa medievala foarte bine pastrata si centrul sau istoric cu multe arcade, este declarata patrimoniu UNESCO. Ne-am plimbat pe stradutele pietonale Marktgasse si Kramgasse strajuite de numeroase cafenele, terase si mici magazine aflate in cladiri vechi, medievale, cu un aer aparte. Turnul Orologiului, Catedrala St. Vincent, Palatul Federal ca si "Groapa cu Ursi", un habitat amenajat langa rau pentru ursii deveniti emblema a orasului, fac parte din atractiile turistice de neuitat ale Bernei.

Parasind capitala, ne-am indreptat spre Montreux, un oras fermecator, un loc de vacanta preferat de multe celebritati din intreaga lume, foarte curat, cu hoteluri elegante, cu palmieri si cu multe flori de-a lungul promenadei de la malul Lacului Geneva. Atractia principala pentru toti turistii - si pentru noi, fireste! - a fost Castelul Chillon, o constructie spectaculoasa, cu turnuri semete, cu o capela, cu incaperi mobilate in stilul epocii si cu pereti si tavane pictate. Desi noi nu ne-am permis din cauza timpului, am aflat ca se poate vizita si carcera subterana unde a fost inchis François de Bonivard, cel care l-a inspirat pe Lordul Byron in scrierea poemului "Prizonierul din Chillon". Castelul Chillon poate fi vizitat (12 franci/pers. individual sau 8,5 franci/pers. in grup) in orice zi, exceptie 1 ianuarie si 25 decembrie, dupa un program variabil (noiembrie - februarie 10.00 - 17.00, martie si octombrie 9.30 - 18.00, aprilie - septembrie 9.00 - 19.00), ultima intrare fiind permisa cu o ora inainte de inchidere. Cei care vin cu masina beneficiaza si de o parcare apropiata. Despre cost nu stiu nimic.

Deplasarea la Interlaken, statiune montana asezata la poalele Alpilor intre lacurile Thun si Brienz, a fost optionala. Cei care au achitat 30 euro (in tara, o data cu contractarea pachetului turistic sau acolo, pe loc) s-au imbarcat in autocar, ceilalti ramanand sa exploreze pe cont propriu imprejurimile Hotelului A la Gare sau sa faca o plimbare in oras beneficiind de "Lausanne Transport Card 2012" oferit de hotel.

La Interlaken din nou s-au facut optiuni: urcare cu trenuletul cu cremaliera pe masivul Jungfrau, pe cea mai inalta cale ferata din Europa sau program liber, eventual cu o plimbare cu vaporasul pe unul dintre cele doua lacuri. Desi costul ascensiunii a parut tuturor cam mare (135 euro/pers. dus-intors), majoritatea a optat pentru ascensiunea pana la Jungfraujoch (3454 m), pe "acoperisul Europei", care ofera o extraordinara panorama asupra Alpilor. Despre calatoria de aproape 3 ore pe sens, despre cele trei trenuri care ne-au purtat prin munti oferindu-ne privelisti unice, precum si despre altele, intr-un review distinct. A fost o experienta cu totul deosebita, asa incat merita tratata individual.

Poate ca acum este momentul sa spun ca acord o bila neagra agentiei care desi prevazuse in program trei ascensiuni in Muntii Alpi, nu a comunicat pretul nici uneia. Cerand detalii suplimentare, asa cum fac de fiecare data la inscriere, mi s-a spus doar ca "Elvetia este o tara scumpa". E regretabil ca au ramas in statiune oameni care nu si-au permis aceasta cheltuiala suplimentara. O familie cu un baiat mare (dar nu major) s-a sacrificat pentru a oferi copilului bucuria de a admira lumea de la 3454 m.

Cea de-a saptea zi a circuitului a fost una deosebita. Ne-am trezit in Elvetia, ne-am plimbat in Franta, iar seara am adormit in Italia. Dupa micul dejun, nu puteam parasi Lausanne, acest oras pitoresc, asezat pe malul nordic al Lacului Leman, in partea vorbitoare de limba franceza a Elvetiei, fara sa facem un tur in centrul orasului pentru a vizita Catedrala medievala datand din sec. XIII, una dintre cele mai frumoase cladiri gotice din tara.

La Geneva am admirat cladirea ONU - doar exterior - apoi ne-am deplasat spre centrul orasului pentru Catedrala St. Pierre, Place Neuve si cladirea Primariei.

Pe langa acestea, in Geneva exista si alte puncte de interes. Celebrul jet de apa inalt de 140 m care tasneste din lacul Leman a devenit un simbol al orasului. De asemenea, un mare ceas alcatuit din flori (cu un diametru de 16 m) captiveaza pe turistul curios. Am vazut ceasul floral si cu alte ocazii si am avut chiar privilegiul de a urmari laborioasa si migaloasa munca de intretinere a acestei opere de arta vegetala.

Strabatand renumitul tunel lung de 11,6 km, pe cea mai importanta ruta de transport transalpin care leaga Chamonix de Courmayeur, am ajuns in una dintre cele mai faimoase statiuni montane din Franta, Chamonix - gazda primelor jocuri olimpice de iarna. Masivul Mont Blanc dominand intreaga zona, este cel mai inalt munte din Alpi si al 11-lea din lume. Si aici am avut programata o ascensiune - optionala - cu telecabina, pe Aiguille du Midi (pana la cota de 3777 m). Pentru moment nu voi spune decat ca a fost o noua experienta deosebita, cu totul diferita de cea de la Jungfraujoch, ascensiune la care ne-am aventurat doar 7 temerari din grup. Nu, sa nu credeti ca trebuia sa fii prea curajos pentru asta! Trebuia sa stai bine cu respiratia si sa mai ai ceva prin buzunare (45,60 euro/pers. telecabina dus-intors).

Dupa o zi obositoare dar foarte frumoasa, seara am ajuns in mica asezare Saint Christophe din Valle d’Aosta, la Hotel Ristorante Casale care ne-a oferit cazarea pentru o noapte. Vezi impresii

Parasind Valle d’Aosta intr-o dimineata superba, ne-am continuat drumul printr-o regiune cu minunate peisaje montane pana la Täsch, un mic orasel asezat la poalele celor mai inalte piscuri alpine, in Valea Mattertal. De aici, un tren (14 franci/pers. dus-intors) ne-a dus in aprox. 20 minute in Zermatt, statiune de lux situata in umbra masivului Matterhorn (4478 m), unde nu exista transport motorizat. Cei 9 temerari care am ales sa facem si cea de-a treia ascensiune (65 euro/pers. dus-intors), pe Klein Matterhorn, pana la cota de 3883 m, cea mai inalta platforma de belvedere din Europa, ne-am imbarcat in niste masini electrice, un fel de taxiuri, care ne-au dus pana la statia de transport pe cablu (3 euro/pers.). Si aceasta ascensiune a fost o experienta de neuitat. Panorama este coplesitoare, iar noi nu stiam ce sa facem mai intai: sa privim crestele acoperite cu zapada, sa fotografiem ghetarii, sa incercam sa descoperim marmotele care iesisera din vizuini la soarele alpin de numai 2 grade...

Spre seara, strabatand Pasul Furka, cea mai spectaculoasa si inalta trecatoare alpina, cu vedere asupra ghetarilor Rhone si Gratschlucht, ne-am apropiat de Innsbruck, capitala Tirolului si am gazduit in Axamer Lizum - una dintre cele mai frumoase si mai cautate zone de schi, la Hotel Olympia. Vezi impresii. Am ajuns tarziu, pe la 2 noaptea, motiv pentru care si plecarea din dimineata urmatoare a fost intarziata. Se stie ca reglementarile internationale impun autocarelor o stationare de minim 9 ore. Chiar daca plouase in timpul noptii, iar la ivirea zorilor se lasase ceata, n-am mai fi plecat de acolo. Aerul de munte era curat si invigorator, crestele montane ne ofereau imagini odihnitoare, dar stiam ca o intarziere aduce dupa sine altele.

In penultima zi a circuitului, cu toate ca n-am facut decat un tur al orasului Innsbruck si am plecat rapid spre Salzkammergut, cu un popas in statiunea St. Gilgen, am continuat spre Budapesta si am ajuns tot tarziu. Era ora 1 noaptea cand ne-au fost repartizate camerele la Hotelul Tulip Inn Millennium. Vezi impresii. Spre Bucuresti am plecat aproape de amiaza si am ajuns mult dupa miezul noptii. Desi drumul a decurs normal, a fost parca mai istovitor decat la dus pentru ca se acumulase oboseala ultimelor zile cu deplasari lungi si intarzieri succesive la cazare.

Concluzii

Apreciez ca circuitul Elvetia & Castelele Bavariei este un circuit multitara deoarece am traversat patru tari in afara de Romania si am intrat in altele trei. Trebuie sa marturisesc faptul ca de cele mai multe ori, daca nu ne atentiona ghida, nu stiam cand faceam trecerea dintr-o tara in alta. Control de frontiera nu mai exista. Doar la Nadlac vamesii unguri - in afara pasapoartelor noastre - au verificat actele autocarului si… au deschis doua bagaje.

In prezentarea mea, m-am axat pe descrierea traseului si enumerarea celor mai importante obiective. Deoarece circuitul Elvetia & Castelele Bavariei a fost organizat de o agentie, nu am fost preocupata de rezervari, preturi de cazare, taxe de drum, distante si in general tot ceea ce-l preocupa pe turistul care face deplasarea pe cont propriu. Acolo unde am retinut, am specificat costurile neincluse in pretul circuitului (intrari la obiective, excursii optionale). Si de asta data am "bifat" multe obiective, dar am si notat ceea ce ne place mai mult urmand sa revenim pe indelete, in imprejurari mai favorabile.

La toate cele sapte hoteluri care ne-au cazat, am avut asigurat doar mic dejun, in regim bufet, foarte bine asortat si indestulator. In timpul zilei mesele se luau in goana, erau amanate sau chiar amagite cu un biscuit sau un fruct, dar stiind ca la cazare se ajungea uneori foarte tarziu, ne aprovizionam cu cate ceva de la hipermarketurile din orase.

In calculul bugetului de calatorie trebuie avut in vedere ca intrarile la obiectivele turistice - destul de multe - nu sunt incluse in pret, de asemenea, ca nu toate restaurantele sau terasele au preturi accesibile. "Elvetia este o tara scumpa" stim si ne informeaza suplimentar si agentia, totusi o rezerva considerabila - cash - nu strica mai ales daca va doriti ascensiuni montane. Pe munte nu se pune problema de oboseala, transportul pe cablu o rezolva. La mare altitudine, in luna iulie temperaturile la amiaza erau de 1-2 grade, asadar, trebuie atentie la vestimentatie. Ascensiunile nu sunt recomandate persoanelor cu probleme de sanatate. Pocnete in urechi, presiune pe tample, usoare ameteli, dificultati de respiratie, batai precipitate ale inimii, sunt resimtite de majoritatea celor aflati acolo pentru prima oara si sunt suportate diferit functie de starea fizica. Mentionez faptul ca in aceste conditii mai sunt de facut si scurte deplasari pe gheata sau zapada si trebuie urcate - cine doreste - cateva trepte pana la cele mai inalte puncte de belvedere.

---

VIZUALIZĂRI: 7709 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI