Welcome to Kiel - Germania

TIPĂREȘTE

Cand m-am sculat eram acostati la chei, asa ca m-am pregatit de plecare. Intai am trecut pe la Buffet, etj. 13, dar pana acolo am strabatut puntea, cabina fiind asezata in partea din fata a navei iar bufetul la capatul celalalt, de unde am putut admira oraselul, imediat langa locul de ancorare se intindea un imens parc, frumos cu cladiri vechi. M-am grabit sa iau masa si imediat am coborat de pe vas, m-am oprit in cladirea portului de unde am luat o harta a oraselului, pe care mi-am trecut toate obiectivele turistice, din informatiile de la punctul de turism de pe vas.

Acum eram pregatita pt. a incepe prospectarea orasului.

Asezarea geografica, este plasat in partea de nord a Germaniei, la sud de Fiordul Kieler, un intrand al marii Nordului in Continent pe o distanta de cca 17 km. Este un oras care a fost refacut dupa cel de al II-lea razboi mondial, cand toate cladirile au fost distruse, ramanand in picioare doar catedrala Sf. Nicolae si 2 institute universitare.

Orasul a fost fondat in sec. XI-lea si este capitala Bundeslandului Schleswig-Holstein. Este un oras care exceleaza in curatenie, cu un imens parc in centrul orasului, in centrul caruia este un frumos lac a carui pod leaga partea nordica a orasului de zona portuara. Cladiri elegante construite in jurul parcului da o eleganta acestui loc, minunat pt. promenada in serile de vara.

Ca atractii turistice sunt de mentionat:

Biserica Sf. Nicolae, datand din 1242 in fata caruia sculptura lui Ernest Barlachs ,,Mind Warrior "asigura paza ei. Biserica este situata in apropierea Pietii Vechi de unde incepe o strada larga cu magazine de lux, centrul comercial al acestui mic orasel. Parasind aceasta zona comerciala, am taiat piata veche si am ajuns in apropierea cladirii de opera si sala de concert a acestei localitatii. Din fata cladirii se intinde parcul prin care mi-am continuat drumul. Dupa ce am traversat elegantul pod, am ajuns in zona a 2 cladiri vechi, centre universitare, pe partea dreapta iar pe partea opusa este institutul de istorie a medicinii, un muzeu de zoologie, care are cateva colectii preistorice. Dar partea care m-a incantat cel mai mult a fost Vechea Gradina Botanica. In afara de faptul ca e atat de frumos aranjata cu flori si soiuri diferite de arbori, dar dispune de minunati copaci vechi rari si un vechi observator.

Ajungand in zona portuara mi-am continuat drumul dea lungul cheiului unde se intinde plaja orasului, iar pe partea stanga este Institutul Marin, langa care este un acvariu mare legat de cladirea institului printr-un tunel, din care ieseau delfinii institutului. Si pt. ca se stransesera destul de multi turisti au inceput sa ne ofere un spectacol, bucurandu-se de prezenta noastra si de pozele pe care toti spectatorii le faceau.

Si pentruca turul orasului il facusem si era ora 14, m-am reîntors pe vas. Oricum la ora 16 vasul ridica ancora. Deja mi se facuse foame si pt. ca mai tineam si la silueta, mi-am zis ca e suficient sa-mi iau numai o salata, la bufet, asa ca sa-mi amagesc foamea. Dar cand am ajuns acolo am zarit si pizza in mai multe sortimente, ca atare nu m-am putut opri pana nu am luat si o felie de pizza, iar ceasul rau mi-a indreptat pasii si spre sectorul cu dulciuri, iar prajiturile pe care nu le-au avut in ziua precedenta m-au atras atat de tare, ca am luat 2 bucati diferite. Asa cum vedeti si in poza pe care mi-am facut-o dupa ce mi-am incarcat masa. Iar am facut exces la mancare. Am terminat masa si a trebuit sa ma pedepsesc pt halul in care aratam, m-am schimbat si am trecut la alergare pe banda pana aparatul mi-a aratat ca am eliminat 100 de calorii.

Se facuse ora 19 si m-am pregatit sa merg in sala de teatru unde am fost anuntati ca va fi un spectacol interesant, cu muzica si acrobatii, pe care le-ati vazut in rw trecut unde le-am atasat.

Dupa aceasta zi urma o zi de mare in care iti pierdeai toata ziua in sport (in sala de fitness), bai in piscine (in care nu am avut curajul sa intru, temperatura fiind in ziua respectiva de max 12 grade dupa cum ne anunta programul zilnic, pe care-l primesti in camera seara in timp ce tu iti iei masa la restaurant.)

In aceasta zi am cutreierat toate magazinele si i-am cunoscut pe toti romanii care faceau servicii pe vas. Astfel la magazinul de cosmetica si parfumuri, vanzatoarea e din Mangalia, la ceasuri e Bogdan din Brasov, la bijuterii tot din Brasov iar la bauturi fine e un baiat din Sibiu, le-am facut poze, mi-au facut ei mie poze si mi-au povestit cum e viata pe vasele de croaziera. Cel mai bine am fost tratata de directorul de la Spa, d-nul Valentin de loc din Azuga, care mi-a oferit un tratament de masaj (free) si care mi-a dezvaluit programul vasului pana la sfarsitul anului. Asa am intrat in posesia acelei informatii, ca vasul de la sfarsitul lunii august face cruzuri in marea Neagra, cu plecari din Constanta.

Seara a fost interesanta, pt ca era seara de Gala, oferita de capitanul vasului, de bun venit la bordul navei, deci tinuta indicata pe program era de Gala, urarea urmata de prezentarea stafului de pe vas si un spectacol pe masura. Cina oferita de staful vasului a fost de lux cu specialitati la alegere. Eu m-am axat pe o cina pe baza de peste si bine am facut, fiind delicioasa, bucatarul s-a intrecut in renumite preparate de peste si fructe de mare.

In aceasta zi am strabatut marea Nordului si am ajuns in marea Norvegiana, tarziu cand deja intunericul se lasase, urmand ca in timpul noptii sa intram pe cel mai nordic fiord al Norvegiei, in care puteau intra vasele de croaziera, la capatul caruia acosta in localitatea Geiranger. Un tinut de basm.

Cand m-am trezit dimineata in a 3-a zi si am iesit pe puntea vasului, am crezut ca visez. Eram intr-un canal ingust marginit de stanci atat de inalte, abrupte incat nu puteam sa prind in camera de fotografiat varful piscului. Iar pe stanci se prelingeau siruri de ape care ieseau din norii care acopereau crestele acestor stanci. Era frig, pe alocuri in partea de sus a muntilor petice de zapada inca acopereau peretii stancii, fiind un izvor pt cascadele care se prelingeau in apele fiordului. Acest izvor asigura sursa de apa a raurilor care se preling pe munti, pe durata intregului an. Numai in luna august zapada e complect topita, iar izvorul seaca. Dar nu dureaza prea mult si incep ploile, iar stancile sunt acoperite din nou de siroaie de apa care isi sapa drumul cioplind in stanca pana ajung in apele fiordului. Nici nu stiai unde sa te uiti mai intai, in sus sau in jos minunandute cum nava se strecoara prin canalul ingust, dar f. adanc care serpuia printre peretii abrupti ai stancilor, pe care zareai din loc in loc si cate o casa atarnata... Case decorative, construite din lemn, colorate in cele 3 culori si care sunt vopsite dupa o anumita regula. Casele a caror proprietari sunt muncitori simpli au culoarea maro-roscat, ale intelectualilor-clasei mijlocii sunt colorate in galben iar a propietarilor cu statutul de oameni bogati sunt colorate in alb.

La ora 9 am acostat in raza portului din Geiranger, urmand ca inainte de coborare sa trecem pe la biroul de turism pt. a ne ridica tichetul de la tendarul care urma sa ne duca de la vas la mal. Apa la mal nu era suficient de adanca pt a permite acostarea in port. Fiecare grup de cate 100 persoane avea alt tender si cum erau numai 3, aveam si ore diferite, la distanta de timp de cate 20 min.

Pt. ca ar fi pacat sa trec peste Geirangerfjord in viteza, care este o minunata creatie a naturii, unde civilizatia nu a patruns si unde aerul este atat de curat incat parca te sufoca cu taria lui, de o claritate greu de descris., o natura intepenita in alte timpuri demult apuse, unde ferme vechi de 200 de ani isi continua activitatea si in zilele noastre, am sa dedic acestui fiord un alt rw.

---

VIZUALIZĂRI: 5089 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI