8 Martie la Hollywood!... Nu, la Halewood la crama.

TIPĂREȘTE

Un mail primit la firma pe la mijloc de ianuarie ne propunea sa votam ce dorim sa facem de 8 Martie. Ca sa va spun care au fost perdantii am sa va spun care erau optiunile:

- inchirierea unei Sali de cinema cu vizionarea unui film la alegere

- beraria H cu program de seara pentru doamne (Flamingo boys)

- o piesa de teatru cu Magda Catone

- spa

- Azuga si cramele Hallewood.

Dupa titlul articolului e clar cine a castigat. Asadar pe 8 Martie la ora 9 dimineata porneam spre Azuga, o zi minunata si un autocar rosu plin de sarbatorite vesele. O pauza scurta de o tigara, cafea, ceva de rontait a fost prilejul unei benzinarii de a-si goli cosuletul primind asfel cate o felicitare (handmade) de la benzinaria Petrom, km 6.

Am ajuns putin dupa ora 12.00 la Azuga si autocarul ne-a lasat in curtea unde se gaseste crama dar si o pensiune. Despre crama stiam ca citisem pe AFA un articol scris de @elviramvio vezi impresii, astfel incat nu o sa va mai incarc cu date “istorice” in plus ci am sa va descriu doar ceea ce ne-a prezentat noua gazda noastra.

Pagina oficiala este aceasta halewood.com.ro/rom si de asemenea de aici veti afla informatii placute.

S-ar spune ca daca ma opresc aici si pun si pozele gata articolul, dar vreti sa scapati asa usor de mine, eu de abia de aici incep asa incat daca vreti puteti sa mai beti intai o cafea si apoi puteti sa si cititi.

Astfel impreuna cu gazda noastra, doamna Norica am inceput sa descifram tainele ascunse ale acestei crame si am aflat ca ele au fost construite in 1892 de catre un sas a carui familie a venit in Romania pe la 1200 si s-au stabilit la Brasov, iar la venirea lui Regelui Carol I au aparut si investitorii.

Crama era furnizorul casei regale cu vinuri, sub numele de spumant Rhein iar spumantul Rhein extra brut imperial a fost in meniul incoronarii regelui Ferdinand alaturi de regina Maria din 1922 la Alba Iulia.

Din cronicile timpului se stie ca Rhein si-a scos la vanzare actiunile firmei (exact inainte de nationalizare, deci cumva a aflat) si s-a transformat in societate anonima cu actiuni la purtator de aceea urmasii lui traiesc in Germania dar nu au mai avut dreptul de revendicare a acestui loc. In schimb au venit si l-au vizitat si au adus si niste poze pentru muzeul de aici. Dupa venirea la putere a comunistilor obtinerea vinului spumant a continuat dupa metoda champenoise, la o productie de 1.600.000 sticle pe an, productie care mergea pe piata din Rusia.

In 1998 au fost cumparati de un englez John Hallewood, iar crama a fost inscrisa in circuitul turistic, si s-a deschis si o mica pensiune cu 16 locuri de cazare, un restaurant iar productia lor este de 200000 de sticle spumant pe an.

In 2006 au vrut sa faca o punte de legatura peste timp si au lansat un spumant sub denumirea Rhein si au redevenit furnizorii casei regale din Romania, ocazie cu care a avut loc si o cina festiva la care au fost invitati regale Mihai si regina Ana precum si alti membri ai casei regale, patronul din Anglia dar si membri in conducerea din Romania si au repetat meniul incoronarii regelui Ferdinand.

Podgoriile se gasesc la Sebes-Transilvania, Dealu Mare-Prahova, si Dealurile Dobrogei. Acolo se prelucreaza strugurii si se face vinul, care se aduce la Ploiesti si se imbuteliaza ca “vin linistit” iar aici la Azuga se face numai spumant. Metoda este aceeasi ca cea dupa care se face sampania dar nu ai voie sa-I spui asa, astfel se spune ca se face dupa metoda “champenoise”, deoarece francezii si-au protejat imaginea.

Am aflat ca se face un amestec din mai multe sortimente de vin, pentru alb se foloseste Chardonet 70%, Riesling si Feteasca alba iar pentru sortimentul roze se foloseste Pinot noir vinificat in alb. Se adauga drojdii speciale si un sirop ca sa aiba drojdiile cu ce se hrani, se trage vinul in sticle se pune in pozitie orizontala si se tin 9 luni (asa ca si in acest caz aflam ca lucru bun la 9 luni iese )

In acest timp drojdiile consuma zaharul din vin si se formeaza dioxid de carbon, presiunea in sticle ajungand astfel pana la 7 bari, deci putem numi aceste sticle mici bombe.

Ca o paranteza, in urma cu mai mult de 35 de ani scoatem noi de Revelion o sticla de vin pe care o ingropasem in curte si singurul lucru cu care am vrut sa fim prevazatori a fost sa punem sticla intr-o cratita ca daca desfacem dopul si curge ceva sa nu murdarim fata de masa. Normal, in momentul desfacerii sticlei legile gravitatiei nu au functionat normal, astfel incat lichidul din sticla a ajuns sub forma unei imense pete pe tavan (normal si logic in asemenea situarii, o pata de culoare rosie). Din acel vin nu am putit decat gusta urmele scurse in cratita si apoi a trebuit sa si zugravim tavanul .

Sa revenim, dupa ce au consumat tot zaharul drojdiile mor si se depun ca sediment asa cum am vazut in sticle depus pe burta sticlei. Apoi se iau sticlele (cate una in fiecare mana) si se agita si se duc repede in alta sala cu un carucior cu tractiune umana  si se aseaza intr-o anume pozitie la limpezit. In aceasta pozitie (semioblica) stau 4-5 zile pana cand se formeaza din nou sedimentul pe burta sticlei, se inclina si mai mult si se da un semn cu creta pe fiecare sticla si astfel incepe operatiunea de limpezire. Fiecare sticla se roteste o optime de doua ori pe zi, timp de 2 luni. Un muncitor in 8 ore roteste peste 50000 de sticle, astfel lichidul devine limpede iar sedimentul se aduna in gatul sticlei.

De aici sunt duse in sala unde se elimina sedimentul, se scoate capsa iar presiunea arunca afara dopul si odata cu el si sedimentul. Pentru aceasta operatie trebuie sa fii bine specializat altfel ramai cu sticla goala.

Cladirea este construita la suprafata iar temperatura se mentine natural asa si asta deoarece peretii care formeaza aceasta cladire sunt grosi de 1,5 m (sunt pereti dubli si la mijloc au aer) astfel incat vara nu avem aici mai mult de 12 grade iar iarna nu avem mai putin de 4-5 grade (acum conform gazdei noastre erau cam 6 grade in interior).

Pe bolta este dezvoltat un mucegai negru (pe care initial nu l-am vazut cu ochi tocmai buni) care are rol de a scadea umiditatea din aer.

Am mers apoi in sala unde se scoate sedimentul. Aici aveai senzatia ca te afli in laborator si conform celor declarate (pe proprie raspunde, a lor nu a mea ) profilul de activitate nu s-a schimbat niciodata, doar ca acum s-a mai adaugat ceva, fac turism.

Asa cum spunea, am ajuns in “laborator” si am vazut cum se scoate sedimentul si procesarea pe mai departe a vinului. Spumantul care se aduce aici este extrapur si nu are deloc zahar, este spumantul de baza din care fac celelalte tipuri de spumant si anume: brut, sec, demisec

Acum (o sa vedeti in poze) am sa explic pe scurt circuitul sticlei pe aceasta instalatie (aici se proceseaza 300 de sticla pe ora). La prima masina daca sticla este prea plina se trage putin spumant care se aduce intr-un rezervor, apoi se adauga un concentrat (licoare de expeditie) care este un concentrat (must) de strugure, nu este zahar.

In continuare se umple sticla, ce a fost tras de la prima se adauga aici daca este nevoie, apoi se aplica dopul de pluta (dopul are diametrul de 42 mm iar gura sticlei 17 mm), dopurile provin din Portugalia, se aplica apoi cosuletul si gata sticla. In aceeasi sala de pregatire a sticlelor exista si niste recipiente mari din inox in care se face amestecul de turnare, vin, drojdii, iar mustul are o concentratie foarte mare respectiv 790 g zahar/ l

Sticlele se duc pe banda in sala urmatoare, se iau din nou si se agita, se spala la exterior si se mai aseaza inca 4 saptamani intr-o pozitie anume, apoi se eticheteaza si se livreaza. Se exporta in mai mult de 42 de tari si pe piata din Romania.

La degustare am aflat ca vom avea 3 sortimente:

- un roze din gama Rhein, un spumant brut cu 7 g zahar/ l care a luat medalia de aur la Barcelona cu 97 puncte, la concursul de spumante pe plan mondial, iar anul trecut in martie la Londra, la concursul de sampanii a luat medalia de argint.

- apoi avem 2 spumante din gama Prahova Valley un sec facut din Chardonet, Riesling si Feteasca alba, care are 20 g zahar / l, si apoi un demisec care are la baza acelasi cupaj insa o concentratie mai mare de zahar, 36 g/ l.

Am vazut o colectie de spumant pusa la procesat in martie 2014 si pe care vor sa o scoata anul acesta pe piata (in aprilie) punandu-i si anul de fabricatie si asa am aflat ca la spumant nu se pune anul fabricatiei de provenienta decat daca indeplineste aceasta conditie de 3 ani de prelucrare, putin mai precis a fost tras la sticle din vin provenit dintr-un singur an adica din 2012.

Asadar dupa ce am parcurs si ultima etapa a procesarii vinului sampanizat am trecut intr-o alta camera la degustat si am testat cele 3 sortimente pomenite mai sus. Am avut si niste cascaval si paine la dispozitie si dupa ce am degustat cele 3 sortimente am ales sa mai bem fiecare din ce sortiment ne-a placut mai mult (eu sunt pentru sec ).

Am mai admirat muzeul in care erau expuse diverse articole folosite in vinificatie, am facut poze o multime (colegele mai tinere mai mult selfie-uri) atat in interior cat si afara in curte. Am spus ca vremea era minunata si ne-am bucurat astfel de aer curat la munte (acum va rog sa ignorati exprimarea, eram la munte dar la crasma ca sa ma exprim mai corect, insa era ziua noastra).

In momentul in care masa a fost gata am fost poftite in restaurant (doar soferul era sa spunem bonus la gasca noastra de fete).

Meniul a fost ok si a constat in aperitive (3 feluri de branzeturi, ciuperci umplute, sunca, ghiudem, rosii, ardei gras si icre – foarte gustoase), pastrav la gratar cu cartofi natur, vitel la cartofi la cuptor si salata de varza alba, iar ca desert papanasi. De baut doar apa, insa ne-am luat noi fiecare ce vin a vrut.

Ghiudemul a fost foarte bun si ne-am nimerit un grup de 6 care am atacat ghiudemul tuturor celor care nu il apreciau cum trebuie.

Binenteles ca acum toate simturile noastre fiind potolite ne-am facut curaj si am atacat si magazinul cu licori bahice la vanzare. Intr-un final ne-am urnit din loc in jurul orei 15 si in doua ore jumatate eram in Bucuresti.

Daca a meritat drumul? Binenteles ca da, a fost exact ca la Slanic, in momentul in care esti cu colegii simti ca te-ai intors inapoi in timp si savurezi fiecare clipa. Sunt momente pe care ti le reamintesti cu drag mai apoi.

---

VIZUALIZĂRI: 1775 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI