Incidentul Luminița

TIPĂREȘTE

Rezervare telefonică.

Trei adulți și doi copii mici.

Două nopți - 180 de lei pe noapte. Mai multe neajunsuri - în ultima zi, după discuții îndelungate au acceptat să ne facă reducere 20 de lei pe noapte. Am primit chitanță doar pentru jumătate din sumă. Pentru cealaltă jumătate s-au oferit să ne facă o factură (fără chitanță factura nu are nicio valoare, în caz că nu știați).

Există loc de parcare, curtea nu are pavaj, nu aș vrea să fiu acolo când plouă. Există și loc de joacă pentru copii, micuții chiar s-au distrat de minune. Un lac de mici dimensiuni, cu păstrăvi. O pajiște frumoasă, flori.

Am luat cheia de la camera șapte - apartament la ultimul etaj. Scara meschină, abruptă, îngustă, răsucită, tavanul jos, atenție la cap. Greu de urcat și de coborât cu un copil în brațe sau cu bagaje. Mai ales dacă vecinul se grăbește și dă semne că i-ar plăcea și chiar ar putea să te calce în picioare dacă ar vrea (de înțeles, în concediu trebuie să profiți de fiecare clipă). Senzorul nu pornea aplica imediat, câteva trepte trebuia să le cobor pe bâjbâite, uneori mai uitam de tavan...

În cameră o mochetă groasă, foarte greu de igienizat. Sub mochetă parchetul denivelat juca și scârțâia amarnic la cel mai mic pas. E bine, nu poți fi luat prin surprindere în timp ce dormi, în schimb, dacă te dai noaptea jos din pat, îi iei tu pe toți prin surprindere.

Wifi - urme fine în dreptul ferestrei.

Prizele erau pe jumătate ieșite din pereți și scoteau scântei când încercam să le folosim.

Patul pe care am dormit avea salteaua uzată. Se simțeau prin ea scândurile, adormeam cu greu după ce găseam o poziție în care să nu mă doară coastele sau coloana de la lemnele alea. Mă trezeam după o oră-două cu dureri și iar încercam să mă așez cum puteam eu mai bine pe scândurile lor.

Lângă baie era o încăpere cu un dulap rupt, din care atârnau un prosop jegos, verde și un suport de perete pentru televizor. O ușă de la dulap era proptită în zid. Din tavan ieșeau firele pentru iluminat. Cămăruța asta sordidă și baia aveau câte o fereastră astupată de un perete din placaj (aviz claustrofobilor). Pe acolo urcau mirosuri și zgomote din celelalte băi.

Ușa de la baie, zgomotoasă și ea, cum altfel... părea opera de debut a unui tânăr cizmar pasionat de tâmplărie (sau poate că undeva, departe, în lanul de porumb, o budă a rămas fără ușa ei). Tocul wenge, ușa din lemn natur, stinghiile albe în care zăngănea un geam TRANSPARENT!!! După două zile îți faci nevoile mai iute ca un ierbivor mic aflat la baza piramidei trofice. Clanța funcționa greu, trebuia să apeși cu multă forță. Asta a fost bine. Altfel, copiii ar fi deschis-o cu ușurință și s-ar fi accidentat pentru că podeaua băii era cu aproape 20 de cm mai jos decât restul apartamentului. În baie alte surprize. Becul nu avusese niciodată parte de o aplică. Cada nu avea draperie. Peste tot erau fire de păr de diferite lungimi și culori. Vasul de toaletă avea depuneri de calcar, se vedea că nu fusese spălat din moși strămoși necum dezinfectat. Dezgustul și o minimă decență m-au oprit să mai fotografiez și aici. Două suluri de hârtie igienică începute. Suportul de săpun atârna pe jumătate prins în faianță. O jumătate de bidon de Domestos mai târziu puteam folosi chiuveta... ura! Păstrați laveta, poate mai exersați între două schimburi de turiști neavizați, așa ca noi.

Am avut și apă caldă. Noaptea după ora 23, până dimineața, pe la ora nouă, nu. Știu, știu, lasă că vă scoateți voi pârleala acasă. Nu am avut apă rece într-o dimineață, câteva ore. Nici apă caldă. Nu a plouat deloc. Dacă aveți de gând să vă cazați acolo și să mai veniți și cu ăia mici, e bine să consultați prognoza meteo.

Am mâncat la Taverna Moeciului. Pe terasă. Spațioasă și amenajată frumos. Niciodată nu a fost nevoie să așteptăm să se elibereze o masă. La radio emetizanta muzică pop britanică din anii ’80 și nelipsitu’ S... ey.

Se gătește bine. Mâncarea încântă ochiul și măgulește papilele gustative. Oricât de lacom sau de înfometat ai fi trebuie să tragi de tine ca să poți termina o porție.

Dacă ești vegetarian, în schimb, poți să uiți. Deși pe Tr... A... or în prezentare poți citi ”vegetarian friendly” nu găsești nici măcar o ciorbă de fasole. „Nu facem vara... ” Poftim?!?

Durează uneori mai mult până vine comanda. Explicabil. Au personal puțin. Dar sunt eficienți și amabili. Tânărul de acolo ne-a și explicat cu amabilitate că dacă voiam condiții mai bune trebuia să ne cazăm la Ch... e Gr... tei. Uite, îți dezvălui un secret: în fiecare zi cât am stat la voi, am căutat locuri la pensiunile învecinate - nu am găsit; dacă veneam fără copii plecam de la voi din prima seară.

La ușa bucătăriei, pe unde se intră cu alimentele și se iese cu preparatele își fac veacul niște oameni - prieteni de-ai proprietarilor, poate, sau poate turiști veterani care au ei motivele lor să revină. Noi nu avem. Într-o dimineață m-am ridicat să răspund la telefon. O doamnă din acel grup, care de obicei afișa o letargie de iguană, a ieșit brusc din starea aceea și în mai puțin de 0,037 secunde a debarasat tot ce aveam pe masă - micul meu dejun pe jumătate început... sau pe jumătate terminat. Am citit eu undeva că e mai sănătos să te ridici flămând de la masă și că nici nu e politicos să folosești în locuri publice telefonul mobil. Bine mi-a făcut! Doamna! doamna! sincer, ați putea face o carieră strălucită în domeniu. Mm? ... v-ar tenta? Mă rog, era doar un gând.

Aveau limonadă rece. Mișto. Și înghețată B... y I... e. Multă. Nu am reușit să o termin.

Ei, cam asta a fost experiența noastră la Luminiţa. Nu am vrut să fiu mojic. Adevărul este că niciodată nu m-au pasionat pensiunile (iar nevastă-mea știa asta!) acum cu atât mai puțin. Poate ar trebui să mă obișnuiesc să fiu tratat ca un paria oriunde merg la mine în țară: în magazine, la unitățile de cazare. Poate ar trebui să fiu recunoscător când tot felul de hrăpăreți încearcă să îmi vândă gunoaie la prețuri premium. Poate este în firea lucrurilor ca asemenea specimene să apară la televizor în emisiuni de promovare a turismului românesc și să emită păreri cu pretenție de dogmă, să stabilească standarde în domeniu, să țină prelegeri în fața șemineului.

Glumesc [... ]

---

VIZUALIZĂRI: 2179 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI