'Hodoronc- hodoronc, zdronga-zdronga...'

TIPĂREȘTE

Am publicat în câteva review-uri ( “Impresii nu tocmai plăcute”, “O zonă de vis”, “Impresii…impresii…”, şi “Prin Ţara Haţegului şi mai departe”) impresii dintr-o excursie prin ţărişoara noastră dragă. Continui cu încă unul, poate că nu este ultimul, care, sper, prin impresiile împărtăşite vouă să vă fie de folos.

Plecând de la Anina, am luat noi cap-compas Băile Herculane, pentru ca de acolo să ne îndreptăm spre Tg. Jiu şi în final la Horezu unde aveam să înoptăm la pensiunea “Dana” (despre care am scris în review-ul “Impresii…impresii…” în 30.07.13).

În drumul nostru spre B. Herculane ne-am oprit, bineînţeles, la cascada Bigăr, pentru a revedea şi admira cea mai frumoasă cascadă din lume (conform National Geografic). Este parcă ceva ireal în această curgere a apei, pe muşchii crescuţi pe o stâncă calcaroasă, ce dă impresia unui văl care ar ascunde ceva misterios. Mare păcat că o asemenea frumuseţe nu este pusă in valoare aşa cum ar trebui. Şi cred că pentru acest lucru este necesar, în primul rând, de o mâna de adevărat gospodar şi ceva fonduri, nu foarte multe cred. Însă noi aşteptăm fonduri europene…

Dar să mergem mai departe deoarece călătorului îi şade bine cu drumul… Ajungem la Băile Herculane, staţiune de interes naţional şi nu numai (???), aflată într-o stare de … tot râsul (sau plânsu”?) ! Probabil că dacă Hercule ar reînvia, cu bâta sa ar dărâma toate dărăpănăturile alea, ar cotonogi bine şi niscaiva responsabili de starea în care se afla acum staţiunea şi ar reconstrui totul de la zero (o! ce-mi mai place să visez!).

Să recapitulăm: de la Anina încoace am văzut deja 2 mostre ale nepăsării tipic româneşti. Hai să vedem şi în continuare: ieşim din B. Herculane şi ne avântăm pe şosea spre Tg. Jiu. Dar vai, după drumurile bune pe care mersesem pâna acum (cca. 1200 km), chiar şi pe Transalpina, intrăm pe o porţiune de drum care-mi aminteşte că eram încă acasă, în România. Sunt cca. 25 km de drum prost, căruia i se potriveşte foarte bine vorba lui Agamiţă Dandanache: “hodoronc- hodoronc, zdronga-zdronga”, zurgălăii mai lipseau şi era tabloul complet. Ca şofer n-am văzut nimic altceva, din peisajul încojurător, decât şoseaua, care altfel zis era frumoasă: curbe multe, gropi, pante, denivelări, rampe, găuri în asfalt, adică, vorba lui Orodel Olaru, … gropi.

Am răsuflat uşuraţi când am scăpat de beleaua asta de drum şi am mers fericiţi, cum spune basmul, până la Horezu. “Stai asa neicusorule”, intervine Gagamiţă, “da’ de drumu’ dintre Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel, ai uitat? Că tare mai semăma cu cei 25 km de care tocmai vorbiseşi... ”. N-am uitat nene, însă am zis că în review-ul ăsta prea am scris numai de lucrurile rele din excursia noastră. Da’ poate că nu-i rău, zic eu, mai zic şi alţii şi poate că până la anul se vor îndrepta. Mai ştii? Doamne ajută!

---

VIZUALIZĂRI: 1354 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI