Nordul Apusenilor - Satu Mare. Povestea unui premiu

TIPĂREȘTE

2 august 2022, dimineața devreme. Este ora 6.00 și - punctuali - toți cei interesați s-au adunat deja la locul de întâlnire, gata de plecare în minicircuitul de 4 zile în Nordul Apusenilor. Nu mai fusesem niciodată în acea parte îndepărtată de țară și eram tare nerăbdătoare să ajung acolo. Aflasem - din poveștile altora și din documentările personale - că acel capăt al României avea să ne ofere un amalgam de experiențe menite să ne bucure și să ne uimească totodată. Peșteri cu grandioase spații subterane, lacuri cu ape de smarald, spectaculoase coloane de bazalt, un vulcan stins, cetăți și castele vechi de sute de ani, o salină săpată în adâncul sărat al pământului, precum și câteva orașe importante, iată ce ne aștepta în Apuseni! Nu, de astă dată nici o biserică, nici o mănăstire veche sau nouă nu era înscrisă în programul nostru turistic. Pentru mine, cu istoria lor și cu tipicul lor arhitectural, aceste edificii sunt interesante, cu atât mai interesante cu cât sunt mai vechi, dar știu că sunt printre noi și dintre aceia pentru care astfel de obiective nu prezintă nici un pic de atractivitate. Așadar, în relatarea minicircuitului Nordul Apusenilor - Satu Mare nu veți întâlni așa ceva.

După Țara Buzăului - un ținut cu multe povești, un minicircuit tot de 4 zile, din luna iunie, care mi-a testat forțele fizice și pe cele psihice (nu mai fusesem de mult într-un circuit cu autocarul, cu grup mare, cu ghid însoțitor și cu persoane necunoscute) prinsesem iar curaj.

Sunt multe de povestit despre Nordul Apusenilor - Satu Mare și despre tot ceea ce ne-a oferit acest mic circuit, dar asta n-ar fi cu putință într-un singur articol. De aceea, dacă timpul și viața îmi vor permite, voi scrie pe îndelete, în viitor. Deocamdată, aici, doar un scurt rezumat.

În dimineața zilei de 2 august, într-un grup de 25 de persoane (grup însoțit de un ghid atestat), am lăsat în urmă zarva capitalei și am plecat spre Ploiești și de acolo mai sus, tot mai sus, spre nord-vestul țării. După un popas la Lacul de Smarald, o minune verde-albăstruie apărută printre rocile bazaltice ale fostei cariere de la Brazi-Racoș, am continuat spre Sighișoara. Centrul istoric al orașului - singurul centru locuit din țara noastră înscris pe lista Patrimoniului UNESCO - ne-a primit neschimbat, așa cum îl știam de mulți ani. Construită de coloniștii sași în sec. XII pe malul Târnavei Mari, cetatea se întinde pe două niveluri, pe cel de sus aflându-se Biserica și Școala din Deal, iar pe cel de jos, de la baza dealului, celelalte clădiri ale cetății. Turnul cu Ceas (simbolul orașului, găzduind astăzi Muzeul de Istorie), Biserica Mănăstirii, Biserica romano-catolică, Casa Vlad Dracul, Casa cu Cerb, Casa Venețiana, Strada Școlii, Scara Școlarilor, Biserica din Deal, toate acestea văzute sau revăzute exterior, într-un tur pietonal, ne-au transpus în urmă cu sute de ani, în Evul Mediu, o lume pe care noi nu o putem vedea decât cu ochii minții.

În apropiere de Câmpia Turzii, la Hotel A3 (situat la ieșirea de pe Autostrada Transilvania), ne-am oprit pentru cazare și pentru masa de seară. Pentru că despre locațiile de cazare este indicat a scrie separat, mă voi strădui să fac asta într-un viitor cât mai apropiat.

După o noapte de odihnă și un mic dejun îndestulător, a doua zi, echipați corespunzător pentru că se anunța o drumeție de aprox. 3 km dus-întors de la autocar și până la obiective, am pornit spre prima peșteră înscrisă în program.

Peștera Unguru Mare situată într-un meandru al Crișului Repede, în zona îngustă a defileului Șuncuiuș-Bălnaca, precum și Peștera Vadu Crișului descoperită în anul 1903 în urma dinamitării versantului, sunt două obiective pe care n-ar trebui să le ratați dacă vizitați Apusenii. Atmosfera din subteran, formațiunile de cavernă, vor face din vizitele la aceste peșteri amintiri de neuitat. Un amănunt important! Chiar dacă este vară, cu temperaturi de 35-40 grade, în pântecele pământului sunt numai 9-12 grade, temperatură neschimbată în oricare dintre cele patru anotimpuri. Pe durata vizitei în peșteră este recomandat să avem îmbrăcăminte potrivită pentru temperaturi scăzute.

Cetatea Ardud, construită în anul 1481 de Bartolomeu Dragfi, una dintre cele mai puternice fortificații din nordul Transilvaniei, a încheiat cea de-a doua zi a circuitului nostru. Ne aștepta cina și cazarea la Hotel Perla din Satu Mare.

Următoarea zi, a treia, avea să ne ofere, după micul dejun, un tur pietonal în Satu Mare, unul dintre cele mai interesante orașe ale Transilvaniei, oraș în care eu nu am mai pus piciorul niciodată până acum.

Templul Mare din Satu Mare (un lăcaș de cult evreiesc construit în stil maur), Biserica Reformată, cu lanțuri (datând din sec. XVIII), Monumentul Lupoaicei (Lupa Capitolina hrănindu-i pe Romulus și pe Remus - viitorii întemeietori ai Romei, conform legendei), Turnul Pompierilor, Catedrala romano-catolică, au fost tot atâtea motive de plimbare și de fotografii.

La numai câțiva kilometri, în Carei, Castelul Karolyi - un ansamblu de monumente datând din sec. XIX aparținând familiei Karolyi, ne aștepta să-și dezvăluie frumusețea și curiozitățile. Castelul, operă a arhitectului Arthur Meinig, o impunătoare construcție cu 130 de încăperi (din care doar 10 se pot vizita) este înconjurat de un frumos parc dendrologic.

De aici, drumurile noastre au luat-o înspre sud. Seara ne-a prins din nou la Câmpia Turzii, de astă dată la Hotel Milexim care ne aștepta pentru cină și pentru odihna de noapte.

Iată-ne și în ultima zi a minicircuitului Nordul Apusenilor - Satu Mare! Gândurile ne erau deja în drum spre casă, dar, pentru că o călătorie turistică înseamnă popasuri și vizite la obiectivele de pe parcurs, ne-am oprit la Salina Turda - una dintre cele mai spectaculoase atracții turistice din lume. Nu este o minune creată de natură, ci una creată de mâna omului care a săpat în pântecul de sare al Transilvaniei, scoțând la lumină "aurul alb" - sarea depusă în milioane și milioane de ani prin evaporarea mării care acoperea pe atunci întreaga regiune.

Continuând, am făcut o scurtă oprire în centrul orașului Sibiu, pentru dezmorțire și pentru un tur pietonal. La Sibiu am fost de nenumărate ori, dar pentru mine, Piața Mare din Sibiu a fost și va rămâne atracția principală a orașului. În jurul ei sunt concentrate cele mai multe obiective - Casa Generalilor, Casa Albastră, Casa Hecht, Turnul Sfatului, Biserica Romano-Catolică "Sf. Treime", Podul Minciunilor, Biserica Ursulinelor, ...

Pe minunata Vale a Oltului, lăsând în urmă Mănăstirea Cozia și stațiunile de pe Valea Oltului, am continuat spre București.

Târziu, Bucureștiul - același ca întotdeauna - ne-a primit cu luminile și cu zarva lui atât de bine cunoscute.

Ce mai pot adăuga? Regimul de masă a fost demipensiune. Pânzul și-l asigura fiecare după preferință, cu mici gustări sau cu o masă adevărată într-un loc ales la întâmplare, în timpul pe care îl aveam întotdeauna la dispoziție (pentru masă sau pentru explorări individuale) după tururile pietonale pe care le făceam în fiecare dintre orașele vizitate.

Privit în general, minicircuitul Nordul Apusenilor - Baia Mare a fost un amestec de obiective frumoase, diferite, preponderent amplasate în natură. Fiind timp călduros, de vară caniculară, toate au necesitat apă la purtător, protecție a capului, ochelari de soare, încălțăminte comodă, potrivită pentru drumeție. Și un pic de condiție fizică. În peșteri și în salină a fost necesară și o jachetă care să mai atenueze diferența mare dintre temperatura din adâncuri și cea de la suprafață.

Despre tarifele de intrare la obiectivele turistice (pe care le-am achitat individual, ele nefiind incluse în prețul circuitului) voi scrie separat, atunci când voi face referire la obiectivul în cauză.

Traseul - zi după zi, oraș dupa oraș, cu kilometraj însumat pe fiecare zi - nu cred că are vreo relevanță aici. Toate acestea erau în grija șoferului și a conducătorului de grup, mereu atenți la respectarea programului și la asigurarea bunelor condiții pentru desfășurarea activităților turistice.

Povestea unui premiu

Trebuia să fie Hotel TOPOLA Skies Golf & SPA Resort (Kavarna), în anul 2020 (3-10 iunie), dar pandemia ne-a dat peste cap toate planurile, toate rezervările, toate visele... A urmat o amânare de un an, la același resort de pe țărmul bulgăresc al Mării Negre. Restricțiile se mai înmuiaseră cumva, dar pentru trecerea frontierei aveai nevoie neapărat de vaccin, de testări foarte recente, de mască pe figură, așa încât... s-a dus toată frumusețea vacanței!

Plini de incertitudini în privința revenirii la normalitate, în 2021 am decis că încă nu venise vremea pentru vacanțe în străinătate, fie ele chiar și numai în Bulgaria, la câțiva kilometri de București. Firma de turism, prin agenții ei, a fost atât de amabilă încât ne-a facilitat renunțarea la țărmul bulgăresc (pe care oricum îl mai văzuserăm în atâtea alte rânduri) în favoarea țărmului românesc al Mării Negre unde nu mai fuseserăm de câțiva ani buni. Nu ne-am dorit sezon estival. Voiam doar liniște, plimbare și eliberarea creierilor de stresul adunat în doi ani de pendemie. Am optat pentru câteva zile la MSR Port Hotel Mangalia în perioada 27.09- 04.10.2021. Un hotel nou, de 4*, situat aproape de mare și de portul turistic. Atâta doar că virusul pandemic se încrâncena din nou. Situația era incertă peste tot. Sperând că atunci nu va mai fi nici Bucureștiul și nici Constanța în cod roșu, că nu vom risca o carantinare (la Mangalia sau la întoarcerea în București) și nici nu vom avea probleme cu servirea meselor sau cu eventualele vizite în timpul sejurului, am solicitat reprogramarea vacanței noastre tot la MSR Port Hotel Mangalia, pentru 4 aprilie 2022. Am găsit deplină înțelegere atât din partea agenției, cât și din partea hotelului, fapt pentru care le sunt datoare cu mulțumiri.

A venit ziua de 4 aprilie 2022 și tot nu am plecat. Nu am uitat, dar... nu trecuseră decât puține săptămâni de când viața mea devenise o frunză în bătaia unui vânt rece, de toamnă. Soțul meu decedase. Cu sufletul răvășit, cu viața dată peste cap, gândul meu era departe de orice vacanță pe țărmurile Mangaliei sau oriunde altundeva. Surpriza a fost că agenția - sesizând faptul că nu am respectat rezervarea reînnoită de atâtea ori, m-a contactat. Pentru mine pierderea soțului a fost atât de mare încât nu m-am gândit o clipă la reprogramare, recuperare... Prin amabilitatea doamnei de la agenție care mi-a solicitat o copie după Certificatul de deces, am obținut un voucher pentru suma achitată, voucher pe care să-l pot folosi în viitor, pentru vacanțe în țară sau în străinătate, atunci când și dacă voi mai avea dispoziție să călătoresc.

Și uite-așa, îmboldită și de cei apropiați, care nu voiau să mă știe singură și deprimată, am confirmat o plecare în Apuseni, o frumoasă zonă a României în care nu ajunsesem niciodată.

Am vizitat trei orașe importante (Sighișoara, Satu Mare și Sibiu), două peșteri (Unguru Mare și Vadu Crișului), un lac (Lacul de Smarald), o cetate (Cetatea Ardud), două castele (Castelul Karolyi și Castelul Sükösd-Bethlen), o salină (Salina Turda) și, în plus, am făcut cunoștință cu trei locații de cazare (două în Câmpia Turzii și una în Satu Mare).

În final, doresc și pe această cale să adresez mulțumirile mele tuturor acelora care - văzuți sau nevăzuți, cunoscuți sau necunoscuți - mi-au fost mereu alături: comunitatea AFA care m-a acceptat încă de la început, colegii AFA care mi-au citit și mi-au apreciat scrierile, precum și administratorii site-ului care mi-au acordat acest premiu. Mulțumiri speciale agenției turistice care a sponsorizat acțiunea și hotelierilor care mi-au acceptat toate schimbările și reprogramările. Și nu în ultimul rând, mulțumiri prietenei mele care a acceptat să mă însoțească până în Nordul Apusenilor, la Satu Mare, acolo unde se termină România.

---

VIZUALIZĂRI: 469 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI