6 zile în India

TIPĂREȘTE

În cea de-a șasea zi a circuitului nostru, la 2 noiembrie 2024, dimineața devreme, ne-am prezentat din nou la Aeroportul Internațional Tribhuvan - Kathmandu pentru îmbarcare spre Delhi. Părăseam Nepalul și ne îndreptam spre India. Călătoria Kathmandu - Delhi este ea însăși o poveste.

Condiții de intrare în India

Cetățenii români posesori de pașapoarte turistice și temporare au nevoie de viză de intrare în India. Aceasta se obține online sau direct la Ambasada Indiei din București. Eu am preferat ca agenția turistică organizatoare, contra unei taxe suplimentare, să se ocupe de acest aspect.

Înainte de prezentarea la ghișeul de imigrări-sosiri în Delhi este necesară completarea unui mic formular cu informații legate de șederea în India (date de identitate, numărul zborului, adresa hotelului unde te vei caza în India, numărul de telefon...). Noi am completat acest formular în aeroport, la sosirea de la Kathmandu.

N-am văzut de când sunt atâtea controale la aeroport. La plecarea din Kathmandu, toate bagajele au fost scanate la intrare, apoi, după check-in, cele mari au fost scanate din nou, noi asistând la acest proces pentru cazul în care ceva n-ar fi fost în regulă cu bagajul nostru. Bagajele de mână sunt și ele scanate de două ori. De asemenea, am avut parte de două controale corporale (primul și cu descălțare), unul chiar la scara avionului, după ce am urcat câteva trepte. Și aici s-a făcut control la bagajul de mână, de astă dată scotocindu-se prin lucrurile personale. În afară de cele cunoscute deja, cu prilejul acestei călătorii am aflat că nu putem avea în bagajul de mână nici măcar brichete sau țigări electronice și nici orice fel de alte mici obiecte conținând lichide sau gaze inflamabile. Modestul meu rucsac a trecut ușor. Cum l-a deschis, dând de papuci, zeloasa polițistă a renunțat la controlul amănunțit. Cu actele în mână - pașaport, viza pentru India obținută din țară, înainte de plecare și biletul de avion - verificate și la urcare și la coborârea din avion, plus formularul completat în aeroport cu datele personale și amprentare (dreapta, stânga, apoi ambele degete mari), am obținut ștampila și calea liberă spre poarta de îmbarcare.

Zborul a fost efectuat cu IndiGo - InterGlobe Aviation Limited - companie aeriană indiană low-cost, cea mai mare din India după numărul de pasageri transportați (peste 100 de milioane în 2023) și dimensiunea flotei (382 de aeronave). Fiind un transportator low-cost, IndiGo oferă doar locuri la clasa economică. Nu oferă mese gratuite (adică incluse în prețul călătoriei), ci doar băuturi calde și mici gustări.  

Călătoria a fost scurtă (cam 2 ore), iar la Delhi - Indira Gandhi International Airport, mare, nou și foarte modern - am fost întâmpinați de o ghidă locală doar pentru a ne conduce la hotel și a ne onora cu brățara tradițională de bun venit. Abia a doua zi am făcut cunoștință cu ghidul local, cel care ne va însoți în tot periplul nostru indian și ne va da explicații (în engleză, pe care ghidul nostru însoțitor urma să le traducă).

Timpul nu ne-a permis să facem, după sosire, un tur de oraș în Delhi, acesta urmând a fi făcut în ultima zi, orarul de zbor către România fiindu-ne favorabil în acest sens.  

În prima, dar și în ultima noapte petrecută în India, pentru a fi cât mai aproape de aeroport, am fost cazați în Delhi, la Quality Inn Hotel.  

Ce am vizitat în India

Am început explorarea comorilor turistice ale Indiei cu MANDAWA - o mică așezare din regiunea Shekhawati, situată la 29 km de orașul Jhunjhunu din Rajasthan și la 170 km de capitala statului, Jaipur. De la Delhi, orașul care ne găzduia, sunt 255 km și am străbătut această distanță în 5 ore, timp în care am putut observa mici localități cu piețe de legume și fructe, cu prăvălii modeste și cu tot felul de șandramale - adăposturi de oameni săraci, dar și cu vaci, multe vaci ale nimănui care pășteau iarba uscată sau scormoneau prin gunoaie după ceva de mâncare.  

Denumită 'Galeria de artă deschisă', Mandawa - în sec. XVIII un important loc de popas pentru negustorii bogați care călătoreau pe Drumul Mătăsii, aducând mărfuri din China și Orientul Mijlociu - este astăzi renumită în întreaga lume pentru havelis, palatele ei cu picturi murale și fresce construite de comercianții bogați care s-au stabilit aici.  

Am vizitat câteva dintre aceste palate cu picturi rafinate, încărcate de simboluri. Despre Mandawa și vechile havelis, obiectiv complet necunoscut mie până atunci, care mi-a plăcut foarte mult, motiv pentru care am făcut și o documentare ulterioară, suplimentară, am scris câteva rânduri separat.

În afară de havelis, Mandawa avea să ne mai ofere o surpriză. Hotelul la care am fost cazați - Hotel Aangaan Resort - izolat, pierdut în câmp, la vreo 5 km de orice așezare omenească. Din punctul meu de vedere a fost cea mai frumoasă locație de cazare din India.  

Am părăsit prea devreme Hotel Aangaan Resort - Mandawa pentru că ne aștepta o nouă deplasare, de astă dată de numai 175 km, până la Jaipur.

JAIPUR este denumit 'Orașul Roz' datorită culorii predominante a clădirilor din orașul vechi. În 1876, din dispoziția maharajahului Ram Singh, toate clădirile orașului au fost vopsite în roz, culoarea ospitalității la indieni, în cinstea reginei Victoria, împărăteasa Indiei care urma să vină în Jaipur. Locuitorilor le-a plăcut culoarea, așa încât rozul (în prezent un gen de cărămiziu) dăinuie încă pe fațadele principalelor clădiri ale orașului.  

Jaipur este capitala și cel mai mare oraș al statului Rajasthan din nord-vestul Indiei. Orașul a fost fondat în 1727 de Sawai Jai Singh II, conducătorul Kachhwaha Rajput al Amerului, după care a și fost denumit. Inclus în 2019 pe lista Patrimoniului mondial UNESCO, împreună cu Delhi și Agra, orașul Jaipur face parte din atât de cunoscutul circuit turistic 'Triunghiul de Aur'. Are două situri de patrimoniu mondial - Amber Fort și Jantar Mantar - pe care le-am vizitat și noi, precum și City Palace, palatul locuit de maharajah (care nu mai are în prezent nici o funcție administrativă). O parte a palatului poate fi vizitată, astăzi găzduind două muzee - unul de arme vechi, amenajat în fostul apartament al reginei și altul de veșminte de epocă (hainele regelui) expuse în fostele camere ale regelui. Poți fotografia gărzile maharajahului echipate cu uniforme de epocă, dar fii pregătit ca ei să-ți solicite o mică plată pentru aceasta.  

Sunt multe atracții turistice în Jaipur, dar în fața Hawa Mahal - Palatul Vânturilor, nu poți rămâne impasibil. Este un monument piramidal cu cinci etaje, având 953 de ferestre, o înălțime de 15 m de la bază și, bineînțeles, culoarea roz. Dacă Jaipur are un Palat al Vânturilor, am aflat că are și un Palat al Apelor. L-am văzut în timpul unui popas pentru fotografie, la aprox. 9 km de oraș. Jal Mahal - Palatul Apelor - este frumos, construit în mijlocul unui lac imens. A fost edificat în sec. XVIII în ideea de a găzdui banchete și alte evenimente somptuoase.  

Amer Fort sau Amber Fort este situat la 11 km distanță de Jaipur, pe un deal. Construit din gresie roșie și marmură, fortul are metereze mari, alei late, pietruite și mai multe porți și curți, oferind o frumoasă vedere spre Lacul Maota, principala sursă de apă pentru Palatul Amber. Palatul opulent, amenajat pe patru niveluri, fiecare cu câte o curte, cu Diwan-e-Aam (Sala audiențelor publice) și Diwan-e-Khas (Sala audiențelor private), cu temple și grădini, a fost reședința Maharajahilor Rajput și a familiilor lor înainte de fondarea orașului Jaipur.  

Autocarele ajung până în parcarea de la baza dealului, turiștii deplasându-se în continuare cu jeep-uri. Deși acestea au preluat sarcina elefanților de a-i duce pe turiști sus, la palat, nu s-a renunțat definitiv la aceasta în pofida numeroaselor critici privind practica inumană de abuz și maltratare a animalelor. 30 dolari/persoană costă transportul pe elefant la Fort Amber. Nu trebuie ratată panorama curții interioare unde staționează zeci de elefanți pictați și împodobiți cu culori tari, care-i transportă pe turiști.  

Printre obiectivele turistice din Jaipur, demn de menționat este Observatorul Astronomic Jantar Mantar, o colecție de 19 instrumente astronomice, și el făcând parte din Patrimoniul mondial UNESCO. Construcțiile stranii amplasate lângă City Palace, menite observării cerului - mai multe calendare, ceasuri solare, semne zodiacale - au fost construite din marmură, din dispoziția lui Jai Singh II, fondatorul orașului, mare lider, dar și pasionat astronom. Chiar merită să încerci a înțelege și a descifra câte ceva cu ajutorul lor.

Mai trebuie spus că Jaipur are multe ateliere tradiționale cu magazine care vând antichități și obiecte de artizanat. Am vizitat și noi și am asistat la demonstrații privind meșteșugul țeserii de covoare, de prelucrare a pietrelor prețioase și a marmurei și am cumpărat ceaiuri și condimente de la un magazin de profil. Acolo plata se putea face și cu cardul.

Cei care au dorit, au făcut o plimbare 'By night' cu jeep-urile (30 dolari/persoană), ocazie cu care au admirat în luminile nopții cele trei porți ale orașului vechi orientate spre est (Suraj pol - Poarta soarelui), spre vest (Chand pol - Poarta lunii) și spre nord, spre Fortul Amber. În timpul zilei s-a făcut o nouă plimbare cu ricșa pentru vizitarea unui bazar din oraș. Alt vacarm, altă îmbulzeală, alți nervi încordați.

În zona Jaipur, am încercat să ne găsim odihna de noapte la Hotel Marigold, în Sitapura Industrial Area, lângă Centrul de Expoziții din Jaipur, o zonă foarte poluată.

De la Jaipur continuăm spre Agra. Cu 35 km înainte de a ajunge în vechea capitală a Marilor Moguli, poposim în Fatehpur Sikri orașul în care a avut loc unul dintre cele mai mari experimente religioase din istoria Indiei. Împăratul mogul Akbar a dorit să creeze o sinteză a religiilor din India. Palatul în care împăratul Akbar trona pe un jilț supraînălțat când îi primea și îi asculta pe înțelepții musulmani, hinduși, creștini, ca și celelalte clădiri imperiale, arată superb. Din păcate, pentru că nu avea sursă de apă în apropiere (aceasta trebuind să fie adusă de la zeci de kilometri depărtare), după moartea lui Akbar orașul Fatehpur Sikri - 'Orașul Victoriei' (numit astfel în urma victoriei lui Akbar în Gujarat, în 1573) - a fost abandonat.

Pentru vizita la Palatul lui Akbar s-a apelat la un transport special, cu mașinuțe electrice. De-a lungul drumului ne-au însoțit multe maimuțe gălăgioase, dar și câteva veverițe sprințare. Accesul la Palatul Akbar a fost pentru mine unul de neuitat. Aici, la una dintre porți, am avut parte de un ambuteiaj cum nu am mai văzut vreodată. În timp ce noi, surprinși, fotografiam de zor, localnicii înghesuiți peste măsură în mașinile și scuterele lor, obișnuiți cu astfel de situații, priveau calmi spre noi, zâmbeau și ne făceau semne cu mâna.

AGRA ne-a primit, seara, la Hotel Clarks Shiraz de unde am plecat a doua zi, dimineața, la ora 6.00, să vizităm Taj Mahal. Ceața, smogul, nu se ridicaseră încă la ora 7.10 când - laolaltă cu mulți alți vizitatori - noi admiram monumentul construit de împăratul mogul Shah Jahan pentru a adăposti mormântul mult iubitei sale soții Mumtaz Mahal. Aceasta a murit la 38 de ani, răpusă de complicațiile survenite în urma celei de-a 14-a nașteri. Se spune că la aflarea veștii împăratul a albit brusc și a ordonat să i se construiască un mormânt cum altul nu-i. Pentru ridicarea mausoleului au fost necesari 22 de ani de muncă și efortul a 20.000 de lucrători și a 1000 de elefanți care au transportat marmura de la sute de kilometri depărtare. Specialiștii apreciază că Taj Mahal este o capodoperă a arhitecturii mondiale, una dintre cele mai frumoase clădiri din lume.  

Scriitorul și filozoful indian Rabindranath Tagore, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1913, caracteriza Taj Mahal ca o 'lacrimă ce strălucește desăvârșit de luminos pe obrazul eternității'.

Fiind capitală a Imperiului Marilor Moguli, la Agra împărații au construit un imens complex de palate. Construit ca și Taj Mahal pe malul râului Yamuna, Red Fort găzduiește unele dintre cele mai frumoase construcții mogule. Una dintre ele a fost palatul privat al împăratului. Declarat nebun, aici a fost Shah Jahan închis de fiul și urmașul său la tron, Aurangzeb. La moartea sa, a fost înmormântat în mausoleu, alături de sarcofagul soției sale. Am văzut cele două morminte protejate de un grilaj de marmură sculptată, precum și de ochii vigilenți ai unor supraveghetori care interzic fotografiatul. A fost unul dintre foarte puținele locuri din India unde fotografiatul este interzis.

Am citit undeva că acestea nu sunt mormintele reale, ci doar niște preafrumoase cenotafuri. Adevăratele morminte s-ar afla undeva la demisol și nu sunt vizitabile. Cine știe? Noi, turiștii, auzim de toate și credem ce vrem. Mă întreb totuși, de ce atâta restricție în privința fotografiatului?

Dacă mă întrebați pe mine, voi răspunde sincer că Taj Mahal nu merită chiar atâta reclamă și admirație. Ca să nu mai vorbesc de taxa de intrare - 1300 rupii indiene/persoană pentru cetățenii străini (biletul fiind valabil numai 3 ore din momentul validării), în comparație cu doar câteva zeci de rupii pentru localnici. Știu, știu... ei sunt mult mai săraci decât noi. Împreună cu biletul care trebuia scanat la intrare, am primit și un pet cu apă (deși n-am avut nevoie la acea oră a dimineții), precum și papuceii albaștri, de plastic, la intrarea în mausoleu. Complexul de la Taj Mahal este deschis toată ziua, de la răsăritul soarelui și până la asfințit. Cu 30 de minute înainte de asfințitul soarelui, accesul vizitatorilor nu mai este permis.

Abia după vizita matinală la Taj Mahal și întoarcerea la hotel pentru micul dejun și pentru eliberarea camerelor, ne-am angajat pe una dintre puținele autostrăzi ale Indiei, care leagă Agra de Delhi.

DELHI - a doua cea mai mare aglomerare urbană din lume - cu peste 26 milioane de locuitori, este împărțit în Old Delhi, orașul vechi, istoric și New Delhi inaugurat de britanici în 1931 pentru a servi drept capitală imperială. Astăzi New Delhi este capitala modernă a Indiei și locul unde se află Parlamentul și Președinția țării.

Am făcut și un tur de oraș cu autocarul, astfel încât am reușit să ne facem o idee despre noul și vechiul Delhi. Am beneficiat și de încă o plimbare cu ricșa, în piața Chandni Chowk, cândva centrul orașului Delhi, o piață exotică și pitorească, plină de magazine și de tot felul de ateliere. Această plimbare a fost un nou prilej de stres și de încordare din cauza zgomotului infernal și a teribilei aglomerații, dar și de contact direct cu localnicii. Deși cursa a fost plătită anterior, cel care conduce ricșa solicită întotdeauna - cu insistență - un bacșiș fiecărui turist pe care îl transportă, chiar dacă cei doi au oferit împreună un bacșiș.

Ce am vizitat în Delhi?  

Raj Ghat, memorialul închinat părintelui Indiei moderne, Mahatma Gandhi, unul dintre numeroasele locuri care amintesc de liderul mișcării independenței indiene. Am văzut flacăra eternă care arde în memoria sa. Monumentul - o platformă de marmură neagră -  marchează locul unde la 31 ianuarie 1948 a avut loc ceremonia de incinerare a rămășițelor pământești ale liderului mișcării de independență. La doar câteva zeci de metri mai jos, într-un loc verde, aerisit, localnicii vin pentru relaxare.

De asemenea, am vizitat cele mai importante monumente ale capitalei Imperiului Marilor Moguli - Red Fort și Moscheea Jama Masjid.  

Red Fort a fost construit de Shah Jahan în 1648 și a servit drept reședință până în 1857. Este o construcție din gresie roșie, cu ziduri înalte, lungi de peste 2 km, mărginite de un șanț. Adăpostind palatul imperial, fortul are mai multe porți între care Poarta Delhi, mai mare, preferată de împărat pentru ceremonii și Poarta Lahore, care conduce spre Chhatta Chowk, un bazar acoperit, datând din sec. XVII, unde și vizitatorii de astăzi pot achiziționa mătase, bijuterii, pietre prețioase și argintărie, dar și suveniruri, condimente și fructe.  

Moscheea Jama Masjid, construită tot de Shah Jahan, este una dintre cele mai mari moschei din India. Finalizată în 1658, această moschee are trei porți, patru turnuri și două minarete înalte de 40 de metri, construite din gresie roșie și marmură albă. Vizitatorii pot urca în minaretul sudic de unde se vor bucura de priveliști spectaculoase asupra orașului vechi. De remarcat bazinul central, mare, folosit de credincioșii hinduși pentru spălarea ritualică, înainte de rugăciuni.

Pentru vizitarea Moscheii Jama Masjid sunt câteva reguli. În primul rând, non-musulmanii nu au acces în timpul programului de rugăciune. În al doilea rând, sunt restricții legate de ținută. Încălțămintea trebuie scoasă la intrarea în curtea interioară. Pe pardoseala de piatră din curte vei merge desculț sau cu ciorapi. Poți cumpăra papuci chiar acolo, la poartă. Sunt foarte ieftini. Femeile primesc niște halate lungi și largi, care să le acopere ținuta prea lejeră, de vacanță. Personal, acest moment mi-a creat un pic de neplăcere. Cine știe cine a mai purtat acel halat și ce 'cadou' mi-a lăsat ascuns prin cutele lui? De la Moscheea Jama Masjid am plecat totuși cu o amintire frumoasă: două tinere zâmbitoare, m-au rugat să accept să se fotografieze cu mine. Iată-mă, deci, vedetă în curtea interioară a moscheii, lângă marele bazin central în care localnicii se spală înainte de rugăciune! N-a fost nici prima și nici singura experiență de acest gen. Atât în Nepal, cât și în India localnicii - femei, bărbați, tineri și chiar copii - sunt atrași de imaginea omului alb și doresc să o rețină în fotografie.

Qutub Minar - cea mai spectaculoasă moștenire de la primii conducători musulmani ai Indiei (care au controlat nordul țării înainte de sosirea Marilor Moguli) - a fost un impresionant complex de rugăciune. A fost construit în jurul anului 1220. Qutub Minar - Minaretul Victoriei - a fost ridicat în cinstea victoriei sultanilor musulmani asupra regilor hinduși. Cel mai înalt minaret al Indiei (are nu mai puțin de 72 m înălțime), a rezistat 800 de ani neafectat de trecerea timpului. Am venit aici seara, după lăsarea întunericului. Spectacolul a fost de vis. Minaretul luminat ca un pom de Crăciun impresionează pe oricine. Are o arhitectură elaborată, o simbioză între arhitectura locală, tradițională și cea islamică. Am fost informați că a fost construit în etape, din tipuri diferite de materiale (primele trei niveluri din gresie roșie, iar ultimele două din marmură și gresie). La exterior, cele cinci niveluri sunt acoperite cu sculpturi complicate și cu inscripții din Coran. La baza turnului există și o moschee. Se mai poate vedea o poartă construită ceva mai târziu (în 1310), de asemenea câteva morminte, precum și Alai Minar - un monument incomplet. După o victorie într-una dintre campaniile sale, sultanul Ala-ud-Din Khalji a dorit să construiască un minaret de două ori mai mare decât Qutub Minar. Nu a reușit și acum admirăm un monument neterminat.

Deși Qutub Minar a fost ultimul obiectiv vizitat în Delhi, urmând a ne retrage la hotel, același Quality Inn Hotel care ne găzduise și în prima noapte în India, nu pot să nu amintesc și despre India britanică pe care am descoperit-o printr-un tur panoramic, cu autocarul. Arhitectura colonială britanică este foarte frumoasă. Am admirat Poarta Indiei, un arc de piatră magnific, un fel de Arc de Triumf construit ca un memorial al soldaților indieni căzuți în Primul Război Mondial. O flacără veșnică arde sub structura masivă, cu ziduri inscripționate cu numele a peste 90.000 de soldați care și-au dat viața pe câmpurile de luptă. Poarta Indiei domină parcul din jurul său, o zonă frecventată deopotrivă de turiști și de localnicii în căutare de relaxare.

De asemenea, tot din mersul autocarului, am văzut locul de unde sunt conduse destinele a 1,4 miliarde de oameni, cu mărețele clădiri ale Parlamentului și Președinției Indiei.

Ultima noapte în India a fost cea mai scurtă. Îndată după cină, cu bagajele făcute, am încercat să ne odihnim câteva ore. La ora 2.00 din noapte, alarma telefonului a sunat pentru că ora 3.00 era momentul predării camerelor și al transferului la Indira Gandhi International Airport - Delhi pentru check-in și îmbarcare pe cursa cu destinația București Otopeni.

În final, concluzionez că India este o țară cu potențial turistic imens. Se spune că, vizitând India, la final de călătorie fie o vei iubi, fie o vei urî, dar cu siguranță nu vei rămâne indiferent. Se mai spune că ori nu vei mai dori să revii, ori vei dori să te întorci cât mai curând. Eu aș vrea să revin, dar în alte zone, necunoscute mie. India este foarte mare. Parcă nesfârșită.

Cu haosul său total de lumini, culori, mașini, ricșe și oameni, cu cele câteva mii de zei, zeițe și reîncarnări ale acestora, cu tradiții înrădăcinate de milenii, cu o spiritualitate care a influențat întreaga omenire, cu o istorie lungă de mii de ani, India - una dintre cele mai populate țări din lume - nu are cum să nu te atragă. Dar, nu trebuie să pleci acolo cu idei preconcepute. Vei avea surprize de tot felul. Și plăcute și mai puțin plăcute. Mâncare iute, mizerie, aglomerație, sărăcie...

Câteva informații importante pentru turist

Ora locală în India: + 2.30 față de ora României.

Moneda națională: rupia indiană. 1 dolar = 78,12 rupii (la ghișeul băncii din aeroport) și 80-82 rupii la casele de schimb, iar 1 euro = 92 rupii. La Mandawa, la hotel, pentru că eram izolați, departe de oraș, a fost adus un agent de schimb valutar. Mi s-a părut bizar că dacă ofereai spre schimb o bancnotă mai mare, cursul era mai bun (1 dolar = 82 rupii), iar dacă ofereai bancnote mai mici, cursul oferit era mai puțin bun.

Circulația rutieră se face pe partea stângă a drumului. Mașinile au volanul pe dreapta.

Regulile de circulație nu sunt respectate. În orașele mari, pe străzile importante, sunt mulți polițiști de la circulație, dar nu i-am văzut oprind vreun automobil, scuter sau pieton. I-am văzut doar pe ei, moleșiți de căldura soarelui de la amiază, alături de bidonul de 5 l cu apă (să le ajungă pentru toate orele de serviciu pe stradă). Marcajele trecerilor pentru pietoni nu sunt luate în seamă de automobiliști, așa încât pietonul trebuie să aibă mare grijă cum și pe unde traversează. Calitatea drumurilor este bună în orașele mari sau pe autostradă, dar foarte proastă pe drumurile secundare.

Majoritatea hotelurilor au prize cu 3 pini, dar unele sunt adaptate și pentru aparatura electrică europeană, cu 2 pini. Pentru a evita surprizele, e bine să aveți un adaptor.

În timpul zilei, în octombrie-noiembrie temperaturile depășesc întotdeauna 30 de grade.

P. S.

Articolul de față este un rezumat al întregului circuit pe care l-am făcut în India în noiembrie 2024. Poate că este lung și anevoios de citit, dar m-am străduit să condensez cât mai mult toate informațiile pe care le dețin. Am fost sfătuită să fragmentez textul făcându-l astfel mai ușor de parcurs de către cei care stau prost cu timpul și totuși accesează AFA din când în când. Știu că vizualizările și implicit aprecierile au scăzut foarte mult în ultimul timp (cel puțin în ceea ce mă privește), de aceea am rămas pe ideea de a-l publica nefragmentat. Pentru  mine, după ani și ani, când îl voi reciti, articolul de față va fi o prezentare unitară, o sinteză a tot ceea ce am văzut în India.

Și pentru că este ultimul articol pe care îl scriu despre această călătorie, menționez în mod special că nu recomand nimănui nici să viziteze și nici să nu viziteze India. Reiterez doar ideea că India este o țară cu potențial turistic imens, o țară pe care fie o vei iubi, fie o vei urî, dar care - sigur - nu te va lăsa indiferent.

Totodată, pentru că este ultimul articol scris în acest an (să-i spunem "review" pentru că așa ne-am obișnuit aici), urez administratorilor, webmasterilor, precum și tuturor scriitorilor și cititorilor AFA sărbători fericite și un nou an cu sănătate și cu cele mai frumoase călătorii!

---

VIZUALIZĂRI: 188 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI