Valea Loarei, valea castelelor franceze

TIPĂREȘTE

Ne oferim în viață atât de multe lucruri care nu ne aduc nici un fel de beneficii.

Cheltuim bani, efort, timp, ne implicăm în organizări de evenimente costisitoare carene storc energiile, ne aduc insomnii și griji fără număr. E adevărat că uneori ne aduc și satisfacții mari. Însă când tragem o linie pentru a obține niște concluzii, putem reduce toate acestea la câteva cuvinte: stres, griji, energii consumate. Dacă ar fi doar aceste aspecte, ar fi totuși bine. Unele dintre ele însă ne tocesc iremediabil sănătatea, ne fac să pierdem oameni valoroși din viețile noastre, ne aruncă în situații din care nu mai avem ieșire, ne transformă în mașini de produs bani sau alergători diurni și nocturni după noi și noi resurse de trai. Și toate astea se merită?

Bine, bine, ar spune unii, și atunci ce se merită să faci în viață pentru a evita toate aceste riscuri? Sau, am avea alte variante mai puțin costisitoare care să nu ne consume energiile în nici un fel? În definitiv, nu poutem avea o viață numai de privațiuni, fiindcă nu avem mai multe vieți de trăit. Trebuie cumva să-ți trăiești viața, așa cum o fi ea, cu bune și cu rele, cu reușite sau nereușite, sau, așa cum spunea Octavian Paler, chiar cu împlinirea ei printr-un eșec. Să fie ceva, dar să nu fie o viață searbădă, lipsită de lucruri frumoase și intense. Însă, pentru asta trebuie să riști ceva de fiecare dată.

Curios este faptul că, probabil, toți oamenii își oferă lucruri în viață pe care le consideră a fi bune pentru ei înșiși, deși unele par bizare, dăunătoare, ciudate și lipsite de sens în ochii altora. Ei, și atunci ce este cu adevărat bine și ce nu?

Pentru ca cineva să-și ofere sieși lucruri bune, trebuie înainte de toate să aibă capacitatea de a depista esența binelui și a răului; să vadă ce îi este spre bine și ce îi dăunează. Cu alte cuvinte, ce te faci când cineva are defect tocmai acest barometru care măsoară diferența dintre ce e bun și ce e rău? În acest caz cuvântul bun esteînlocuit cu așa îmi place, așa vreau, așa îmi convine. Ceea ce nu-l satură, nu-l satisface și nu este în avantajul lui imediat, acel lucru nu este bun pentru el. Cât privește domeniul altor necesități de genul cultură, gusturi artistice, nevoia de lectură, educarea minții și a manierelor, toate acestea nu fac parte din bagajul său de interese.

Până la urmă aveți dreptate să spuneți că nu toți oamenii trebuie să fie la fel de interesați spre ceea ce îi ridică din marasmul preocupărilor cotidinene și nu toți trebuie să fie la fel. Fiecare individ, în funcție de preocupările sale, se încadrează într-o categorie sau alta cu afinități comune.

Mă întrebați de ce folosesc cuvântul afinități? Îl folosesc fiindcă afinitățile sunt acele simțiri, preocupări comune, interese care îi adună pe oameni împreună spre un scop comun; dar îi și separă în același timp între ei.

Cred că mă veți ierta pentru că am divagat atât de mult de la subiectul pe care vil-am propus încă de la început, Valea Loarei, valea castelelor franceze. Și vă spun și de ce. Îmi propusesem să vă mărturisesc încă de la început un lucru. Dacă vă hotărâți să vă oferiți ceva frumos vouă înșivă, cum ar fi un concediu, merită efortul de a vizita Valea Loarei din Franța, sau măcar câteva castele reprezentative de pe Valea Loarei.

Nu veți reuși să vizitați totul, deoarece sunt circa 80 de castele, dar câteva în care să vă lăsați mintea, inima, ochii și ființa să se bucure, se merită. Veți spune că este costisitor. Este și nu.

Gândiți-vă puțin și veți vedea câte lucruri inutile vă cumpărați de-a lungul unui an. Și toate acestea costă. Câte proiecte de construcții, renovări, amplificări ale locuinței de multe ori fără rost vă permiteți să faceți. Și toate acestea costă. Sau câți bani cheltuiți pe micile ambiții și hoby-uri pe care le aveți. Și toate acestea costă. Iar dacă faceți un calcul, veți vedea că într-un an de zile aruncați pe fereastră banii pentru un concediu de două săptămâni pe Valea Loarei. Și nici nu știți ce bucurii sufletești, estetice, culturale pierdeți în schimbul unor lucruri achiziționate, pe care le țineți întrun garaj sau într-o debara, sau în schimbul unui zid construit, pe care după un an de zile poate îl dărâmați fiindcă nu vă mai place.

Vă sugerez să vă reconfigurați unele alegeri în favoarea altora care vă împlinesc sufletește și vă deschid mintea spre frumuseți nebănuite. Și cu asta închei pledoaria mea de început.

Poate pe mulți poate îi fascinează acest subiect: Valea Loarei. Personal mi-am propus să hoinăresc pe aceste meleaguri ori de câte ori voi avea ocazia, și constat cu satisfacție că în timp ce scriu aceste rânduri, chiar îmi reușește acest lucru, cel puțin pentru început. Cu mici eforturi, într-un final reușesc să mă abat spre aceste locuri cumașina. Poate unii cititori doresc să știe mai multe detalii despre Valea Loarei. Ok. Pe scurt, deci.

Loara este cel mai lung fluviu din Franța care curge pe o lungime de 1.013 km vărsându-se în oceanul Atlantic. Izvorăște din Masivul Central Mont Gerbier de Lonc la altitudinea de 1408 m și se varsă în Atlantic în partea vestică a Franței la SaintNazaire.

Pe o distanță de circa de 300 km se desfășoară patria castelelor. Ele sunt construite de o parte și de alta a fluviului Loara, altele chiar în albia fluviului (de ex. Chenonceaux), altele în lunca fluviului sau unele pe ridicări de dealuri de unde se pot admira distanțe apreciabile asupra Loarei (de ex. Amboise, Chaumont sur la Loire).

Numărul lor se ridică la aproximativ 80, din care circa 30 fiind reprezentative pentru întreaga Franță. Altele mai mici, sunt pe domenii private ale unor foste familiiprinciare, încă locuite și astăzi complet sau parțial (de ex. Cheverny, locuit în parte, iarîn parte deschis publicului spre vizitare).

Cât privește însă numărul real al acestor castele, problema rămâne deschisă șidiscutabilă. Unii spun că sunt mai puține, alții că sunt mai multe de 80. Important nu e să știm numărul exact, ci să cunoaștem măcar o parte din ele.

Să nu uităm un amănunt important: mama tuturor castelelor franceze și europene, este castelul Versailles.

Cum s-a ajuns la acumularea unui asemenea patrimoniu de valoare mondială?

Care a fost motivul care a determinat pe principi și regi să construiască atâtea castele?

Pe Valea Loarei, de-a lungul Evului Mediu târziu, Renaștere și Baroc (1200 –1800), regii și prinții francezi s-au întrecut în a construi castele monumentale care trebuiau să fie imaginea puterii politice și financiare, a fastului, a culturii, a bunului gust, a arhitecturii, a artei murale, a muzicii, într-un cuvânt a gustului francez într-o permanentă evoluție.

Vizitarea a 15-20 de castele de pe Valea Loarei reprezintă mai mult decât 2-3 de studiu intens realizat într-o bibliotecă. Și fiindcă am adus vorba despre vizitarea castelelor, nu se pot oferi sfaturi în privința alegerii. Toate sunt importante și valoroase în felul lor. E adevărat că unele sunt atât de reprezentative prin grandoare încât atrag milioane de turiști din toată lumea. Și de ce să nu spunem că tocmai ei, turiștii, sunt cei care întrețin financiar și funcționarea castelelor. În fruntea listei se află Versailles, apoi Chambord, Chenonceaux, Amboise și altele.

De unde se poate începe vizitarea Văii Loarei? Ar fi prezumtiv ca cineva să înceapă de la un capăt crezând că va putea vizita toată Valea Loarei într-un singur sejur. Un vizitator pasionat poate să viziteze cel mult 2 castele pe zi. Calculați dvs cât timp vă trebuie pentru circa 80, apoi trebuie adăugate și costurile biletelor de vizitat și cheltuielile de cazare.

Eu am ales ca punct de pornire mijlocul distanței Văii Loarei, orășelul Amboise. De ce? De aici se poate merge cu mașina zilnic spre castele în direcții opuse, distanțele fiind de 10,20,30,40,50 km, iar seara se poate reveni la Amboise, în caz căveți hotărî să vă stabiliți tabăra acolo pentru sejur. Eu așa am procedat și a fost o alegere minunată.

Citisem multe informații înainte pe blogul Larisei, blog care poate fi accesat pe internet, și doamna Larisa, care este stabilită în Amboise și care emană un caracter foarte cult și sensibil prin scrierile ei, oferea informații amănunțite și bine documentate pentru toți doritorii despre Valea Loarei. Îmi plăcea că vorbea frumos și descria cu pasiune castelele de Valea Loarei. Acest lucru m-a atras și mai mult.

Am început să caut cazare și am dat peste o pensiune în Amboise, Les Iris, o familie excepțională care era proprietara unei case cu două etaje, în parte locuită de ei, în parte oferită pentru cazare turiștilor. O familie excepțională, educată, extrem de curată, cultă și mai ales respectuoasă și atentă cu oaspeții: doamna Denis și soțul Michel. Dânșii au fost inspirați să posteze pe blogul lor și o minihartă cu castele care se pot vizita foarte ușor în apropierea orășelului Amboise.

Mi-am notat numărul de telefon și am sunat. Cu o amabilitate desăvârșită a răspuns doamna, iar în franceza pe care o studiasem temeinic cu 2-3 ani în urmă amstabilit toate amănuntele legate de cazare, preț, condiții de ședere etc. Nu aveam nici o idee cine e la celălalt capăt al telefonului, însă în momentul întâlnirii am descoperit o familie minunată. Conversațiile cu ei mi-am completat enorm de multe lacune în privința castelelor franceze. Nu am avut nici o clipă senzația în timpul șederii că sunt cazat la un hotel-pesiune. Am simțit tot timpul că particip timp de o săptămână la cursuri intensive despre arta franceză, sub toate aspectele ei.

Am avut ocazia să mă conving că nu degeaba este caracterizată arta franceză ca fiind o artă a gustului rafinat, o artă eclectică, latin-suavă și mereu charmantă. Lor le datorez sincere mulțumiri.

Să zicem că nu ați fost niciodată în Italia, dar ați învățat cândva la școală despre Leonardo da Vinci. Vă spune ceva acest personaj? Dacă nu vă spune prea multe, puteți să accesați rapid niște informații pe internet despre el și vă veți lămuri. Însă, puteți avea parte și de o surpriză frumoasă, cum ar fi aceea de a vizita castelul din Amboise.

Esplanada acestui castel oferă una dintre cele mai frumoase panorame asupra Loarei, alături de Chaumont Sur-la-Loire.

Care este surpriza? La vârsta de 64 de ani, marele geniu al inventicii, Leonardo da Vinci, a fost invitat pentru un sejur la castelul din Amboise. Atât de mult i-a plăcut castelul și atât de mult s-a atașat de aceste locuri încât nu a mai vrut să plece. Dacă veți vizita castelul, îi veți găsi mormântul aici. Într-o capelă de pe esplanada sudică a castelului, Leonardo participă astăzi în tăcere la sutele de cursuri de istorie și arhitectură ale grupurilor de elevi, copii, studenți, și îi primește pe toți cei care vor să-i aducă un omagiu post mortem.

Vreți să vizitați castelul? Îl găsiți foarte ușor. În centrul orașului tronează la înălțime, veghind parcă asupra Loarei. Peste drum de castel se află un pod care te îndeamnă să mergi spre castel dar niciodată să-l părăsești.

Un bilet de vizitat puteți găsi la intrarea în castel. Costă 11.50 Euro. Dacă doriți și o cască audio cu ghid explicativ într-o limbă de circulație internațională, adăugați încă 4 Euro. Vă recomand să nu vă zgârciți la acei 4 Euro. E foarte important să vi se explice ceea ce vedeți în timp ce vizitați castelul și grădinile castelului. Pentru toate acestea e bine să aveți cu voi un act de indetitate, altfel nu primiți casca audio.

Durata vizitei este de circa 2 ore, cu tot cu grădini. Calea de acces în castel vă duce direct pe esplanada castelului de unde aveți o priveliște minunată asupra Loarei și asupra orașului Amboise. Dacă aveți aparat foto, puteți face fotografii splendide.

Arhitectura castelului este o combinație între stilul renascentist francez și cel italian. Cât de frumos este castelul? Gândiți-vă la un singur lucru. Dacă nu ar fi fost fascinat de frumusețea lui și a locurilor, Leonardo da Vinci ar fi lăsat în testament să fie îngropat în aceste locuri?

La ieșirea din castel, traseul vă duce spre grădini. Un loc liniștit cu gazon, cu parcele de flori și alei pentru plimbare. Vă veți simți reconfortați din toate punctele de vedere.

După vizitarea castelului poate veți simți și oboseală, dar acest lucru va fi nu din cauza celor două ore petrecute aici, ci din cauza încărcăturii lucrurilor frumoase pe care veți duce cu voi. Veți coborî de la castel îmbogățiți sufletește și veți dori să reveniți.

Dacă timpul vă permite, puteți vizita și cele două biserici gotice din oraș: Sf. Florentin (la 2-3 minute de castel pe jos) și Sf. Denis (10 minute de castel).

Să nu vă scape încă un lucru fascinant. La ieșirea din castel, faceți la stânga și mergeți de-a lungul zidului, pe strada din centrul vechi. La un moment dat veți începe să urcați ușor, iar strada se va îngusta. Pe partea stângă însă vi se deschide o altă panoramă: cea a caselor săpate în stânca din perete, așa-zisele case troglodite, unele locuite permanent și acuma, altele oferite spre cazare turiștilor. Nu vă speriați. Au toate condițiile moderne ale unui apartament de locuit. În limba franceză ele se numesc Gîtes troglodittes.

Din Amboise am introdus pe GPS adresa altui castel: Chenonceaux. La o distanță de numai 12 km se află unul dintre castelele fascinante ale Loarei datorită amplasamentului (în albia Loarei), a grandorii parcului care formează domeniul castelului, a aleii principale de acces și a elementelor naturale care îl înconjoară.

Domeniul castelului este în localitatea care poartă același nume, renumită de altfel și pentru vinurile de viță nobilă pe care le produce, despre care voi vorbi puțin mai târziu.

O alee largă și lungă, flancată cu platani uriași îl conduc pe vizitator spre intrarea în castel. E curios faptul că tot apropiindu-te de intrarea principală a castelului, te apropii tot mai mult de malul Loarei, iar dacă nu ai fost niciodată aici, nu îți explici faptul în sine. E vorba de amplasamentul castelului: chiar în mijlocul apei. Castelul este construit asemeni unui ponton uriaș de piatră, o fortăreață care sfidează forța apei.

E un fel de Pod al lui Apollodor făcut peste Dunăre, dar la o scară mai redusă.

Trei nume celebre din Epoca renascentistă se leagă de acest loc: Diana de Poitiers (1499-1566), Luisa de Lorena (1553-1601) și Ecaterina de Medici (1519-1589). Am adus în discuție nu întâmplător aceste trei nume celebre. Ultimapersoanlitate din cele trei, Ecaterina, a fost cea care a dat viață acestui castel, alături de cea care era mai în vârstă decât ea cu 20 de ani și a devenit ulterior rivala ei, Diana de Poitiers.

Ce anume face ca acest castel să fie un punct major de atracție în constelația castelelor Loarei, în afară de aspectele amintite mai înainte. Ar mai fi câteva: o colecție de atelaje de epocă (trăsuri, calești, care de transportat diferite mărfuri agricole), dependințele în stil rustic francez, grădinile cu flori, pepinierele pentru flori, o grădină labirint făcută din gard viu etc.

Să facem o scurtă recapitulare și să reamintim care sunt elementele principale care fac din acest castel un punct de atracție internațional pentru turiști:

1. amplasamentul castulului în albia Loarei;
2. aleea grandioasă de platani care duce spre intrarea în castel;
3. amprenta celor trei personalități feminine în istoria castelului(Luisa de Poitiers, Ecaterina de Medici și Luisa de Lorena;
4. grădinile de flori;
5. dependințele castelului.

Însă cât privește bogăția interioară a castelului, aș puncta doar trei aspecte: 1. șemineele grandioase prezente în cele mai multe din camerele castelului; 2. decorațiile și stucaturile; 3. colecția de vase de bucătărie de epocă. Restul rămâne să descopere fiecare vizitator.

Pentru a ajunge la castel, GPS-ul vă va conduce foarte ușor. Parcarea nu trebuie plătită, din fericire. Probabil ea intră în prețul biletului de vizitare, care nu este prea ieftin: 13.50 Euro. Dacă doriți și cască cu ghid audio (ceea ce iarăși recomand pentru a înțelege mai bine ce vedeți și ce vizitați), atunci trebuie să mai plătiți încă 4 Euro.

Timpul de vizitat este de circa 2.30 h. Nu vă temeți că vă plictisiți. Frumusețea locului și a informațiilor primite vizual și audio vă vor păstra entuziasmul de la început până la sfârșit. Puteți face și fotografii în voie în interiorul castelului. Doar în unele camere este interzisă fotografierea cu blitz, și asta din motive reale: fleșurile puternice de lumină ale aparatelor ar putea deteriora unele pânze, broderii, picturi etc. Dacă totuși veți încerca să încălcați regula, camerele de supraveghere vă vor da de gol și veți auzi o voce din boxele audio care vă va cere imperios să nu fotografiați cu blitz.

După terminarea vizitei, ieșirea dvs din incinta castelului se va face inevitabil prin prima cameră, acolo de unde ați luat căștile audio, tocmai pentru a și le returna.

Cu această ocazie veți primi și actul de identitate (Pașaport sau Buletin) pe care l-ațilăsat atunci când ați luat căștile în primire.

La ieșirea din curtea castelului veți trece de asemenea prin magazinul de souveniruri de unde vă puteți cumpăra ceva ca amintire cu castelul Chenonceaux.

În traducere înseamnă Beciurile (cramele) tatălui August. Înțelesul este tocmai acesta: beciuri de produs și depozitat vinul, care au aparținut unui oarecare August cu mult timp în urmă, iar acum sunt în posesia a doi frați din aceeași familie. De fapt actualii proprietari sunt strănepoții lui August.

De ce aduc în discuție un subiect cu niște beciuri de vinuri, tocmai când ar trebui să vorbesc numai de castele? Simplu. La o mică distanță de castelul Chenonceaux, în aceeași localitate, la circa 2 Km, este și acest punct un loc destul devizitat. Aici se pot degusta diferite sortimente de vinuri dar se și pot. Să nu credeți că este prea ieftină o sticlă de vin. Dar se merită după o zi de umblat, să savurezi seara un vin aromat de viță nobilă, chiar dacă o sticlă te poate costa circa 10 Euro.

Îmi permit să ofer și câteva mici detalii, pe care le-am primit ca informații chiar de la proprietar în timpul vizitei cramei, detalii pe care nu aș dori să le considerați neapărat o reclamă pentru producător. Cele câteva sute de hectare de viță sunt îngrijite de cinci muncitori angajați permanent, procesul de producere și fabricare este realizat după toate normele onelologice moderne, iar apoi vinderea vinurilor se face și peste granițele Franței. De la sine înțeles e faptul că evenimentele importante organizate la castelul Chenonceaux sunt și ele acompaniate de vinurile produse în Les Caves de Pére August.

În concluzie, degustați și un vin bun după o vizită relaxantă la castelul Chenonceaux.

Din orașul Amboise, dacă fixați iarăși GPS-ul spre castelul scris mai sus, veți obține o distanță de 19 Km de mers cu mașina.

Acest castel este unul cu un specific aparte. Are un parfum de mister și datorită personajelor care care se leagă de istoria lui. Sau altfel spus, e puțin asemeni castelului Bran, dominat de figura halucinantă a lui Dracula.

Cu siguranță ați auzit de Nostradamus. Printre alte nume, și numele lui se leagă de acest castel. În afară de imaginea lui Nostradamus, castelul are un amplasament genial ales de către fondatori. Este construit pe un deal de pe partea stângă a Loarei, e unde se deschide o priveliște încântătoare spre amonte și spre aval.

Parcul imens, aleile de plimbare, cedrii seculari din jurul castelului și grădinilecu sute de sortimente de arbuști și flori formează un element decorativ unic. Să luăm pe rând fiecare element principal.

Castelul, mai întâi. Pentru a junge la castel va trebui să mergeți pe șoseaua normală de pe lângă Loara, apoi în localitatea cu același nume veți urca puțin pe lângă zidurile castelului și veți fi conduși spre parcarea din spatele castelului. Nu trebuie să plătiți pentru a intra cu mașina în parcare. Doar vizitarea castelului necesită achiziționarea unui bilet care costă 12 Euro, iar dacă luați și ghid audio, vă mai costă încă 4 Euro.

După ce ați trecut de casa de bilete, să nu vă speriați că nu vedeți imadiat castelul. Va trebui să treceți mai întâi printre niște clădiri adiacente castelului, apoi continuându-vă drumul pe aleile indicate veți descoperi și castelul. Veți putea intra în castel printr-o ușă mare de lemn, după care veți fi întâmpinați de personalul care supraveghează castelul, și imediat veți vedea ghișeul de unde puteți lua ghidul audio.

Încă din primele momente veți simți aerul misterios al castelului. În istoria edificiului apar personaje precum Ecaterina de Medici, Diana de Poitiers și Nostradamus. Inevitabil câteva elemente îți captează atenția: capela decorată cu crengi și frunze uscate, holurile înguste și înalte ce leagă camerele între ele și subsolul castelului reamenajat în stil modern cu o pădure de grinzi din lemn așezate în picioare, de care sunt legate clopote impozante.

Parcul din jurul castelului este un alt element ce merită atenție. Îți atrag atenția niște cedrii giganți ce flanchează castelul. Gazonul impecabil întreținut oferă vizitatorului o pătură verde relaxantă vederii, iar aleile te conduc sute de metri în diferite direcții și spre diferite opere de artă moderne. Da, am spus opere de artă fiindcă parcul castelului este unul dintre locurile unde artiști contemporani din toată lumea se întrunesc anual și creează opere de artă în aer liber. Unele, datorită unicității lor, sunt păstrate și devin parte integrantă a parcului. Aici se pot vedea creații unele mai interesante decât altele care merită văzute tocmai datorită unicității lor. Unele vi se vor părea ciudate, altele interesante sau altele chiar pe gustul dvs. Important este că le puteți admira în voie cât timp doriți. Totul intră în prețul biletului inițial.

Spre ieșire veți trece iarăși printre dependințele castelului, acele clădiri funcționale făcute în stil francez, unde veți putea savura și o cafea bună, sau o prăjitură înainte de a vă lua rămas bun de la castel.

Să nu fiți zgârciți cu timpul de vizitare. Dacă doriți să faceți o vizită relaxantă, atât în castel cât și în parcul castelului, rezervați-vă circa 3 ore.

În concluzie vă reamintesc elementele principale cărora merită să le acordați o atenție deosebită vizitând castelul Chaumont-sur-Loire:

1. amplasamentul și panorama [pe] care o aveți asupra Loarei;
2. specificul misterios ce înconjoară castelul;
3. personajele relevante pentru acest castel, printre care Nostradamus;
4. subsolul castelului;
5. cedrii giganți; și
6. parcul peisagistic.
Restul veți descoperi singuri.

Unul dintre orașele portuare de pe Loara, care a dezvoltat de-a lungul timpului o puternică activitate comercială, este și Blois. Dacă veți porni tot din orașul Amboise, veți avea de parcurs cu mașina 39 de Km. Circa 50 de minute veți călători de-a lungul Loarei pe o șosea cu regim de drum național. Veți trece și prin câteva localități. Dacă așadar, veți alege varianta de a merge cu mașina, să respectați cu rigurozitate indicatoarele de viteză amplasate în locuri care poate vi se par lipsite de importanță.

Tocmai în aceste locuri veți avea și surpriza întâlnirii cu radarele mobile sau fixe. Ele sunt poziționate de obicei în diferite parcări sau pe marginea drumului la intrarea în diferite localități. În parcări ele sunt aproape de neobservat: de culoare cenușie, sub forma unui mic dulap, vă vor saluta chiar și în plină zi cu un bliț puternic de fotografiere dacă ați depășit viteza. Amenzile apoi vă sunt livrate acasă prin poștă.

Urmând adresa înregistrată pe GPS pentru a ajunge la castel, va trebui să treceți prin centrul orașului pentru a ajunge spre parcarea de lângă castel. Se ajunge ușor și fără griji. La subsol vă așteaptă o parcare generoasă numită Château Parc, apăsați pe butonul din fața barierei de intrare, de unde veți primi automat un ticket cu data și ora intrării cu mașina în parcare. Nu uitați: la ieșire din parcare puteți plăti tot la aparatele care sunt amplasate lângă barierele de trecere. În caz că nu vă descurcați, în stânga dvs există și un ghișeu cu un angajat care vă poate ajuta să plătiți, sau la care puteți plăti direct.

Costul parcării este de circa 1.50 Euro pe oră. După ce v-ați parcat mașina la subsol, ieșiți pe jos și mergeți în jos pe lângă zidul castelului, apoi urcați spre intrarea principală. La intrarea în castel se cumpără și biletul, care costă 10.50 Euro pentru un adult, iar dacă luați și ghid audio, mai adăugați 4 Euro.

Încă de la început vă spun că acest castel vă va solicita mai mult rezistența fizică deoarece vizitarea lui durează mai bine de 3 ore. Casca audio este mai mult decât necesară. Pe lângă faptul că vă explică totul în limba pe care o alegeți, vă oferă și ghidul traseului corect de vizitat în castel. Totul se derulează pe numere. De exemplu, numerele 1 – 5 sunt pentru explicațiile care au loc în curtea castelului. La numărul 2 mergeți în centrul curții castelului unde este o stea de fier, pe care va trebui să așezați cu picioarele. Rotindu-vă spre nord sau sud, sau vest, obțineți ulterioare indicații. La numărul 6 intrați deja în interiorul castelului prin partea dreaptă.

Ce se poate vedea și ce este interesant în acest castel?

Ar fi foarte mult depovestit. E suficient să luăm în calcul două aspecte majore și anume: 1. Blois a fost dea lungul timpului un castel regal, deci conține elemente demne de regalitate, întrecând multe altele castele de pe Valea Loarei; 2. Din punct de vedere arhitectonic, Blois este o mixtură de 3 stiluri majore dominante în arhitectura europeană: renascentist, baroc timpuriu și rococo.

Încercând o punctare a elementelor dominante, aș aminti câteva: 1. scara exterioară din curtea interioară a castelului sub formă de spirală, realizată în piatră în stil renascentist; 2. impunătoarea sală de festivități de la parter; 3. camerele cu sute de tablouri în original ale marilor pictori renascentiști și baroci ai Europei occidentale; 4. numeroasele statui cu elemente din mitologia greacă; 5. decorațiunile și stucaturile atât interioare cât și exterioare; și 6. apartamentele regale.

Nu sunt singurele aspecte care merită o atenție deosebită. Dar în general, pulența decorațiunilor și a arhitecturii caracterizează acest castel.

Castelul Blois reprezintă și un loc unde s-au turnat numeroase filme despreregalitatea franceză, iar actualmente, în fiecare sezon estival aici au loc numeroase festivaluri medievale de muzică, teatru, reprezentații militare de epocă etc.

O componentă esențială a castelului este și esplanada de unde se poate admira orașul și Loara. De la înălțimea considerabilă a esplanadei se poate avea o imagine excepțională. Într-adevăr, castelul se pare că domină și acuma tot ceea ce îi stă la picioare, inclusiv curgerea domolă a Loarei.

Terminarea vizitei dvs înseamnă și predarea aparatului cu explicațiile audio. De fapt, nici nu aveți cum să ieșiți prin poartă cu ghidul audio deoarece aparatul va emite un semnal de alarmă. Deci, va trebui să înapoiați ceea ce ați primit.

Ieșirea vă conduce tot printr-un magazin cu souveniruri, de unde veți putea cumpăra ceea ce considerați că poate fi o amintire plăcută a vizitei dvs la castel.

De pe esplanada sudică a castelului Blois se poate admira orașul, fluviul și implicit masiva catedrală gotică sfântul Nicolae.

La ieșirea din castel te poți strecura în jos spre dreapta furișându-te pe niște străduțe înguste și cu parfum de epocă, pentru a ajunge la catedrală.

Fațada catedralei este improsionantă și datorită grandiosului portal care ți se înfățișează. Ai senzația că stai în fața unui zid imens care te oprește pentru o clipă să reflectezi la locul în care urmează să intri, un lăcaș de cult și o operă de artă în același timp.

Intrând în catedrală, încă de la primii pași te întâmpină un aer vechi, ușor închis.

Daliile mari de piatră pe care pășești înaintând spre altar, destul de tocite de timp, te duc cu gândul la sutele de mii de oameni care au pășit pe acolo de-a lungul timpului. Ridicându-ți privirea poți contempla o boltă uriașă cu arcade în stil gotic, șiele în parte ușor degradate și cu bucăți de tencuială lipsă, fapt ce a determinat conducerea catedralei să amplasaze o plasă la înălțime pentru a-i proteja pe vizitatori de eventuale căderi de bucăți de piatră. Asta este acum în 2017.

Peste tot domină grandiosul: navata cruciformă se întinde pe o lungime și o lățime considerabilă fiind tronată de un presbiteriu pe măsură. De asemenea, o orgă clasică gigant se înalță în cor dominând sonor de la înălțime celebrările liturgice și momentele de concert.

În concluzie, senzația generală pe care am simțit-o în interior este aceea de un grandios apăsător. Însă, din exterior, catedrala alături de castel sunt cele două biective arhitectonice care domină orașul portuar de pe Loara. Merită vizitate amândouă.

Înainte de a vizita castelul m-am întrebat de ce castelul apare sub denumirea de Domeniul Național Chambord? Am înțeles lucrul acesta abia când am ajuns în apropierea castelului. Însă nu aș lăsa cititorul nelămurit chiar de la început. De aceea, ofer o scurtă explicație.

Multe din castelele Franței, mai ales cele de pe Valea Loarei sunt construite pe domenii regale (terenuri întinse de zeci sau sute de hectare). Erau proprietăți imense ale regilor și prinților care însumau păduri pentru vânătoare, terenuri arabile, lacuri, sate, cătune și alte tipuri de proprietăți. Actualmente multe dintre ele au intrat în patrimoniul statului francez. Un asemenea caz este și castelulChambord, care este așezat pe un domeniu regal de câteva sute de hectare.

Vin în sprijinul celor explicate mai înainte printr-un text aparținând unui ambasador venețian, redactat în anul 1557 cu ocazia unei vizite la castel. Iată ce scria acesta: Am văzut în viața mea multe edificii grandioase, dar niciodată unul mai frumosși mai bogat decât acesta. Interiorul acestui parc (domeniu) este plin de păduri, de lacuri, de pajiști, de poieni și locuri de vânătoare, iar în mijloc se înalță edificiul cu turnurile sale aurite, cu acoperișuri acoperite cu plumb, cu încăperi, terase și coridoare. Plec de aici stupefiat de atâtea minunății, sau mai bine zis, înmărmurit. (Jérôme Lippomano, 1557)

Înainte cu vreo 15 km am avut impresia că intru într-un parc uriaș cu mașina. Am trecut prin niște porți care indicau intrarea pe domeniile Chambord. Am încetinit vitiza pentru a admira pădurea de fag și stejar de o parte și de alta a șoselei, păduri dealtfel pline de animale sălbatice, în special mistreți, căprioare, cerbi, iepuri, specii devânătoare ale domeniului. Șoseaua arăta asemeni unui bulevard imens. Mai multe panouri avertizau șoferii să conducă prudent în caz că vor apărea animale sălbatice.

După ceva timp am intrat în localitatea cu același nume, iar indicatoarele m-au dus spre locurile de parcare pentru mașini. Parcarea este contracost. Eu am plătit pentru aproximativ 5 ore de staționare 6 Euro. Sunt automate de plată peste tot în parcare. Plata se poate face cash (en espece) monede sau bancnote, sau cu carduri de credit valabile internațional.

Casa de bilete este în drum spre castel. Un bilet pentru un adult costă 13 Euro. Dacă luați și ghid audio, care este asemenea unei tablete format A5 și căști (se numește Histopad), atunci vă mai costă încă 6.50 Euro.

Vă recomand să luați ghid audio. Altfel veți înțelege prea puține despre castel. La intrarea în castel unde primiți și tableta ghid, va fi selectată limba dorită.

Nu uitați ceva important: fără un act de identitate (buletin sau pașaport) nu primiți tableta-ghid. Acest lucru este valabil la toate castele pentru a primi ghid audio. Tableta are senzori Wi-fi pentru spațializare. Oriunde veți merge în castel, tableta vă localizează și vă oferă explicațiile de rigoare. Trebuie doar să apăsațiplay pentru a asculta. Încă ceva foarte important. În unele încăperi din castel veți găsiun fel de buturgă de lemn, înaltă de circa 70 cm, pe care apare un fel de medalion de dimensiunea unei farfurii.

Apropiați tableta dvs ghid, Histopadul, de acea imagine pentru ca sărecunoască imaginea, după care obțineți ceva foarte interesant pe tableta dvs: văsimulează cum arăta acea încăpere odinioară, când era funcțională în secolele XVI, XVII, XVII etc.

Îmi este imposibil să vă recomand elementele care merită atenție. Totul merită atenție. Castelul este gigantesc. Totul e să aveți răbdare și să vă rezervați circa 5 ore pentru vizitat. Aș puncta doar câteva elemente importante.
1. impresionanta scară dublă sub formă de spirală helicoidală sculptată în piatră din interiorul castelului care urcă 5 etaje;
2. apartamentele imperiale;
3. sălile de festivități;
4. esplanada casteluluide unde puteți vedea la distanțe considerabile spre parcurile castelului;
5. turnurilesculptate cu o artă inimaginabilă;
6. perfecțiunea aleilor și a spațiilor cu flori.

Complexitatea castelului și a elementelor care o compun vorbesc de fapt despre perfecțiunea de care dădeau dovadă în acele epoci arhitecții. Te întrebi, vizitând castelul, cum de era posibilă o asemenea perfecțiune în epocile în care totul era calculat cu măsurători manuali, fără capacitatea tehnică a calculatoarelor de astăzi? Și totuși a fost posibil orice pentru geniul uman.

În imaginile următoare se poate avea o mică idee despre perfecțiunea cu care au amenajat domeniul pe distanțe considerabile.

La Chambord, cultura s-a îngemânat perfect cu puterea politică și cea financiară. De exemplu în castel veți găsi săli de festivități unde muzica lui Jean Baptiste Lully și teatrul lui Moliere au fost prezentate prima dată aici. Un Ludovic al XIV-lea era o figură politică dominantă dar și un mecena renumit al artelor.

Totuși, personajul dominant pentru castel rămâne regele Francis I.

Un element impregnat în arhitectura castelului este și insigna regală: o șopârlă care scuipă foc spre dușmani. Era animalul care scuipa un foc nimicitor asupra oricăruia încerca să lupte împotriva regelui. Sigla aceasta regală este sculptată în piatră aproape obsesiv în toată arhitectura castelului.

La ieșirea din castel, după terminarea vizitei, va trebui să predați Histopadul, moment în care veți primi înapoi și actul dvs de identitate.

După aceea puteți vizita parcurile care oferă locuri suficiente de plimbare, în caz că vă mai rămâne timp după ce ați vizitat castelul.

Se pot face de asemeni și vizite ghidate cu mașini de teren pe domeniul întins al castelului, respectiv pădurile de vânătoare și lacurile. Acest lucru este posibil printr-o înscriere în prealabil și evident, printr-o plată extra pentru călătoria dvs ghidată. Astfel de plimbări ghidate sunt căutate în special de amatorii de vânători sau doritorii de a vedea cum arată în realitate pădurile și locurile de vânătoare de pe domeniile Chambord.

În apropierea caselor de bilete aveți posibilitatea să serviți ceva, sau să cumpărați o amintire reprezentativă.

După plata parcării, puteți să faceți un tur cu mașina și prin localitate, sau de ce nu pe jos dacă mai rezistați unui efort suplimentar. Satul e tipic francez, cu case îngrijite, cochete și fiecare cu ceva specific. În concluzie se merită efortul pentru tot ce înseamnă Chambord.

La o distanță de doar 9 km față de Domeniile Chambord se află castelul Cheverny. Amplasat pe un teren plat, castelul are un specific aparte. Aparține unei familii princiare ai cărei moștenitori folosesc și astăzi castelul. și atunci cum poate fi vizitat? Simplu. Actualii membri ai familiei princiare locuiesc doar într-o parte a castelului, cea mai mare parte fiind dată spre vizitare turiștilor.

Pentru un bilet de 10.50 Euro puteți vizita primitorul castel Cheverny. Spun primitor deoarece vizitatorul se regăsește imediat într-un castel familiar, cald, cu iz domestic, în care parcă fiecare vizitator este primit în mod familiar.

Configurația arhitectonică a castelului cât și interiorul bogat ornamentat cu lemn, oferă un aer aparte viziatatorului. Lipsește grandoarea celorlalte castele. Lipsește fastul regal ostentativ în care regii trebuiau să impresioneze prin arhitectură și bogății.

Aici totul este construit în slujba bunului gust, a eleganței și a delicateții. Nu e de mirare că acest castel a fost vizitat în ultimele decenii de renumitele prințese ale Europei tocmai datorită bunului gust care domenște aici.

Interiorul castelului conține în principal apartamente princiare, săli festive de dimensiuni familiare, săli cu colecții de arme, biblioteci, camere cu jucării pentru copiii familiei. Ornamentele și însemnele castelului sunt și ele deosebit de delicate.

Crucea cu o coroană deasupra este sigla castelului. Camera copiilor cu jucării confecționate.

Un alt element specific interiorului castelului este format din numeroasele ceasuri de perete sau de masă care decorează fiecare încăpere. În fiecare cameră puteți observa 2-3 astfel de ceasuri.

Exteriorul castelului, parcul, conține spații mari amenajate cu parcele pentru flori, alei de plimbare, arbori giganți și o impresionantă curte închisă cu zeci de câini de vânătoare.

În orașul cu același nume se găsește cel mai mare castel din Franța și din Europa. La o distanță de doar 25 de km de Paris se află orașul Versailles, unde se găsește și imensul domeniu regal cu același nume.

În limbajul cotidian noi folosim deseori expresii apreciative, care nu sunt decât pleonasme cumva acceptate atunci când vrem să apreciem ceva ieșit din comun. De exemplu: super mare, super mare, super erou, reușita reușitelor, mega frumos etc.

Probabil așa spun mulți, în limbile lor materne, atunci când se află în fața castelului Versailles sau în grădinile castelului.

Cei mai mulți istorici definesc castelul Versailles ca fiind oglinda perfectă a monarhiei absolutiste franceze. Ce înseamnă acest lucru mai pe înțelesul tuturor?

Acest lucru înseamnă că în secolele de dominație monarhică, regele era văzut ca fiindîntruchiparea voinței și a imaginii divine pe acest pământ. În concluzie, tot ceea ce dorea și ordona monarhul, trebuia realizat fără a fi pus la îndoială. Supremația puterii lui era confirmată de jurământul făcut de toți subalternii față de el. Încălcarea acestui jurământ de supunere și ascultare era pedepsit fără drept de apel cu moartea.

Semnul consolidării acestei puteri de-a lungul veacurilor a lăsat ceea ce astăzi pot admira milioane de vizitatori la castelul Versailles. Din păcate sfârșitul acestui șir de guvernare a Franței catolice a fost adus de Revoluția franceză, care distruge sistemul monarhic și propune ca nouă formă de guvernământ Republica.

Mă întorc la descrierea sumară a ceea ce reprezintă castelul Versailles astăzi pentru vizitatori.

În jurul orei 9.30 am ajuns în piața din fața intrării principale. Ca termen de comparație, piața imensă seamănă cu cea de la Vatican, San Pietro, însă are o formă rectangulară și nu rotundă.

Puțin mai târziu, pe ora 10, în piață, spre direcția intrării se formaseră două rânduri de turiști care însumau circa 3000 de vizitatori. Un rând era pentru grupurile mari organizate, celălalt era pentru turiștii privați. Toți puteau să citească deviza de pe frontonul principal al clădirii: Spre toată gloria Franței. (sau, În cinstea glorieiFranței).

Înainte de a te așeza la rând, trebuie să cumperi bilet de vizitare care costă, pentru o vizită integrală a interiorului castelului și a parcurilor, 27 de Euro. În prețul biletului intră și ghidul audio. Abia la intrare în castel se primește ghidul audio. Se alege o limbă dorită și se pleacă pe traseu.

Să vă spun încă de la început un mic secret. După ce ați trecut de bariera de control a biletelor, nu vă grăbiți să vizitați castelul. Mergeți mai întâi să vizitați grădinile. În cursul dimineții până la ora 12 veți putea admira cele mai multe fântâni arteziene în plină desfășurare. Dacă vizitați mai întâi interiorul, veți termina în jurul amiezii și nu veți mai putea vedea fântânile arteziene în acțiune deoarece după amiaza cele mai multe sunt în repaus până în jurul orei 16.

Durata vizitării este de circa 5 ore. Ce puteți vedea? Punctez doar elementele principale pentru interior. 1. Galeria de cristal; 2. Galerie de la Battailles; 3. Apartamentele regale; 4. Capela.

Să le luăm pe rând. Sala de cristal. O sală de festivități cu candelabre de cristal, care atunci când erau aprinse ofereau o ambiață feerică pentru privitor.

O altă încăpere impresionantă este Galerie de la Battaille, o sală lungă de 124m, unde pe pereții laterali sunt tablouri gigant (15 m lungime / 10 m înălțime) care reprezintă scenele victoriilor franceze de-a lungul istoriei.

Capela, sau Biserica din interiorul castelului, unde regii participau la celebrările sacre liturgice, parcă răsună și astăzi de muzica lui Charpentier și Rameau.

Apartamentele regale sunt încăperi care afișează tot luxul posibil de care dădeau dovadă monarhii. În general este vorba de decorații acoperite cu aur, de țesături și colecții de porțelan, scaune tapițate de cei mai renumiți artiști ai timpului etc.

Grădinile Versailles-ului sunt probabil partea cea mai fascinată a vizitei. Cei mai mult poposesc ore întregi afară adimirând parcurile, fântânile arteziene, aleile de plimbare, uriașele foișoare îmbogățite cu statui sau scene din mitologia grecească. Ca să vedeți majoritatea dintre ele, acest lucru vă solicită un efort fizic deosebit, mai ales pentru picioare.

Nu uitați că vă sunt câteva lucruri necesare, cum ar fi: o perecheconfortabilă de papuci, o sticlă de apă, o pălărie sau șapcă, o umbrelă pentru cazul când plouă și un aparat de fotografiat cu capacitate mare de memorie. În caz că veți dori să vedeți tot, puteți să închiriați o mașină mică decapotabilă, pe bază de curent, care poate fi condusă lejer și care poate transporta 4-5 persoane, și cu care putețiparcurge toate aleile parcului. Evident, acest lucru vă costă suplimentar.

Nu ratați totuși câteva locuri excepționale ale parcului. De exemplu, esplanada principală de pe care puteți contempla partea vestică spre unul dintre lacurile domeniului.

Tot de pe esplanada principală puteți contempla partea cea mai mirifică: direcția spre partea nordică, ce vă deschide o panoramă asupra principalelor fântâni arteziene și spre cel mai mare lac, aflat la o distanță de vreo 2-3 km de locul de unde priviți în jos. Se merită însă parcursă distanța până acolo.

Fântânile arteziene, chiar și atunci când sunt în repaus, reprezintă adevărate capodopere de artă ce merită contemplate. Aici, în jurul lor veți întâlni numeroase cupluri care se cer în căsătorie, alții care fotografiază și filmează scene de neuitat pentru viața lor. Totul este acompaniat de muzica lui Rameau sau Charpentier care rulează în niște boxe mari așezate discret în spatele unor ornamente în toate colțurile parcului.

Coborând scările de lângă fântâna arteziană din imagine puteți urma lunga alee în jos spre lac, sau vă puteți abate pe aleile din dreapta și stânga bulevardului care vi se deschide în față. De exemplu, pe o alee în partea dreaptă puteți ajunge la fântâna la grota lui Apolo. Ea este unică în felul ei deoarece este realizată într-o grotă naturală, cu statui din marmură și un lac de dimensiuni mai mici chiar în fața grotei. Scena însă nu este singura reprodusă în parc.

Chiar în capătul aleii principale, în partea cea mai de jos, pe lacul care domină peisajul, în mijlocul apei carul lui Apollo este realizat în bronz sub formă de fântână arteziană. Cine are șansa să vadă mecanismul de jocuri de apă se poate considera fericit.

Mai întâi însă să vedem grota lui Apollo în ambianță naturală.

Pe alte alei laterale se poate ajunge și la opere de artă și mai moderne, cum ar fi această fântână arteziană, realixată cu un sistem artifical de jeturi de apă ce ies din niște conducte groase din material plastic, oferind o ambianță aparte față de restul parcului ce se impune prin elemente de epocă.

Se poate contempla de asemenea în continuare mitologia greacă expusă în latura stângă a aleii principale.

În ceea ce privește aspecte necesare, cum ar fi: ce mănânc? Sau unde pot găsi toilete? Aceste sunt elemente puse foarte bine la punct. Chiar și în incinta întinsă a grădinilor există indicatoare care vă pot conduce spre restaurante, cafenele, baruri și toilete. Nu trebuie să vă impacientați. Toate acestea sunt rezolvate. Dvs vă revine doar rolul de a vă bucura din plin de ceea ce vă oferă Versailles-ul.

Apare o întrebare firească: Se merită măcar o dată în viață să vizitați castelul Versailles?

Dacă într-adevăr se vrea acest lucru din dorință și sete culturală, atunci răspusul este pozitiv. Este la fel de adevărat că o mare parte din vizitatori vin aici propabil pentru a-și îmbogăți palmaresul personal din domeniul fotografic, însă vizita lor nu îi îmbogățește cu nimic decât cu niște fotografii sau o cerere în căsătorie a consoartei într-un loc special.

Dincolo de ceea ce văd mulți vizitatori rămâne mecanismul uman care a creat acest complex uriaș de artă și arhitectură: un regim de guvernare, o monarhie cu convingeri catolice. De fapt, totul s-ar putea supune unei întrebări retorice: ce ar fi, sau, ar exista Versailles-ul fără o lume și un Occident catolic? Răspunsul ar fi: cu siguranță nu! Versailles-ul, precum și toată pleiada de castele de pe Valea Loarei, se supun unei identități care a creat Occidentul și apoi a născut Europa de azi, mai bine spus cea de ieri: mecanismul civilizator generat de sistemul religios și politic catolic.

Florin S., 2017

---

VIZUALIZĂRI: 11690 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI