Beaugency - popas între Orléans și Blois

TIPĂREȘTE

Nu este un oraș mare. Nu este un loc de înscris pe lista obiectivelor musai de vizitat dacă vă aflați în Franța, dar dacă sunteți în trecere de la Orléans spre Blois (sau invers), faceți un popas de o oră în Beaugency! Se află cam la jumătatea distanței dintre cele două orașe (până la Blois sunt 36 km, iar până la Orléans sunt 33 km).

Pentru noi, spre finalul unei zile obositoare, cu vizită la Castelul Chambord - cel mai grandios castel din Valea Loarei, mai având de parcurs încă vreo 160 km până la Nogent-sur-Marne, la Hotel Restaurant Campanile unde urma să fim găzduiți în următoarele nopți, popasul la Beaugency, orășelul medieval fortificat, a însemnat odihnă.  

Străbătut de la nord-est la sud-vest de Loara, așezat pe malul drept al râului, Beaugency este sit al Patrimoniului Mondial UNESCO fiind inclus în categoria Les Plus Beaux Détours de France.

Când am coborât din autocar, într-o parcare centrală, liniștită, nu știam nimic despre Beaugency. N-am avut ghid local și nici ghidul nostru însoțitor nu ne-a spus mai mult decât că vom face un popas de relaxare. Mai târziu am aflat că dinastia lorzilor de Beaugency, apărută pe scena istoriei pe la începutul sec. XI, condusă pe atunci de Lancelin I, avea să se continue prin fiul său cel mare, Lancelin al II-lea și urmașii săi până la sfârșitul sec. XIII.

Sub conducerea lorzilor de Beaugency, așezarea a cunoscut o creștere economică remarcabilă, după cum dovedește extinderea ei, ajungând să aibă un sistem triplu de incinte fortificate. Ultima incintă (construită în perioada 1118-1130) cuprindea o suprafață de peste 20 ha, suprafață care va rămâne aceeași până în sec. XX. Construirea podului peste Loara (pe la începutul sec. XII) a contribuit din plin la dezvoltarea schimburilor comerciale în zonă. Reputația așezării și a lorzilor locali a fost atât de mare încât Beaugency a fost ales să găzduiască două concilii referitoare la disputele matrimoniale a doi regi ai Franței: în 1104, regele Filip I a fost convocat - fără succes - să se despartă de soția sa nelegitimă, Bertrade de Montfort, apoi, în 1152, regele Ludovic al VII-lea cel Tânăr a obținut anularea căsătoriei sale cu Eleanor de Aquitania.

Fiind o fortăreață, Beaugency, orașul de pe Loara a fost vizat în luptele din Războiul de o sută de ani. De asemenea, istoria menționează Bătălia de la Beaugency când Ioana d'Arc a eliberat orașul de sub ocupația engleză, în 1429. În amintirea acestui eveniment, în Beaugency poate fi remarcată astăzi statuia Ioanei d'Arc, eroina de 19 ani, ridicată în 1896.  

Ce am văzut la Beaugency?  

Fără a vizita ceva în interior (în afara Bisericii Notre-Dame de Beaugency) am trecut în pas de plimbare pe lângă Castelul Dunois datând din 1518, o clădire care a supraviețuit cetății, cu două etaje, locuința seniorială a lui Jean d'Orléans-Longueville. Clasificat monument istoric, edificiul găzduiește astăzi un muzeu. Nu poate trece neobservat Turnul Cezar, de fapt rămășițele a ceea ce a construit Raoul I Lancelin de Beaugency la începutul sec. XI. Turnul, care domină orașul de la înălțimea sa de 36 m, cu rol de apărare a cetății și a podului peste Loara, este unul dintre ultimele vestigii ale arhitecturii militare romanice.

În sec. XII, biserica existentă în cetate a devenit biserică de abație - Biserica Notre-Dame de Beaugency. Martoră a multor evenimente din istoria Franței (am amintit de anularea căsătoriei dintre Ludovic al VII-lea și Eleanor de Aquitania, în 1152, de Războiul de o sută de ani, de războaiele religioase), abația nu mai există astăzi. Partea sa estică a fost transformată în hotel, iar partea dinspre Loara într-un liceu pentru tinerii aflați în dificultate. Doar biserica mai există.  

Biserica fostei Abații Notre-Dame de Beaugency, clasată monument istoric în 1862, situată la colțul dintre Place Dunois și Rue de l'Abbaye, este astăzi biserică parohială. La 130 m de aceasta încă mai dăinuie Turnul-clopotniță.  

Clopotnița Saint-Firmin înaltă de 56 m, poate fi vizitată. Dacă urci cele 184 de trepte, de sus ai parte de o impresionantă panoramă asupra orașului. Se spune că, în zilele senine, în depărtare, se pot zări turnurile Catedralei din Orléans. Ceea ce vedeam astăzi este doar ceea ce a mai rămas din Biserica romanică din sec. XI, prima biserică parohială din Beaugency, construită cu puțin înainte de Abația Notre-Dame de Beaugency.

Biserica dedicată Sf. Firmin din Picardia a fost mărită de mai multe ori, dar în perioada Războiului de o sută de ani (1337-1453) era aproape ruinată. Mai târziu, când protestanții au incendiat orașul, focul a afectat și Biserica Saint-Firmin.  

Refăcută ulterior, Biserica Saint-Firmin a fost distrusă în timpul Revoluției. Deși a fost vândută, apoi răscumpărată de localnici, clopotnița construită de Jean al II-lea d'Orléans-Longueville (1492-1533), nepotul contelui Dunois, camaradul de arme al Ioanei d'Arc, încă mai păstrează pe boltă stema familiei Longueville. Jean al II-lea d'Orléans-Longueville a fost numit episcop de Orléans în 1531 și apoi cardinal în 1533.

Podul Beaugency care traversează Loara și leagă localitatea de Lailly-en-Val, un pod vechi, datând din sec. XII, are o istorie a lui, dar și o legendă care m-a amuzat. Legenda povestită de James Joyce nepotului său, are și un titlu - Pisica și diavolul. Se spune că diavolul - care a ajutat la construirea podului Beaugency peste Loara, un pod mare, din piatră, foarte solid - a cerut ca plată pentru osteneala sa sufletul celui care se va aventura să treacă primul peste pod. Prima ființă care a ajuns pe pod a fost nu un om, ci o pisică pe care stăpânii săi o lăsaseră liberă. Ce a simțit diavolul când a văzut pisica apărând pe pod, ce a făcut el cu sufletul pisicii... nu am aflat.  

În zilele noastre, în afara acestui legendar pod rutier, la Beaugency, Loara este traversată și de un pod de cale ferată aflat pe linia Paris-Bordeaux - Viaductul Beaugency.  

În legătură cu Beaugency și cu trecutul său, a ajuns până la noi încă o legendă care spune că în jurul anului 850, Simon I de Beaugency lovit de o boală gravă, era gata să moară. Într-o dimineață a simțit o mireasmă plăcută răspândită prin oraș și, ca prin miracol, s-a vindecat. Ceva mai târziu a aflat că în ziua vindecării sale, clerul din Amiens a descoperit rămășițele Sf. Firmin și că în acel moment mireasma plăcută a învăluit orașul. Convins că însănătoșirea sa se datorează descoperirii moaștelor Sfântului Firmin, Simon I de Beaugency și-a oferit domnia clerului din Amiens. Acesta a lăsat-o în continuare în administrarea sa și a descendenților săi, cu condiția să aducă omagiu orașului Amiens, în fiecare an, prin plata unui 'maille d'or', monedă de aur destinată întreținerii studenților teologi din Amiens. Dacă lorzii de Beaugency n-ar mai fi plătit 'Maille d'Or', studenții din Amiens aveau dreptul să vină la Beaugency pentru a-l revendica fiind cazați și hrăniți pe cheltuiala orașului până când tributul ar fi fost plătit.  

Se spune că în sec. XVI, Calvin, pe atunci student la teologie în Amiens, a venit la Beaugency împreună cu colegii săi revendicând plata acestui 'Maille d'Or'. În amintirea acestui fapt, astăzi una dintre principalele străzi din Beaugency se numește Rue de la Maille-d'Or.

În încheiere trebuie să spun că Beaugency, un oraș cu cetate fortificată, cu un castel datând din sec. XV-XVI, cu 'Turnul Cezar' înalt de 36 m, cu un pod secular, precum și cu rămășițele unor ziduri împrejmuitoare și ale unei foste închisori de sec. XIV-XV, dar și cu o biserică foarte veche, ar fi meritat ceva mai mult din timpul nostru.  

De amintit este și faptul că orășelul Beaugency este menționat în cunoscute opere literare semnate de marii scriitori Victor Hugo, Honoré de Balzac, Alexandre Dumas, precum și că - de-a lungul timpului - aici au văzut lumina zilei importante personalități - oameni de știință, scriitori și artiști plastici, teologi și sportivi de marcă.

Și... dragi doamne, știați că Herminie Cadolle (1842-1924), creatoarea primului sutien modern s-a născut la Beaugency?

---

VIZUALIZĂRI: 223 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI