Pe drumul credintei la manastirile din Ardeal

TIPĂREȘTE

Pelerinaj la Sambata de Sus, Manastirea Prislop, Manastirea Ramet si Manastirea Nicula

In luna mai a anului 2014, am decis sa fac un pelerinaj la Manastirea Sambata de Sus, Prislop, Ramet si Nicula, desfasurat intr-un weekend. Numai bine se incalzise iar natura s-a trezit la viata ca a inceput vremea plimbarilor, in primul rand in tara.

Dupa fenomenul " Arsenie Boca", am decis ca si eu trebuie sa ajung in acest loc divin, fapt care s-a si intamplat.

Am plecat din Suceava, dis de dimineata, pentru a ajunge la Manastirea Sambata de Sus, care e undeva la 85 km de Brasov, la poalele muntilor Fagaras, si pentru a ma caza in zona, sa pot prinde vecernia de dupa-amiaza dar si pentru a ajunge la izvorul lui Arsenie Boca si de a lua apa din el.

Totul a decurs conform planului, ramand uimita de frumusetea locului, de atmosfera linistitoare instaurata asupra zonei, de locul in care te simti mai aproape de Dumnezeu si in care iti poti gasi linistea interioara de care ai nevoie. Bazele manastirii au fost puse de Constantin Brancoveanu, de aici si numele de Manastirea Brancoveanu, tot aici slujind si Arsenie Boca, Parintele Teofil Paraianu, care este inmormantat in cimitirul manastirii si care atrage foarte multi pelerini. La vreo 2 km de mers pe jos pe un camp si un drum pietruit, la poalele padurii se afla Izvorul Parintelui Arsenie Boca, un izvor cu apa sfintita in care pelerinii merg cu sticlele, bidoanele pentru a o lua acasa dar si pentru a se reculege, zona fiind amenajata cu cateva bancute si statuetele a doua caprioare.

Pelerinajul a continuat in cea de-a doua zi la Manastirea Prislop, la Mormanul Parintelui Arsenie Boca. Am luat o floare din drumul spre manastire, zona fiind impaienjenita de "florarii" in care toti opreau si procurau cate ceva pentru a lasa la mormant. Am ajuns in jur de ora 9, parcarea nu era inca plina de masini si m-am asezat la coada uriasa care era pana la mormant. Cam in 3 ore, am ajuns sus, dar surprinzator, nu mi-am pierdut rabdarea stand la coada, timpul a zburat foarte repede, deoarece am preferat sa citesc intr-o carte de rugaciuni pana la locul cu pricina. " Contactul" nu a fost unul de durata, maximum un minut am poposit langa mormant, deoarece un gardian ii dirijaa pe toti. Am un avut un sentiment minunat acolo, am lasat floarea si am plecat la Pestera Sf. Ioan de la Prislop, pe un drum umed si dificil prin padure, aglomerat, in care alunecai foarte usor si trebuia sa ai foarte mare grija cum calci.

Drumul la Prislop si spre Prislop e o adevarata predica a sufletului catre mintea omeneasca... nu poti pune pauza sau stop cand vrei... e un lucru care doar traindu-l si calatorindu-l il poti intelege si cunoaste cu adevarat. Calatoria la mormantul parintelui Arsenie este un lucru care poate fi privit cu mandrie... laude si cuvinte sunt pentru tot omul care ajunge acolo insa trairea adevarata nu poate fi atinsa si depasita decat prin tacere. In fiecare clipa omul isi traieste neputinta atat timp cat nu isi recunoaste cu adevarat vointa spre a cunoaste si a afla cu adevarat rostul vietii sale pe pamant. Ar trebui sa meditam mai mult la motivele calatoriilor noastre decat la amintirile facute in aceste drumuri si calatorii. Dragostea prinde radacini in locul urii si dezbinarii cand pasesti spre astfel de drumuri sfinte. Rugaciunea devine din ce in ce mai fierbinte si tinde sa lase in urma orice dorinta. Toata umanitatea de pe pamantul acesta se unifica in astfel de suflete si oameni patrunsi cu adevarat de harul dumnezeiesc.

Incursiunea a continuat la Manastirea Ramet, ctitoria parintilor Ghenadie si Romulus, una dintre cele mai vechi manastiri din Transilvania, o manastire de maici, in care nu ai cum sa nu ramai impresionat de cadrul natural in care este plasata. Aici se afla moastele Sf Ierarh Ghelasie. Manastirea este in judetul Alba si este strajuita de Cheile Rametului, de o frumusete inegalabila, iar peisajul din fata manastirii iti taie respiratia;

Indreptandu-ne de la Ramet la Cluj, mai exact la Gherla, am poposit la Manastirea Nicula, in care se afla Icoana Facatoare de minuni a Maicii Domnului, innoptand peste noapte aici si participand a doua zi, dis de dimineata la slujba. Nicula este un loc al credintei, al sperantei dar si al miracolelor, o evadare de liniste sufleteasca si trupeasca. Este locul spre care, in fiecare an la 15 august, dar nu numai, mii de oameni isi indreaptă pasii si gandurile.

Dupa un asemenea pelerinaj, nu ai cum sa nu te simti mai impacat cu tine insusi, mai linistit, mai increzator si poti sa iti regasesti echilibrul sufletesc.

---

VIZUALIZĂRI: 1598 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI