Un turneu în nordul Europei (Partea a VI-a)

TIPĂREȘTE

După o lungă pauză orientată către zone mai sudice, revin la serialul meu din nordul Europei, cu gândul de a nu mă îneca la mal, chiar înainte de finalizarea lui.

În dimineața celei de-a 12-a zi a excursiei (20 iunie 2012) plecăm din Oslo spre sud, cu direcția Göteborg. Relieful este mult mai molcom decât zilele trecute deși, din când în când își mai aduce aminte de măreția anterioară. Unul din aceste cazuri este și fiordul ce constituie granița dintre Norvegia și Suedia.

Dar, înainte de a trece granița, reamintesc celor care au făcut cumpărături de la magazinele ”Tax Free” și au și chitanța specifică, să solicite oprirea la punctul specializat și să facă formele de restituirea TVA-ului. Nu am precizat până acum, dar nu este încă târziu, că este bine ca aceste cumpărături să se facă cu cardul. În acest caz, TVA-ul va fi restituit, în câteva zile, pe card, în moneda acestuia.

Ca și la intrarea în Norvegia, și la ieșire, dacă nu ne spunea ghidul că acolo este granița, habar nu aveam. Nici un fel de construcție, nici o barieră abandonată, nimic. Probabil nici nu l-ași fi crezut pe ghid dacă nu verificam pe Google Earth că acolo este granița.

Göteborg este al doilea oraș ca mărime din Suedia, cu o populație de peste 530000 de locuitori. Prima atestare documentară (Carta Regală) datează din 1621, din timpul regelui Gustaf II Adolf, considerat oficial întemeietorul orașului. Dar, tendințe de a înființa o localitate în zonă datează din perioade anterioare. Prima se pare că a aparținut regelui Gustav Vasa, dar nu a avut succes. Cel care a reușit să pună bazele localității este regele Karl IX (1550 – 1611).

Astăzi Göteborg este și cel mai mare port din țările nordice. Probabil din acest motiv aici se găsește și cel mai mare stadion din Suedia, Nya Ullevi, după închiderea în 2012 a stadionului Råsunda (demolat în 2013), de plăcută amintire pentru suporterii români. După ce trecem în fuga autocarului pe lângă acest stadion, oprim în vecinătatea celui mai mare mall, Nordstan, din peninsula scandinavă. Nu avem în program cumpărături, ci după câteva ore de mers, numai o vizită la toaletele acestuia. Urmează o vizită în zona portului de iahturi din vecinătate. Aici ne întâmpină statuia lui Evert Taube (1890 – 1976), unul din cei mai respectați muzicieni (autor, compozitor, cântăreț) din Suedia. Statuia aceluiași personaj am întâlnit-o și la Stockholm, unde, în mod ostentativ, stătea cu spatele la o bancă (instituție financiară). În vecinătatea portului se găsește și Lilla Bommen, cea mai înaltă clădire din Göteborg.

Dar cea mai importantă clădire a zonei este Opera. Nu am idee dacă arhitectul acesteia a dorit să concureze opera din Oslo sau s-a inspirat din vecinătăți. Cert este că opera are forma unei nave maritime. Este mai mică decât opera din Oslo, iar forma de navă se vede perfect din strada paralelă cu cheul.

Partea a doua a vizitei în Göteborg se consumă în zona centrală, unde avem o oră la dispoziție. Autocarul ne lasă în piața Gotaplatsen, unde putem admira pe rând, din exterior, Muzeul de Artă, Teatrul Național, Filarmonica, și Fântâna lui Poseidon.

Timpul la dispoziție îl petrec într-o plimbare în lungul bulevardului Kungsportsavenyn, mai cunoscut însă sub numele de Avenyn, cu o jumătate de oră dus pe partea stângă mergând spre nord –vest, și întoarcere pe trotuarul celălalt. La dus trec pe lângă un alt teatru, un vas de pasageri cu trei punți rămas captiv între două poduri și transformat în restaurant și o hală de produse alimentare. Prețurile îmi par imense. Limita excursiei este la statuia ecvestră a regelui Karl IX (1550 – 1611), considerat de unii adevăratul fondator al Göteborg-ului. Pe drumul de întoarcere, în dreptul unui parc, îmi atrage atenția un grup statuar, cu doi bărbați care se luptă cu cuțite în mâini. Pe soclul rectangular al statuii sunt 4 basoreliefuri care spun o poveste. Se pare că este vorba de doi prieteni îndrăgostiți de aceiași crâșmăriță, și pentru care ajung să se ia la bătaie. Povestea nu se termină prea bine. Am încercat să caut adevărata poveste și numele autorului, dar nu am avut succes. În imediata vecinătate este o altă statuie. Cea a lui Charles Felix Lindberg (1840 – 1909), om de afaceri local. Pentru că a făcut importante donații primăriei în timpul vieții, s-a ales cu o statuie în plin buricul târgului.

Chiar înainte de a ajunge înapoi în piața Gotaplatsen, rămân cu gura căscată. Auzisem cu ceva timp în urmă de existența unor asemenea situații, dar credeam că sunt simple zvonuri, menite să scoată în evidență „ce bine este acolo”. Totuși, la un moment dat trotuarul este blocat de un mic șantier: se repară instalația de încălzire. O rețea de conducte, similară cu cele de la încălzirea prin pardoseală, așezată pe un pat de nisip, sub dalele trotuarului, transportă iarna, când este nevoie, apă caldă, topind zăpada. Cei de acolo au scăpat de calvarul curățirii trotuarului sau de riscul amenzilor de la primărie. Rămân însă cu impresia că am văzut o instalație de mică amploare, probabil o investiție privată. Cu ochii la rețeaua de conducte, nu am remarcat ce fel de imobil era în dreptul șantierului.

Cu asta s-a încheiat și excursia în Göteborg. Dar, exact în timpul în care am scris aceste rânduri, un post de radio ce asigura un zgomot de fond, a transmis un reportaj cu note de călătorie în Göteborg. Au fost enumerate un număr impresionant de obiective turistice din toate domeniile. Din ceea ce am văzut eu, numai opera cu aspect de navă maritimă, care scoate în evidență vocația de navigatori a suedezilor, a fost inclusă. Așa că nu mă pot lăuda că am vizitat Göteborg-ul.

Ne continuăm drumul spre sud, până la Helsingborg. Aici părăsim Suedia, îmbarcându-ne pe un ferry-boat, cu direcția Danemarca. Drumul nu este foarte lung, numai circa 5 km, traversând strâmtoarea Øresund ce leagă Marea Nordului de Marea Baltică.

În Danemarca debarcăm la Helsingør, așa că primul lucru pe care îl vedem, încă de departe de pe mare, este castelul Kronborg, în care Shakespeare l-a plasat pe Hamlet (sub numele de Elsinor). Sosirea ferry-boatului este estimată la ora 18.00, în timp ce castelul se închide la ora 18.30, așa că în programul excursiei este prevăzută numai vizitarea pe exterior.

Primele date despre castel sunt de pe la 1420, când regele Eric de Pomerania construiește aici o fortăreață, numită Krogen, cu scopul de a ține sub control și de a încasa taxe de traversare de la navele ce treceau prin strâmtoarea Øresund. Problema se rezolva relativ simplu, având în vedere că malul opus era tot sub stăpânirea Danemarcei, existând un castel și la Helsihgborg. Se pare că o parte din zidurile acestei fortărețe sunt integrate în zidurile actualului castel.

Trecerea la rangul de castel are loc după reconstrucția sa în perioada 1574 – 1585, sub domnia lui Frederic II, căpătând și numele de Kronborg (Castelul Coroanei). Acest castel, mai puțin capela, este distrus de un incendiu în septembrie 1629. Reconstrucția sa, sub regele Christian IV, durează mai mult de 10 ani, se pare fără a mai avea în interior luxul de altă dată. În timpul războiului danezo – suedez din 1658 – 1660 castelul este cucerit de armata suedeză și devalizat de toate operele de artă pe care le deținea. După aceea, castelul este transformat în garnizoană militară, și i se extind de mai multe ori fortificațiile de apărare.

Din 1739 până pe la 1900 castelul a fost transformat în închisoare. Pentru o scurtă perioadă de timp, în 1772, a fost încarcerată aici și regina Caroline Mathilde soția regelui Christian VII, în urma surprinderii ei într-o relație extraconjugală.

Noi avem posibilitatea să vizităm curtea interioară a castelului, la care ajungem după ce trecem 3 șanțuri de apă și un zid de apărare, cu o poartă de la 1690. Intrarea în curte se face pe la mijlocul laturii nordice, unde este o poartă boltită. Curtea este închisă pe toate patru laturile de o construcție de circa 25 m înălțime, deși are numai parter cu două etaje și mansardă (sau pod?). Construcția, privită din curte, este destul de monotonă. Rupe nițel monotonia turnul principal de la mijlocul laturii sudice și o fântână foarte simplă exact în mijlocul curții (sculptura aferentă a fost furată se suedezi la cucerirea castelului). Mai există încă 5 alte turnuri, de înălțime mai mică si dispuse oarecum aleatoriu pe laturile construcției.

Din exterior construcția pare ceva mai spectaculoasă, probabil și datorită prezenței zidurilor de apărare. Eu dau ocol castelului în sensul acelor de ceasornic, pe o alee în exteriorul primului șanț de apărare cu apă. Acesta lipsește pe latura estică a castelului, unde acesta se învecinează cu marea, și unde există un zid de apărare mai impozant.

Când ajung aproape de ieșire, pe latura vestică a castelului, în vecinătatea unui grup de lebede din șanțul cu apă, descopăr un ansamblu de 3 machete ale castelului din etape istorice diferite. Acestea, la scara 1:500, înfățișează imaginea castelului la 1420,1585 și 1749. Se remarcă dezvoltarea în spațiu a castelului pe măsura trecerii timpului. Ceva mai departe, lângă aleea de ieșire din castel există o a patra machetă a acestuia, datată în zilele noastre.

Vizita la castel se termină după circa o oră, după care ne continuăm drumul spre sud, către Copenhaga. Mai avem până acolo circa 50 km. Suntem cazați la hotelul First Hotel Høje din suburbia Taastrup, la peste 20 km de centrul orașului. Nu am suficiente date pentru o prezentare separată a hotelului. Deși am coborât circa 8 grade latitudine față de cel mai nordic punct al traseului, ziua se menține destul de lungă față de cea cu care suntem obișnuiți. La ora 21.30 soarele nu apusese încă.

---

VIZUALIZĂRI: 3222 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI