Chei spre relaxare, chei spre fericire - Cheile Jietului, Petrosani

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Cheile Jiețului, PETROȘANI [HD]" (deja existentă pe sait)

@mishu: Damn!

La Cabana Rusu (atunci era cabană, corect) am facut eclipsa din 11 august ’99.

Dar pentru că nu vroiam să stăm în clădire că destul stăteam în oras, am făcut ochii roată și-am văzut un cosaș la coasă pe târla din fața Cabanei Rusu, pe stânga și l-am întrebat de ne lasă să punem cortu’ pe tarlaua lui, a zis că ne lasă dar mai bine nu pe fâneată ci peste drum, în curte ca să avem și apă ce-o avea la o cișmea în curtea înclinată, aproape de casă.

Am zis bodaproste de așa noroc și am pus cortul sub un copac, singurul din curte.

Am plecat sus pe munte, am mâncat multe afine si la coborâre nu ne mai puteam orienta că în loc de un cort într-o curte largă am găsit un camping. Ne frecam la ochi uimiti.

Venea lumea să vadă eclipsa pe munte și credea că acolo este campingul și trăgeau toți că nu vroiau la cabană.

Nouă nu ne-a luat bani ca am deschis piata dar ceilalti au plătit cate 10 lei de cort pe noapte toți … ieftin

Parcă am întrebat la cabană de ne lasă să punem cortu’ în curte și ne-a cam blagoslovit, ne-am enervat și ne-am dus. Ii ziceam blocu' Rusu’, nu cabană …

Omu’ de ne-a primit în curte era fost miner, avea casă în vale dar vara venea în munte, avea acolo un grajd lung cu multe vaci, le ducea buna ziua la păscut.

Avea chiriasi în garaj, mai sărmani, altă familie ce avea fâneața în munte, erau si prunci multi.

Avea o groapă în iarbă și ne-a dat un ceaun, am făcut foc și o mămăligă mare și au venit mulți prunci la masă... Erau fericiti…

Așa am inventat agroturismul înainte sa se breveteze

A fost cool

Chiar în fața Cabanei Rusu, pe stânga, chiar în intersecție era crâșma Momârlanu’ Fericit ce ne dădea răchie și alte tonice locale. Era foarte rustic, ne placea mult. Avea și o caruță artizanală în curte.

Momârlanu’ Fericit arăta cam ca și cladirea din P38 și ma întreb de n-o fi cumva aceeași construcție doar ca atunci tocmai se construia etajul – rustic, din lemn, așa cum e în foto, nici acoperiș nu avea, tocmai se construia.

După eclipsă a plouat mult și a fost vijelie.

Într-una din acele zile umede am găsit La Momârlanu’ Fericit un cuplu, tineri, cred că studenți, cu rucsacii lângă ei, rebegiți tare, i-a plouat pe traseu pe undeva, zgribuliți, tremurau vineți de frig.

Un localnic, sărman și el (se vedea), i-a chemat la el acasă să doarmă să se încălzească, se vedea clar că de grija lor și nu cu scopuri pecuniare.

Am mai văzut de astea și prin alte locuri când oamenii iși vad mai mult de griji și mai putin de bani.

După vreo două zile am coborât greu pe Valea Jiului că după eclipsă a fost furtună și-a doborât copaci pe sosea, erau bucăți rupte din asfalt cu tot cu mal unde era Jiul mai aproape de șosea. Echipe de intervenție lucrau și dirijau circulația din loc in loc.

După ploi, se formaseră cascade ocazionale ce se prăvăleau din munte si din loc în loc treceam pe panză destul de înaltă de apă…

Defileul Jiului este cu adevărat spectaculos…

Am gasit și ceva referințe despre Momârlanu’ Fericit, am aflat ce a pățit:

“Mai multe construcții neterminate, cocioabe din lemn nefuncționale și multă mizerie, plus bălării, stau neatinse de ani de zile. Unele sunt situate chiar în preajma telescaunului, în timp ce altele sunt în zona Rusu, acolo unde cei ce au proprietati se plâng de pericolul ce îi pândeste. "Stiu că cineva a cumpărat construcția asta, dar nu a mai venit. De ani de zile e așa, poate sunt mai mult de zece ani. Și câini și toate intra acolo. Mă deranjează că urcă acolo câinii și e mizerie", spune Gheorghe Bulbucan, care are o proprietate în apropierea construcției denumită generic "Momarlanul fericit". ”

http://www.ziare.com/deva/stiri-actualitate/centrul-statiunii-parang-geme-de-cocioabe-sau-cladiri-nefinalizate-4042100

nah, P38 nu-i "Momarlanul fericit", am gasit și poze... vezi foto

Am mutat întreaga rubrică ”Cheile Jiețului” din secțiunea PETROȘANI în DRUMEȚII MONTANE » MASIVUL PARÂNG.

Mi se pare mai potrivită aici, la ”Drumeții Montane”.

@mishu: Eu m-am relaxat doar privind pozele tale! Sunt atât de verzi și de proapete, că parcă emană aer curat!

Iar tu ai povestit atât de frumos...

@mishu: Ce amintiri frumoase mi-ai trezit cu plimbarea ta prin Cheile Jietului.

Noi am făcut această plimbare venind de la lacul Vidra la Petroșani. Drumul era foarte rău, am crezut că rupem Dacia prin gropi, era acum vreo 12 ani...

Frumoase locuri iar peisajul este spectaculos.

Felicitări pentru plimbare și articol.

Toate cele bune.

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)

— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

@danaeldreny: Multumesc de vizita si vot si mai ales pentru amintirile impartasite. Lucrurile banale se uita repede dar astfel de amintiri ne raman pe viata si sunt prilej de rememorare a acelor clipe.

Si daca mai ai si compamia potrivita atunci cu atat mai bine.

O zi frumoasa.

@Zoazore: Multumesc esti o draguta iar eu in nici un caz nu am putut povesti frumos fata de cat de frumos era totul. era spectaculos iar unchiului ii spuneam "Stai, mergi putin inapoi sa mai vad o data", mai mergeam 20 de metri, iar "Stai ca si asta imi place", nu puteam merge doar pe jos si de fiecare data spuneam ca ce vedeam e cel mai frumos.

Au fost niste momente super relaxante si de asta spuneau si ei ca aveau zile in care dupa serviciu veneau aici chiar si pentru o singura ora.

Multumesc de vizita si vot.

@ANILU: Si eu iti multumesc pentru vizita si vot si chiar daca drumul este destul de bun dupa locul in care ne-am oprit noi in final este o bucata ceva mai rea si asta a aflat-o unchiul meu pe pielea lui deoarece in urma cu 2 zile si-a spart acolo baia de apa (cred).

Dar dupa o bucata mai proasta (se faceau insa si ceva reparatii) drumul avea sa fie bun, asa ca o data poate vom mai face acest traseu.

O zi frumoasa sa ai.

@webmaster: Multumesc foarte frumos, o zi minunata.

@mishu: Sărumâna mult, Doamnă scumpă

Locuri foarte frumoase intr-o zona prea putin vizitata de noi... pana acum.

Ispititoare si pozele, multumesc pentru informatii, ne vor fi de folos.

@mishu: Frumoasă zona asta, de când te tot urmăresc. Cred că am venit și noi o dată de la prietenii din Deva și am trecut prin Petroșani și apoi prin Defileul Jiului spre casă. Mi-amintesc că a fost frumoasă tare natura, dar altceva nimic, spre rușinea mea. Dar a fost de mult, de mult..., trebuie să mai ajung și eu că mi-au plăcut mult pozele din zonă. Iar de cheile astea nici n-am auzit până azi!

@marius gaudi: Multumesc frumos pentru vizita si vot, locurile acelea merita vazute.

@Aurici: Mi-ar fi placut sa parcurg defileul cu masina, insa eram cu trenul astfel incat la dus fiind noapte nu am vazut nimic iar la plecare partial esti obturat de tunele si ca sa fie tacamul complet afara se dezlantuise o ploaie puternica, Jiul era si el furtunos incat nu am avut parte de o priveliste tocmai minunata.

Si sa stii ca initial si eu plecasem la drum cu putine informatii despre ce se poate vedea prin zona si nu speram sa pot vedea lucruri atat de frumoase.

Multumesc pentru vizita si aprecieri.

@mishu: Abia acum am ajuns şi eu pe-aici

Ai descris bine, nu-ţi face griji. Eu nu scriu despre obiectivele, peisajele sau excursiile făcute în vacanţe (decât în cazuri rare), nu mă pricep, e totul prea siropos, mai bine mă abţin.

Anul trecut am vizitat juma de ţară, am scris doar despre cazări, sunt mai "normale", nu au "lacrimogene".

Desigur că tot ceea ce ai descris tu mi-a plăcut, eu iubesc verdele pădurilor, ador susurul apelor, mă încântă tot ceea ce mă înconjoară, sunt fericită atunci când reuşesc să le văd, să le ating. Mă consider binecuvântată de Domnul că pot vedea, auzi, păşi, mirosi, atinge, gusta.

Nimic nu e mai frumos într-o vacanţă decât sanvişul din traistă şi contopirea cu natura.

Foarte frumos, mulţumesc draga mea

@mishu:

Petroșaniul este cu certitudine mult ofertant, chiar dacă nu chiar orașul în sine dar chiar și orașul, cu istoria lui incomparabilă în minerit și istoriile ce le-a produs.

Însă Petroșaniul este totodată poarta de intrare principală în masivul Parâng, având acces pe șosea până la Hotel Rusu - descris - și mai departe se merge pe drumuri de munte (cu Calistrat Hogaș) pană la telescaun cu care se urcă la pârtiile de ski Slima, Sub Telescaun, Zidul Mortii - așa cum le știu eu - o clasificare mai precisă - aici: http://www.skiparang.ro/ro/partii. html

Imi pare rau să citesc că acum nu mai functionează telescaunul... dar stiu că sunt temerari ce se avantă sa faca ski în Parang chiar și așa…

Sub telescaun era si celebra “Casuță din Povesti” unde mancam uneori sarmale – de găseam – sau vreo ciorbă – ce s-o mai fi ales si de ea… de căsuta…

Cu fiecare an se tot adunau în zonă mai multe constructii noi – pensiuni, case de vacantă…

În Parâng am învățat să schiez in '91 cu echipa de ski a Politehnicii - vorba vine am învațat... - nu stiu cum mă nimeream eu mereu ca musca în lapte în tot felul de conjuncturi de astea cu oameni cu diplome - toți aveau concursuri și premii în palmares, concursuri de ski câștigate și hai și eu ca nevinovata - dar a fost cool, mi-a dat profesoara (împrumutat) clăpari și schiuri că nu aveam - era o fata care facea yoga și în lumea ei se puteau multe - m-a luat și pe mine ca am spus că vreau sa vin.

Am avut sport optional în anul I în Politehnica și puteam alege din mai multe discipline: înot - eu, nu; maraton - eu, nu; ski - eu, da!

Puteai opta să nu faci sport dar eu am optat să fac.

În Parâng am stat la Cabana IEFS adică Institutul de Educație Fizică si Sport care apoi a devenit ANEF adica Academia Natională de Educație Fizica și Sport și apoi nu mai stiu ce s-a mai întamplat cu numele instituției.

La cabana din Parâng veneau studenții de la IEFS - cum era atunci - și făceau practică obligatorie la discipliele lor sportive și făceau mai nimica, frecau menta pe acolo că veneau de obligație, nu din pasiune. Erau multi greci – studenți - ce-or fi căutat ei acolo prin nameți, plecati din țările lor calde... La ei am auzit - acolo (mult prea des) cuvantul "malaka" despre care (nici in ziua de azi) nu știu ce înseamă...

Cabana ANEF era aproape de capătul de sus al telescaunului și alte pârtii din zona aveau baby ski și funcționa.

Și noi tot cu trenul mergeam – mai ales iarna la ski, (doar la eclipsă am fost cu masina și vara urmatoare ca să ne vizitam minerul prieten - tot cu mașina)

Si eram fascinați de podurile fantastice de pe Valea Jiului (Bumbesti – Livezeni, Răsună Valea – e istorie deja) – eram avertizati dinainte să ne uităm la defileu.

Sunt într-adevar multe tunele dar asta face traseul și mai spectaculos, cum iese trenul din tunel si trece direct pe pod dar si ce poduri, monumentale, grandioase, imense ca si înaltime – nebunia dictatorului…

Acolo au murit multi oameni, la amenajari – la fel ca si pe Transfăgărășan și Canalul Dunare-Marea Neagră.

Acum văd că Defileul Jiului e Parc National… din 2005, zice Wikipedia…

Dar nici Wikipedia nu spune multe despre asta… spune doar: “reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști montane și păduri), în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formațiune geologică megalitică de forma unui sfinx) și Stâncile Rafailă (arie protejată de interes geologic și peisagistic, pe al cărei teritoriu se află mai multe formațiuni stâncoase alcătuite din roci metamorfice de structură șistoasă, cu inserții de cloritoid [5]). ”

Numai muntii ăia stiu câtă jale a fost în vale si cu mineritul si cu amenajarea defileului, au ramas doar niște cuvinte seci… - peste o sută de ani cui o sa-i mai pese?

Vezi youtube - impresionează minutul 37:22, a devenit cumva emblematic…

e adevarat, filmul e propagandist, cu siguranta nu erau lucratorii așa încântați de muncă grea dar prezintă cât de cât vremurile lucrărilor atât de ample de amenajare a Defileului Jiului.

Bumbești – Livezeni!

Când mergem cu trenul prin Valea Jiului vedem Bumbești – Livezeni! Imi dau lacrimile numai când ma gândesc, darămite sa trec pe acolo…

“La 28 august 1870 a fost inaugurată linia de cale ferată Simeria-Petroşani, iar în anul 1887 aceasta a fost extinsă până la Lupeni, ambele tronsoane de cale ferată aflându-se pe teritoriul Austro-Ungariei. ”

…...

“Începuturile construcţiei căilor ferate de pe valea Jiului Tronsonul de cale ferată Bumbeşti-Jiu-Livezeni având o lungime de 31 km este ultimul sector al liniei de cale ferată construită la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea pe teritoriul Austro-Ungariei şi României. ”

verticalonline.ro/constru ... ti-jiu-livezeni

@danaeldreny: Ai atâtea amintiri frumoase despre Parâng... De ce nu aduni ecourile de aici, plus ce mai ai prin ”traistă” și să scrii tu un articol? Ar avea o continuitate, n-ar trebui să tot dau mai sus să văd ce cu ce se leagă...

Hai, te rog! Chiar și fără poze (sau le iei de pe net și le zici nevotabile”)

@Zoazore: In Parâng am fost în 90 - 2000 apoi nu am mai fost.

Nu prea mai stiu ce-i pe acolo.

E drept că Jiul nu s-a mutat

Nu m-am gândit sa scriu dar poate e o idee - multumesc...

Tot vad subiecte pe aici și pațesc de-click uri, spontan...

Vreau să scriu doua cuvinte și iese o poveste...

Despre Valea Jiului nu gândeam să scriu însă recent gândeam să scriu despre Doha, Cipru si Stockholm, am petrecut ceva timp acolo și mi s-au multe...

Poate ar interesa pe cineva desi cred ca ar fi ”Hors concorus” Apreciat ca subiect de interes turistic restrâns

@krisstinna: Vorbeste cineva care nu scrie "lacrimogene" dupa cum te-ai exprimat, dar care scrie asa ceva

, pai cred ca totusi am dreptate, si nu este vorba decat de sensibilitate cu care esti inzestrata din plin.

Multumesc de vizita si aprecieri si de un frumos ecou.

@danaeldreny: Cred ca @Zoazore are dreptate, ai atat de multe de povestit incat ar trebui sa-ti asterni amintirile intr-un articol.

In fond vorbim despre o zona care face parte din viata ta si despre care vad ca stii multe, asa incat te asteptam.

@mishu:

@mishu: Dupa lupte seculare, care au durat destul, am reusit sa fac rost de un calculator, de fapt un laptop, de la al doilea serviciu si am profitat de Ziua copilului pentru a incerca sa vad ce s-a mai intamplat pe AFA, de la ultima mea incursiune. Primul popas, prima bucurie. Doamna @mishu povesteste despre Petrosani si imprejurimi. Ma asteptam sa fie un articol, macar cat o schita, daca nu o nuvela, dar parca a fost pe sufletul meu, sa-l pot citi fara probleme, sa nu fiu nevoit sa plec la servici sa-l tiparesc. Dar bucuria cea mare a venit cand am dat cu ochii de poze! Doamna, ce se mai poate spune? Parafrazand un psalm, fericiti cei care Au Fost Acolo! Printre ei ma bucur si eu, pentru ca zona pe care o descrieti am vizitat-o de mai multe ori, de-a lungul timpurilor. Una din cele mai frumoase excursii (desi a fost, oarecum in interesul serviciului) a fost in vara anului 1987 sau 1988 (am inceput sa mai uit si eu!), cand am descarcat la Mina Jiet niste tamplarie metalica. Acolo, la mina, m-am intalnit cu directorul comercial de la ICMM Petrosani, care pur si simplu m-a sechestrat. Masina a plecat la Vulcan sa incarce niste tabla pentru noi, iar eu am ramas cu directorul. De la Jiet, am mers pe un drum judetean, eu i-am zis forestier, spre soseaua Petrosani – Voineasa. Drumul merge pe langa apa Jietului, care in Petrila se varsa in Jiul de Est, pana la intersectia cu DN 7A. Stiind ca sunt mare iubitor de munte, m-a dus pe valea Jietului, prin cheile vizitate si descrise de dvs., spre Obarsia Lotrului pana in locul unde Jietul intra pe langa DN 7A. Acolo am luat-o la dreapta, pe un drum forestier, pe valea Jietului, spre locul de unde izvoraste, de la circa 2000 de metri, in Parang. Nu-mi amintesc ce distanta am urcat cu masina, dar urcusul nu a fost o problema pentru un ARO 244 Diesel cu dubla tractiune. Pe vremea aceea ARO era masina de teren, nu SUV, cum sunt cele de acum. Imi amintesc ca la un moment dat, am coborat si am continuat urcusul, pe jos, prin apa, pe bolovani, pe iarba. Prea mult nu am putut merge pentru ca eram amandoi echipati de oras, nu de munte. Nu am inceput coborarea, pana nu am promis ca voi veni in concediu, echipat de munte pentru cel putin o saptamana de drumetie in Parang. Cum nu ma durea gura sa promit, ne-am intors in Petrosani, nu fara a mai merge la cabana Rusu. Eu stiu de cabana, dvs. pomeniti de hotel. Cum intre vizitele noastre e ceva diferenta de timp, cred ca am cam ramas in urma cu noutatile. Pe valea Jietului am mai fost de cateva ori, ultima data in 2012, intr-un concediu cu niste vecini prieteni. Dupa ce fusesem la Moieciu, apoi Campulung, Curtea de Arges, Rm Valcea, Voineasa am plecat spre casa cu intentia de a merge pe Transalpina, dar o defectiune la masina ne-a impiediicat sa revedem Transalpina si am continuat drumul spre Petrosani. Pe Valea Jietului, am facut un popas sa admiram natura, pentru ca trecusem de Groapa Seaca si intrasem in cheile Jietului. Doamnele, fumatoare, au aprins imediat otrava, iar noi ne-am deplasat pe margine sa admiram peisajul. Cum ele au intins o patura si au trecut la activitati culturale, o partida de table, noi doi am plecat pe jos, circa o jumatate de ora dupa care am revenit la masina. In final cred ca noi doi am fost mai castigati decat ele, care ar fi dorit sa traga si un pui de somn pe patura. Am plecat pentru ca mai aveam de oprit pe valea Jietului, Petrosani si apoi in Defileul Jiului, pana sa ajungem in Baia de Fier, unde ne propusesem cazarea. Sigur ca doamnele nu s-au multumit cu ce au vazut pe geam si au dorit sa mai oprim de 2 sau 3 ori pana in Petrosani, asa ca am oprit la Lainici, unde am ramas pana la urma peste noapte.

Oleleeeeeeeeeee! Am luat-o iar pe aratura cu amintirile mele, cu care sper ca nu v-am plictisit.

Numai bine si calatorii placute!

PS. Sa stiti ca defileul Jiului se vede mai bine din tren, chiar daca sunt tuneluri. Calea ferata este construita deasupra soselei, iar de sus raul se vede exceptional de frumos.

Daca gasiti litere lipsa, sau cuvinte scrise incorect, imi cer scuze, pentru ca am scris in direct si nu am mai stat sa corectez.

@liviu49: Un ecou asteptat cu mare drag si citit pe nerasuflate. Atat de multe si frumoase amintiri nu pot decat sa bucure cititorul. Si vad ca valea Jietului este un consacrat loc de popas. Sunt convinsa ca defileul se vede mai bine din tren, insa asa cum am spus, la dus era intuneric, iar la intoarcere turna cu galeata, astfel incat nu era chiar peisajul perfect. Si mie imi place sa spun cabana Rusu asa cum am cunoscut-o, insa asa cum arata acum este departe de orice lucru in comun cu o cabana.

Multumesc pentru vizita si aprecieri, o zi frumoasa.

@mishu:

Fericiti cei ce Au Fost Acolo spune Liviu49. Pai si eu sunt dintre acei fericiti, am fost de mai multe ori dar era î. Ch. Sper si imi doresc sa mai ajung si in era asta dar sunt convinsa ca acele amintiri din tinerete vor ramane cele mai frumoase in inima mea caci nici un confort actual nu va egala noptile la cort in jurul focului. Dar tu ai adaugat o noua dorinta pe lista mea!!

@elviramvio: Ie-te-teeeeee! ca mai sunt si fericiti pe lumea asta! Si pentru ca ati adus in discutie amintiri din vremuri trecute, mi-am adus aminte o amintire din aceasi plimbare pe valea Jietului. Tot urcand pe marginea si prin Jiet, la un moment dat pasind pe un bolovan, care nu putea fi decat ud, am patinat putin, dar norocul a facut ca dupa mai multe figuri de dans, sa pot pune un picior pe iarba si sa evit in ultimul moment o baie in apa Jietului. Peste trei decenii, intr-o excursie la Moieciu, traversand de cateva ori apa paraului Turcului, la o traversare pasnica, pe bolovani uscati, am alunecat si amfacut o baie pana la piele. Nefasta mea, care vorbea la telefon cu o verisoara de-a ei, intrebata fiind ce s-a intamplat, a raspuns simplu: Eh, a cazut asta in apa! Asta eram eu. Dupa ce a terminat convorbirea, a venit la mine si s-a interesat daca s-au udat actele si cardul. Norocul meu ca in una din masini era o patura, care mi-a tinut loc si de camasa si de plovor si de pantaloni si geaca. Dar, trebuie sa recunosc ca mi-a recuperat toate hainele ude si la pensiune le-am pus la uscat pe calorifer. Care era cald, pentru ca eram la sfarsitul lui septembrie.

De atunci sora norei mele, care a fost cu noi in aceasta excursie, aude cuvantul Moieciu incepe sa rada imediat si greu mai poate fi oprita.

Dar destul cu vrajeala, numai bine si calatorii placute!

@liviu49:

Multumesc de urare. De doua zile am revenit la vatra, dupa trei saptamani si deja numar cate zile sunt pana in vara viitoare ????????, parca prea multe!!!