Cetatea Râşnov... sau cum să faci o plimbare mai lungă

TIPĂREȘTE

Am pornit în această mică excursie într-o zi care se anunţa foarte frumoasă, după multe ploi, dar şi multă inactivitate. Planul l-am conceput noi acasă dar nu ştiam dacă vom reuşi să-l ducem la îndeplinire. Dar acum vă povestesc, deci declar misiune îndeplinită. :))

Aşadar am pornit de dimineaţă, din Braşov, mai precis de la Pietrele lui Solomon, pt cunoscători, pe aşa zisul drum vechi spre Poiana Braşov. Zic vechi pentru că aşa se numeşte, dar de fapt e foarte bine amenajat cu pietriş, pot circula şi biciclişti, este prevăzut cu balustrade de lemn, cu coşuri de gunoi din loc în loc, cu băncuţe pentru odihnă. Ce m-a mirat foarte mult pe drum a fost că la momentul acela când am fost noi, eram cei mai tineri drumeţi, ceilalţi fiind persoane de vârsta a treia, pe care i-am admirat din plin. Natura ne încântă la tot pasul, trebuie doar să privim, să admirăm, să simţim, păsărelele ciripeau voioase, aşadar ce poate fi mai frumos?

Revenind la traseul nostru, după cca 45 minute am ajuns în Poiana mică, iar de acolo am mai mers cam trei km pînă în Poiana Braşov. Am făcut poze, de, încă nu fusesem anul acesta, ne-am învârtit puţin pe acolo, ne-am odihnit un pic, am mâncat, apoi am pornit spre... Râşnov. Nu mai fusesem pe aici niciodată, îl cunoşteam doar din filmuleţele făcute de fiul meu când folosea traseul pt longboarding.

Drumul este frumos, încadrat de o parte şi de alta cu copaci, care ofereau destulă umbră pt a fi suportabilă căldura. Cam 9 km sunt de parcurs, e ceva de mers, dacă se mai încumetă cineva să facă asta trebuie să fie echipat adecvat de drum. Noi aveam temele făcute, oarecum e un preambul sau aşa o pregătire fizică pt concediul care stă să vină în Creta (pt defileul Samaria).

Pe acest traseu nu este o circulaţie intensă, aşa că plimbarea a fost o adevărată plăcere, ne-au acompaniat doar păsărelele cu trilul lor vesel de primăvară şi susurul pârâiaşelor de apă pe ici pe colo.

La cca 1,5 km înainte de a intra în Râşnov, este Peştera Valea Cetăţii, probabil cunoscută deja de multă lume, am vrut să o vizităm, dar erau atât de mulţi turişti, în special copii, grupuri, grupuri, încât am renunţat, lăsând-o pe altădată. Se ştie că se apropia "săptămâna altfel " pt copii şi probabil că au început activităţile turistice din timp, nu ştiu, poate o fi la fel tot timpul! Oricum pot să vă spun că preţul de intrare e de 15 lei pt adulţi, 10 pt copii, există reduceri pt grupuri. Câteva suveniruri se pot cumpăra chiar acolo lângă drum, unde este de altfel şi o mică parcare.

Cum spuneam ne-am continuat drumul către Râşnov, ne-am bucurat când am trecut de ultima bornă kilometrică, de, le numărasem pe toate, dar totodată au început să fie parcate deja de o parte şi de alta a drumului maşini şi autocare, astea or fi la cetate? mă gândeam... Şi da, acolo erau, iar când am ajuns la parcarea destinată cetăţii într-adevăr, era deja full. Am dat o raită pe la tarabele cu suveniruri, am mai cumpărat apă şi căutam un loc de stat, o bancă ceva, să ne odihnim puţin înainte de a porni atacul cetăţii, dar nu a fost să fie... Nu există aşa ceva pe acolo, bun, zic soţului hai să mergem... poate pe parcurs...

Puhoi de oameni, copii, eu chiar nu ştiu aşa o fi mereu? Tractoraşele care transportau în cele două vagoane lumea doritoare nu mai făceau faţă... Parcă 5 lei era tichetul. Dar noi, nu şi nu, era culmea?? :D După ce venisem pe jos din Poiană, să mergem aici cu troşcălia asta... nu, aveam mândrie, deci am urcat frumos pe jos.

La prima staţie este deja celebrul Dino parc, luat deja cu asalt de mulţi copii, dar am zărit pe margine câteva băncuţe pt care am mulţumit frumos că am putut să ne tragem sufletul înainte de a ajunge la cetate. Se vede că şi aleea care duce sus e renovată, sunt sigură că s-au investit mulţi bani în reamenajarea locului. Cu forţe proaspete am mers mai departe până am zărit cetatea, care trebuie să recunosc, arată foarte bine la prima vedere.

Situată pe un deal stâncos, cetatea, numită şi cetate ţărănească , este datată din sec. XIV, dar se spune că existau dinainte nişte fortificaţii din lemn încă din sec. XIII, ridicate de cavalerii teutoni. Se vorbeşte despre cetate în documente încă din anul 1335, când tătarii au invadat Ţara Bârsei, iar locuitorii s-au adăpostit între zidurile cetăţii, iar cetatea a rezistat, salvând astfel viaţa oamenilor din cetate. Sigur se pot spune multe lucruri despre întreaga istorie a cetăţii, dar au făcut-o alţii înaintea mea foarte bine :)). Înfăţişarea cetăţii a cunoscut schimbări de-a lungul timpului, dar acum mai regăsim totuşi elemente de arhitectură originale. Partea cea mai veche este chiar la intrare, apoi curtea exterioară şi cea interioară. De altfel toată cetatea este aşezată pe diferite înălţimi, unele din ziduri fiind acum în ruine, altele restaurate.

În curtea interioară sunt ruine ale căsuţelor de pe vremuri, ce mi-au plăcut foarte mult, altele sunt renovate, am văzut casa arheologiei, şcoala, un mic muzeu cu arme şi muniţii, cămăruţa cavalerilor, erau chiar şi nişte cavaleri care se luptau spre deliciul audienţei, o mică grădiniţă cu flori frumoase, o fântână, despre care se spune că ar fi fost construită de doi prizonieri turci, dar probabil, că e o legendă. Oricum, fântâna a fost o necesitate, pentru că, pe timp de asediu, când locuitorii erau nevoiţi să stea mai multe zile în cetate şi se terminau rezervele de apă, ei ieşeau noaptea prin nişte locuri secrete să aducă apă de la nişte izvoare, cunoscute numai de ei (conform wikipedia).

Se poate spune că şi cetatea Râşnov, ca de altfel aproape toate au avut o istorie zbuciumată, iar prezentul încearcă să se ridice la nivelul trecutului, un prim pas e făcut prin reamenajarea locului şi promovarea lui prin diverse festivaluri istorice, sau chiar Festivalul Filmului Istoric, zilele oraşului, dar importante au fost şi proiectele cinematografice. Multe din cadrele filmului Nemuritorii , al lui Sergiu Nicolaescu s-au turnat aici, ca şi Dacii , Mihai Viteazul sau Columna . Dar poate cel mai cunoscut, filmul Cold Mountain , cu Nicole Kidman şi Jude Law, în anul 2002, care a luat şi un premiu Oscar, a avut secvenţe turnate în cetate şi în împrejurimi. Pentru că da, de sus din cetate imaginile sunt sublime, pe de o parte se vede oraşul, pe de altă parte pădurea, munţii, orice fotograf, amator sau profesionist, găseşte unghiul perfect pt a imortaliza natura.

Acum o să spun ce nu mi-a plăcut în cetate: toate căsuţele acelea mici încărcate de istorie, erau ticsite de obiecte artizanale, suveniruri, bijuterii, jucărioare pt copii, magneţei, îngheţată şi multe altele. Sigur comercial, dar parcă nu-şi aveau rostul acolo. Poate e doar părerea mea!

Biletul de intrare costă 12 lei pt adulţi, 5 lei pt copii. Se spune că ar fi o taxă de 5 lei pt fotografiat, dar nouă nu ne-a cerut-o nimeni. Am văzut la intrare chiar şi un ponei, pt copii, iar cine doreşte îşi poate încerca norocul la tras cu arcul. Sunt şi nişte chioşcuri binevenite în afara cetăţii, cu ceva răcoritoare, ceva de-ale gurii, o cafea. Pt cei ca noi, care nu trebuia să ne întoarcem în parcare, există un drum frumos pe lângă cetate, către oraş, se iese pe o mică portiţă, de unde încep nişte scări metalice, deasupra vegetaţiei, până ajungem la platforma de unde se poate lua liftul, pt că da, ;) există lift pt doritori, costă 12 lei pt adulţi, 6 lei pt copii.

Ne-am continuat drumul pe nişte scări şerpuitoare, când din metal, când din pietre, efectiv, prin pădure. Sunt din loc în loc şi băncuţe, dar priveliştea către oraş e de vis. La capătul scărilor, am ajuns chiar în buricul oraşului, se iese chiar în piaţa principală, acum în amenajare, dar va fi ceva frumos. Deja este. :)

Biserica Evanghelică falnică şi frumoasă în piaţă, o ultimă privire către cetate în spate, unde vedem şi literele mari care ne aduc aminte pe unde umblăm RÂŞNOV . Pe lângă biserică, pe strada Republicii, am luat-o alene, către drumul spre Braşov. Ne însoţea parfumul florilor de liliac.

webmaster, rog frumos vimeo.com/100297639

mulţumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 5185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI