O dezamăgire

TIPĂREȘTE

Am pornit spre această cetate animat de gândul că un obiectiv turistic ce s-a dorit a fi readus în circuitul turistic cu considerabile eforturi financiare nu poate fi decât … minunat.

Cred că aici am greșit: am avut așteptări prea mari. Un tractor care tracta niște vagoane similare celor de la mare ne-a hurducăit până la porțile cetății unde trebuia să înceapă marea aventură medievală (desigur, există și varianta ”pe jos”, dar în naivitatea noastră am considerat că ajungem prea obosiți și nu ne putem concentra la vizitarea obiectivului…).

Construcția pare centrată pe micii comercianți. Practic, traseul de vizitare este o trecere de la un magazin de suveniruri la altul: chinezării, suveniruri cu iz medieval, elemente de costum național din zone incerte, pietre prezentate ca minerale (oare ce au astea de-a face cu cetatea medievală?!) etc.

Dacă însă voia i să te apropii de un zid, de ceva al cetății, orice încercare de a simți, gândi, înțelege medieval îți era zădărnicită de un lanț, cordon, panou sau orice altă formă de a interzice accesul. Desigur, cei care aveau norocul să posede o monedă de 50 de bani puteau privi un număr incert de secunde aiurea, printr-un binoclu. Era, desigur, o probă de măiestrie rezervată inițiaților în ale opticii, care contra-timp trebuiau să focalizeze imaginea și complet inaccesibilă copiilor. Chiar și un geniu precoce în ale opticii era pus în dificultate pentru simplul motiv că minunatul binoclu este prea greu, prea sus, prea complicat pentru un copil …

Copiii mei s-au declarat derutați cel mai tare de simulările de lupte dintre cavaleri. Mai exact de ochelarii de soare tip ”aviator” pe care îi purtau. Nu anticipați un spectacol regizat de custodele cetății, este vorba de marketing: băieții atrăgeau clienții în prăvălia lor, loc unde scria la loc de cinste că numai clienții au voie să facă poze. M-am conformat și am devenit client achiziționând un mic suvenir, cu gândul să (mă) fotografiez (cu) niște coifuri ce le aveau acolo. Am primit permisiunea (după niște secunde de ezitare) să fotografiez unul dintre copii lângă ele cu condiția să nu le atingă. Ca o comparație, mp gândeam la un meșter lemnar din Albena (sculptor e mult spus) care invita copiii care trecea prin zonă să cioplească cu o daltă în lemn linii și exclama încântat după fiecare linie ”this is yours”. O fi fost și marketing la mijloc, dar abordarea bulgarului era cu totul alta…

Există însă un magazin la intrarea în cetate de unde orice cavaler sau gingașă domniță să poată lua o apă plată (cu sau fără lămâie, după caz). Nu cumva să îi deranjați pe vajnicii comercianți la orele de masă (la mine s-a nimerit să fie sandvișul de 10.15), pentru că la ce priviri aruncă nu mai scăpați de deochi pe tot concediul… Nici alte produse nu recomand să luați, am luat o ciocolată pentru copii (Kinder) pe care o știam rezonabilă ca gust și aspect. Cea luată de acolo avea gust ”medieval” și aspect/ consistență granulară. Suspectez că nu i-au priit codurile de caniculă …

Personal eu zic să nu pierdeți timpul la cetate și să mergeți câțiva kilometri spre vest, la peștera Valea Cetății, care merită vizitată și despre care vă voi scrie un post la secțiunea dedicată.

---

VIZUALIZĂRI: 1789 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI