Cetatea Rasnov, intre agonie si extaz

TIPĂREȘTE

Un Ploiesti zgribulit in care bem prima cafea la restaurantul unui campion mondial la box care adesea vine la masa ta si te intreaba de sanatate si-ti mai da chiar si un autograf. O Vale a Prahovei cu un DN1 somnoros si incredibil de liber, pentru ca azi e sambata, nu vineri sau duminica. O alta cafea fierbinte bauta in fuga la Paraul Rece. Cateva branduse ce strapung monotonia alba a zapezii caci “se zvoneste prin ziare” ca, discret, in gara din Brasov, a fost vazuta coborand dintr-un tren de noapte, cine credeti? … insesi primavara!

Cetatea din Rasnov ne priveste cu mandrie, “de sus”, din varful unei coline. Dupa ce-a stat mult vreme in ruine, dupa 7 ani de munca, o firma italieneasca, a reusit s-o introduca in circuitul turistic.

”E vero? E vero! Fantastico! Ma non e posibile! ”

Platim 10 lei “de caciula”, apoi urcam o panta lina pana la o parcare unde admiram lampioanele venetiene si zidurile cetatii. Cu noi urca si un grup de italieni ce-si lauda galagiosi compatriotul. Ajungem pe langa “zidul cu balcon”, ce se va dovedi nu peste mult timp, a fi un zid al “plangerii”, apoi intram. La picioarele noastre se deschide panorama unui mic burg medieval sasesc, o picatura de istorie ce-a oprit timpul in loc, teleportandu-ne in secolul XIII, o asezare omeneasca cu stradute inguste cu cateva magazine si cu cateva casute mici din piatra. Oare cum o fi incaput aici intreaga populatiei a Rasnovului pe timp de asediu? Facem fototografii. La intrare, pe dreapta, nelipsitele tarabe si magazine cu suveniruri, ceea ce insemna ca vizitarea cetatii e bine s-o incepem prin stanga.

Restaurarea cetatii e inca “in toi”, undeva, stau la vedere cativa saci de ciment si lopeti acoperite stramb cu o prelata de plastic. Dar le ignoram, ne inchipuim ca suntem in anul 1241, an al primei mari navaliri a tatarilor. Incercam sa ghicim care e sala armelor, sala de mese, incaperea in care stateau paznicii si garnizoana cetatii, cea a boierilor sau cea a “vulgului”, a “meseriasilor si taranilor” caci e cunoscut faptul ca cetatea servea drept adapost in timpul navalirilor popoarelor migratoare. In cetate, in afara de o placa de marmura ce descrie istoria fantanii, nu mai gasim aproape nimic explicit, ba mai mult trebuie sa ghicesti tu la ce serveau acele constructii “in plina constructie”, dar e bine si-asa, iti mai pui imaginatia la contributie… Stradutele sunt insa pline de farmec si de turisti, e luma multa azi in cetete, unii au venit cu intreaga familie, altii doar cu animalele de companie, altii au iesit, asa, la o plimbare ca sa admire de la inaltime sosirea primaverii. In mica piata centrala se afla fantana cetatii care coboara in pamant pana la 146 de metri dar legenda ei coboara in istorie, mult mai adanc, pana in secolul al XIII-lea. Fantana a fost sapata de doi prizonieri turci, carora, in momentul in care ar fi “dat de apa” li s-a promis eliberarea. Sper ca guvernantii de-atunci ai cetatii sa se fi tinut de cuvant, suntem doar in Evul mediu, nu in ziua de azi! Mai ales ca ecei doi prizonieri au sapat fantana timp de 17 ani. Cu o fantana in cetate, rasnovenii puteau face fata asediilor, un timp mult mai indelungat. Mai urcam vreo doua strazi si ajungem in “top”-ul cetatii, pe o mare platforma. Platforma folosita azi pentru a admira si imortaliza intreaga panorama a muntilor Piatra Craiului plus cea a orasului Rasnov cu multe strazi parca trase cu echerul. Platforma de pe care “in urma cu opt sute de ani se deversau zeci de butoaie cu smoala topita si se-arunca cu sute de bolovani in capul tatarilor”, spune cineva…dar un pusti de 5 ani comenteaza…“Foarte bine, asa le trebuie, pai ce-au cautat ei, tatarii, in Romania? Ce, noi am invadat vreodata “Tataria”?

Parasim cu strangere de inima aceasta “cetate taraneasca” asa cum e ea denumita in referatele istorice, cetate inca nerestaurata complet, promitandu-ne ca in anul urmator vom reveni ca sa o vedem asa cum era ea prin secolele XIII-XIV, moment in care o parte din Cavalerii Teutoni esuati in tentativa lor de a catoliciza Europa rasariteana, s-a refugiat in Tara Barsei.

Dar…n-a fost sa fie! Nu mai aveam sa revenim in anul urmator (2010), caci un balcon improvizat si ilegal amplasat pe un zid al cetatii, a cedat, lasand in urma sa o gaura de 8 metri…

Si cu asta, gata! …scandalul mediatic a inceput…au iesit la lumina si alte “hibe”, firma italiana lucrase superficial, liantul dintre caramizile cetatii nu era cel ideal…probabil ca s-a auzit din nou, cand a aparut gaura in zid…un disperat ”ma non e posibile! ”, dar se pare ca greseala le apartine, poate c-ar fi trebuit sa-i tocmeasca pe santier pe cei mai mari constructori de ziduri din lume, pe chinezi, care cunosc bine secretul liantului din clei de oase si faina de orez, folosit la constructia unui zid ce sta inca in picioare si dupa doua mii de ani…marele zid chinezesc! …Nimeni insa nu a fost ranit la caderea acelui balcon…dar carcotasii nu s-a lasat batuti… “Ce cauta acolo un balcon care nu era in planurile cetatii? ... sau un hotel, un restaurant, o pizzerie care va fi construita in curand? La ce bun? Doar nu suntem la Verona ca sa scoatem bani dintr-un simplu balcon chiar daca acesta se presupune c-ar fi fost “calcat in picioare” de condurii suavei Juliete…va iesi un “kitch”, o cetate “taranesca ultramoderna”, caci hotelul poate avea sauna, jacuzzi sau chiar disco bar! Existau oare pizzerii prin secolul XIII?

Rasnovul a fost o cetate pur taraneasca, construita intre anii 1210 si1300 de taranii din Rasnov si asezarile din jur ca loc de refugiu in caz de atacuri barbare. Tatarii au atacat cetatea in doua randuri, in 1241 si 1335. Pozitia ei de prima asezare in defileul Branului, defileu ce ducea spre Tara Barsei, i-a adus multe avantaje, Rasnovul fiind alaturi de Brasov, un important targ al vremilor, dar si necazuri, fiind in calea navalirilor popoarelor migratoare ce-au pustiit intreg tinutul. Cetatea a fost construita simplu, aidoma unor case taranesti, din piatra, caramida si tigla, ea era de fapt o gospodarie taranesca la scara mai mare, avand o curte exterioara ce adapostea vitele si una interioara ce adapostea oamenii.

Dar sa vedem ce-a urmat…

Primaria din Rasnov, sustinuta de Ministerul Culturii si regizorul Segiu Nicolaescu, care a afirmat mereu ca in acest caz “s-a trecut cu buldozerul peste secole de istorie”, a actionat in instanta firma italiana si, dupa un an de raboi juridic, a castigat. Sa nu uitam ca marele nostru regizor si actor, Sergiu Nicolaescu, a turnat aici cateva cadre din memorabilul sau film “Nemuritorii”. Dupa un an de zile, timp in care cetatea a fost inchisa (intre sepembrie 2009 si august 2010), ea a trecut din nou in patrimoniul national si este acum in custodia primariei Rasnov care, prin fonduri proprii si fonduri atrase de la UE, in luna august 2010, a redat-o circuitului turistic. Cu “surle si trambite”, de data aceasta. Un festival de muzica usoara si unul medieval, pigmentat cu un turnir de cai, tir cu arcul, aruncarea sulitei, lupte cu spada intre cavaleri, concursuri gen “mister cavalerul Rasnovului” sau “miss printesa Rasnovului”, au consfintit revenirea acestei cetati acolo unde ii este locul.

Nu puteam sa incheiem ziua fara a ne abate si prin Cheile Rasnoavei, care ne stateau in drum”, chei situate la 8 kilometri de Rasnov pe o derivatie a drumului de intoarcere spre Predeal. Zaresti dintr-o data, o adanca taietura de topor in linia continua a muntelui, loc pe langa care nu poti trece impasibil. Intrarea in chei e doar la 2 km de soseaua principala si e un loc bine semnalizat. Cheile, pline de trasee montane marcate cu vopsea rosie, sunt numite si “cheile alpinistilor” sau “cheile bungee-jumping-ului”, sunt chei salbatice si usor accesibile, cu cativa pereti verticali si doua surplombe superbe, numite “Santinela Cheilor” si “Surplomba de aur” plus o vestita instalatie de “cadere in gol” de la 135 de metri pentru care platesti insa cam mult, adica atat cat scrie pe un mare tabel aflat chiar la baza ei si pe care gasesti si cursul valutar Leu /Euro. Instalatia este a doua ca marime din Europa, ce atrage anual zeci de amatori de senzatii tari.

In acesta dimineata am format numarul 0268-230115.

“Alo, buna ziua! . Sunteti Primaria Rasnov? ”. “Primaria Rasnov la telefon! Spuneti! ”. “Cetatea, spuneti-mi va rog, s-a redeschis cetatea? ” “Daaa, cum sa nu? , inca din luna septembrie…mi-a raspuns o voce molcoma dar mandra si care n-a uitat sa adauge…si-acum este a noastra, a rasnovenilor! ”

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 2307 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI