Cetatea medievala Targu Mures - O cetate pentru eternitate

TIPĂREȘTE

Normal, nu aveam cum sa nu includem in planurile noastre si aceasta cetate despre care citisem multe lucruri frumoase, care era usor accesibila si un alt “Must see!” pentru oras.

Dupa ce am vizitat Palatul Culturii vezi impresii urmatoarea oprire a fost aici, la Cetatea Medievala Targu Mures. O zi superba (daca nu ar fi fost groaznic de cald) care te imbia la drum, si de la care aveam mari asteptari. Primele asteptari ne-au fost inselate insa…... Hei, nu sariti! E de bine! Scosesem portofelul sa platesc intrarea, m-am uitat in toate directiile, insa nimic, portile larg deschise te imbiau sa treci de ziduri si sa descoperi cetatea, lucru pe care l-am facut si noi. Acum insa sa nu va asteptati sa transcriu tot ce este prezentat despre cetate intr-o multime de pagini care mai de care mai oficiale, pagina oficiala a cetatii fiind cetatespum.ro, de unde puteti cunoaste toata istoria acestei cetati, si unde galeria foto va prezinta cetatea intro serie de fotografii meseriase, si instaland un anume program puteti urmari si live ce se intampla in cetate, asa ca in acest moment eu mi-am terminat articolul, incar si pozele si gata, postez :).

Dar pentru mine (ca un Titan ce devin cu acest articol), mult mai important a fost cum m-am simtit acolo si cred ca acesta este si principalul motiv pentru care locuitorii orasului sunt atat de atrasi de acest loc.

Am sa incep cu o scurta prezentare a cetatii si am sa spun ca a fost construita in perioada 1605-1653 prin voia principelui Bocskai Istvan pe locul unei vechi fortificatii din care s-au pastrat doar doua turnuri. Orasul si fortificatia fusesera distruse de mercenarii lui Basta drept “multumire” pentru sprijinul acordat de locuitori lui Mihai Viteazul.

Cetatea (care ocupa o suprafata de 4.3 hectare) este inconjurata de 7 bastioane care care comunicau intre ele pintr-un drum de straja astfel incat sa se poata face rondul de catre ostasi, si acum ar fi fost un loc bun de plimbare si de vazut cetatea ceva mai de sus, insa accesul nu era permis la data la care am fost eu. Dupa numele bastioanelor se cunosc astfel si breslele ce aveau in aparare cate un bastion, astfel avem: Tabacari, Blanari, Dogari, Lacausi, Croitori. Iar celelalte doua bastioane au fost numite Bastionul portii si Bastionul Mic.

Iar printre descoperirile facute aici se pare ca s-au gasit un atelier de prelucrare a bronzului dar si pivnita unei case din secolul XV, o fabrica de caramida din secolele XVI-XVII, si o bucatarie aproape completa din secolul XVII.

Exista in interiorul cetatii si o biserica, acum era in restaurare si accesul nu era permis.

In plimbarea noastra prin cetate am dat insa si peste o serie de panouri care promovau personalitati ale Romaniei, si o sa va arat si voua cateva poze, dar am intalnit si o lucrare artistica interesanta, o lucrare a lui Mircea Cantor – 2016 (din pacate si titlul lucrarii si prezentarea este doar in engleza). Lucrarea se numeste “Give more sky to the flags” iar povestea lucrarii este urmatoarea:

“Stim cu totii ca steagurile reprezinta identitatea, revendica teritorii si asimileaza grupuri de oameni sub diferite orientari (politice, sociale, culturale). Mi-am imaginat doua steaguri care se intersecteaza. Nu le stim culorile si ce reprezinta. Unul poate fi steagul tau, al doilea al Celuilalt. Intradevar stim ca sunt in contact, in interactiune, intrepatrunzandu-se reciproc. Aceasta interactiune nu este despre conflict sau tensiune, dar mai degraba un moment poetic in care ca doi oameni care trec unul pe langa celalalt fara sa se cunoasca, zambesc, simt poate parfumul fiecaruia, si ar putea spune Buna!” MI s-a parut ca te pune pe gaduri, chiar daca lucrarea in sine se pare sufera de pe urma trecerii timpului.

Si aceasta este doar un sumar al celor ce puteti afla despre a aceasta cetate, dar ce ii atrage si mai mult pe louitori aici? O insula de verdeata si relaxare pentru toate varstele si puterile. V-am spus ca era ziua cea mai calduroasa posibila, unde chiar daca au fost vreo 2-3 grade mai putin decat la Bucuresti, arsita ii taia toate puterile, asa incat cand sotul si mama au prins o banca libera la umbra unui pom imens, au pus stapanire pe ea si au spus: “Noi de -aicea nu plecam, nu plecam acasa…. !” Iar eu, mai vedeam un turn sau doua, ma intorceam iar la banca sa ma racoresc, si tot asa pana am dovedit istoria si am cunoscut prezentul. Incepem cu copiii, erau copii de gradinita, cu 2-3 educatoare, stateau pe niste covorase individuale de sport, in cerc, fiecare cu covorasul lui, apoi erau cateva familii iesite la plimbare/picnic cu copiii si taticii tineau o patura de capete si dedeau pe rand copiii in leagan, asta mi-a adus aminte de copilarie, si cred ca si voi ati trecut prin experienta asta, fie ai fost dati huta cand ati fost mici sau v-ati dat copiii asa. Tineri absolventi de facultate, purtand culori diferite ca semne de identificare, veniti sa faca poze aici fie cu colegii, iubitul/iubita, parintii sau chiar bunicii.

Un moment special in viata lor, momente de care si noi ne aducem aminte cu drag. Si ce m-a impresionat cel mai mult poate, un microbuz cu persoane cu handicap locomotor, care asteptau sa fie coborati pe rand din microbuz si asezati in scaunele lor mobile ce le asigura mai apoi deplasarea prin cetate. Erau insa niste oameni atat de veseli ca ai fi ramas cu mare drag in preajma lor.

Exista si niste terase unde puteti sa va racoriti la umbra asigurata de umbrele si sa beti ceva sau chiar sa luati masa.

Sper ca daca ajungeti in zona sa nu ocoliti cetatea, este sigur un loc unde sa va simtiti bine, unde istoria ne spune cine suntem, iar prezentul o confirma.

Rugamintea catre web de a atasa acest film de prezentare a cetatii youtube. Multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 594 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI