Pe urmele lui Ştefan cel Mare

TIPĂREȘTE

Călătoria mea în Bucovina nu putea să ignore unul din obiectivele istorice extrem de interesante ale acestui oraş, Cetatea de Scaun de la Suceava. Venind dinspre Fălticeni, pe un drum bine întreţinut-E85, am urmat strada principală a oraşului Suceava, care deţine indicatoare spre toate locaţiile interesante ale acestui oraş: Curtea Domnească, Biserica Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava şi evident, cetatea. Am reuşit, cu toate acestea, să-l ratăm pe cel mai important (ultimul, deh!...) şi să ne învârtim în cerc juma de oră.

Cetatea este poziţionată pe un platou, la circa 70 de metri faţă de Lunca Sucevei, oferind o panoramă deosebită asupra oraşului. E oarecum izolată de zona de locuinţe. Am gasit-o tot în plin proces de restaurare, cu macarale şi muncitori pe ziduri, dar cand am păşit pe podul de la intrare şi am trecut pe sub poarta cu stema Moldovei, senzaţia a fost extraordinară. Am avut norocul să dăm şi de un ghid venit cu un grup ce ne-a furnizat o serie de informaţii. Am aflat astfel, că partea superioară a cetăţii a fost cândva din lemn, dar nu s-a păstrat niciun document care să ofere detalii despre cum arăta aceasta, astfel încât restaurarea acestei părţi nu se va face. Am văzut câteva review-uri extraordinare scrise de ceilalţi useri (Dl. Traian Leuca) aşa că mă mulţumesc să dau doar câteva repere cronologice ale acestui obiectiv.

In anul 1388, domnitorul Petru I Mușat a mutat capitala Moldovei din orașul Siret în orașul Suceava. Ștefan cel Mare, moldovean cu viziune şi mult tupeu pentru vremea respectivă, a înțeles cel mai bine necesitatea construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Moldova de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor şi polonilor. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul mușatin, asemenea unui inel.

Înainte de 1476, a fost construit, la aproximativ 20–25 m de zidul fortului mușatin, un zid de incintă cu o lățime de 1,5 m, întărit cu trei turnuri pătrate care înconjurau laturile de vest, sud și est ale primei fortificații; latura de nord se afla pe un pinten de deal. Zidul de incintă avea înălțimea de 15 m față de fundul șanțului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri plasate în partea inferioară.

Un zid lega bastionul fortului mușatin cu bastionul zidului de incintă construit de Ștefan cel Mare. Armate puternice ale vremii, conduse de mari conducători de oşti ai vremii au înfruntat zidurile Sucevei. Nu vorbim de proporţia oştirilor care se confruntau. În vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediată de oștile turcești, conduse de sultanul Mahomed al II-lea, fiind avariată puternic. Pentru a întări cetatea, Ştefan a dispus adăugarea la primul zid de incintă a unui al doilea zid, cu grosimea de 2 metri, care s-a unit pe latura de nord cu zidul fortificației lui Petru Mușat. Noul zid de incintă cu o grosime de circa 3,5 m a fost prevăzut cu șapte bastioane. Intrarea în cetate a fost mutată pe latura de nord-est, unde a fost construit peste șanțul săpat un pod cu o parte fixă și una mobilă, suspendat pe doi piloni. Odată trecut podul, inamicii dădeau de o capcană unde puteau să-și piardă viața.Genul acesta de capcană l-am vazut şi la Cetatea Neamţului. După capcană, au fost construite două camere de gardă de o parte și de alta a intrării, care fără a avea dimensiuni uimitoare, au eleganţă şi simplitate.

În anul 1538, oastea otomană condusă de însuși sultanul Soliman Magnificul (vă spune ceva numele ăsta?...) năvălește în Moldova. În același timp, tătarii din Crimeea atacă concomitent cu oștile Munteniei şi Ungariei. Întruniți la Curtea domnească, boieri trădători decid să predea Cetatea Sucevei sultanului. Dar nu mor caii, când vor câinii...Istoria continuă. Alexandru Lăpușneanu mută la cererea otomanilor, capitala Moldovei de la Suceava la Iași, localitate lipsită de fortificații. La sfârșitul secolului al XVI-lea, Cetatea Sucevei redevine reședința domnitorilor Aron Vodă, Ștefan Răzvan și Ieremia Movilă, care au luptat împotriva Imperiului Otoman. În 1673, în cetate se instalează o garnizoană polonă. După șase luni de luptă, oștile turcești reușesc să-i alunge pe polonezi și îi poruncesc domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino să dărâme cetatea. Urmează şi un cutremur devastator care desăvârşeşte prăpădul...

Cu toate acestea, resturile cetăţii reuşesc să impresioneze şi astăzi. E uimitor cât de bine s-a conservat baza cetăţii, iar grosimea zidurilor este impresionantă. Dunga albă de pe ziduri marchează locurile din care a început restaurarea. Cetatea nu impresionează prin dimensiune, cît prin istorie şi rezistenţă în timp. Faptul că mari domnitori ai acestei ţări au trecut pe aici (inclusiv Mihai Viteazul care a primit cheile cetăţii la intrarea în Moldova), face din aceasta un simbol. Măcar pentru acest fapt şi merită să nu rataţi acest loc!

---

VIZUALIZĂRI: 2787 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI