Cetatea Ulmetum. Cum să vizitezi nimicul

TIPĂREȘTE

Teoria :

Cetatea Ulmetum, aia de se găsește în com. Pantelimon, jud. Constanța, este un miez al zonei Dobrogei. Bine, nu foarte mare, pentru că, ăia mai deștepți decât mine, adică restul populației de pe Planetă, au stabilit că această cetate a fost un castru roman, mic spre mediu  ca mărime, care a asigurat servicii de ordine și liniște publică între secolele al III-le și al VI-lea, după Hristos, exact aicea, la noi, în Dobrogea.

Că făcea parte dintr-o linie de apărare pe care romanii au construit-o pe malul Dunării, ce-ncepea, linia, spui, de la Carsium (Hârșova adică), se continua cu Capidava, apoi Ulmetum și nu mai știu ce alt castru roman. Numele i se trăgea de la” pădurea de ulmi” despre care se crede că exista în zona de s-a ridicat castrul.

Importanța lui istorică n-a fost extraordinar de bengoasă, castrul a sfârșit prin a fi ocupat și apoi distrus de hoardele popoarelor migratoare de hălăduiau pe-atunci, dar, mai ales de huni, care, încăpățânați cum îi știm, au atacat succesiv, în trei valuri, urbea și nu s-au lăsat până n-au făcut-o praf. Deci, un alt motiv de-a fi prieteni cu ei.

Strict arheologic, castrul a fost descoperit la 1911 de către Vasile Pârvan, care a și săpat pe-acolo, încercând să găsească negăsite și să dovedească ce voia el. Descoperirile sale cuprind inscriptii și statui din epoca decadenței romane. Arheologii  au stabilit că, la sfârșitul secolului IV, cetatea Ulmetum a gazduit sute de federati goti, care primisera dreptul de a se stabili in aceasta zona. Cu ocazia săpăturilor, în centrul fortificației a fost decoperit mormântul unui nobil germanic, ceea ce contrazice ipoteza ca necropolele ar fi fost amplasate numai în afara localităților. Asta dovedește că, încă de pe acea vreme, cine avea detentă, făcea cam ce vroiau mușchii lui.  

Tot ăia deștepți au stabilit că așezarea antică de la Pantelimon are forma unui triunghi dreptunghic cu ipotenuza curbata. Pe loc, în față, pe mine m-ați pierdut!” Ipotenuză” pentru mine, e o înjurătură urâtă, cam ca cea de mamă!

Pe colțuri fortificația este prevăzută cu trei turnuri rotunde. Are două porți flancate de câte două turnuri cu latura frontală semicirculară (in forma literei U). Pe latura de S-E (ipotenuza), a-ha, vă spuneam io,   se află 4 turnuri dreptunghiulare la care se mai adaugă incă 2 turnuri de aceeași formă, câte unul pe celelalte două laturi ale cetății.   End of the story!

De ce, dar de ce, am vrut io s-ajung acoloșa?!

După cum v-ați dat, poate, seama, io-s un om cu trăiri simple: trăiesc mai ales pe bază de reflexe, primite din spirala aia, ADN aflai că-i zice: foame, somn, respirat și alelalte, de le-avem cu toții. Târziu, în viață, am aflat că te poți înțelege cu alți oameni pe bază de semne făcute pe hârtie, nisip, garduri: scris îi zice. Dintr-o ambiția a părinților mei, am fost trimis de-acasă, de la vârste fragede, ca să-nvăț și io care- i treaba cu scrisul ăsta. Într-un final, am învățat să fac și eu semne de-astea și, mult mai târziu, că, cu ajutorul lor poți transmite trăiri și sentimente, să pari deștept.

Vă spun sincer, îmi știu limitele: sunt un prost relativ suportabil, care are dorință de propășire spirituală, de-aia cetesc ce scriu alții, despre probleme care ar putea să mă preocupe, gen unde se duce foamea după ce mănânci, ce se-ntâmplă cu lumina din frigider când închizi ușa, ce efect au curenții electrici de joasă tensiune asupra tubului cinescopic al roșiei de grădină, de ce bătaia doare ?! Adică, voiesc a spune că, dacă mă străbat întrebări existențiale, chiar dacă nu fac parte din Institutul Național de Cercetare a Cercetării, îmi caut răspunsuri.

Așa făcui și zilele de fusei la mare când începu 2024. Curios să văd ce-aș putea face să-mi umplu timpul, aflai că e bengos să vizitez din obiectivele turistice de gâlgâie Dobrogea de ele. Făcui și-o paritate: drum spre casă- traseu convenabil să și vizitez, mă luai după ce scriseră ăia, deștepții, pe sait și luai decizia: voi vedea Cheile Dobrogei și Cetatea Ulmetum.

Cum am ajuns noi ?

Despre Cheile Dobrogei, abia ce terminai de v-am enervat cu review-ul meu. Rămăsese, în continuare, Cetatea Ulmetum. Așa c-am setat-o-n GPS și am dat talpă. Hopa, v-am mințit, nu dai nicio talpă, ca s-ajungi la locul de vă zisăi de el, continui drumul de la Chei până-n satul/comuna, ce-o fi ea, Grădina. Exact la jumatea comunei găsești un mare indicator care -ți arată să faci la stânga și, că, după 6 km, ajungi la Cetatea de vă spusei de ea.

Am tras de volan, cu încredere, spre direcția de mi-o arăta indicatorul. Drum lat, pavat cu piatră și  pământ. 4,5 km de drum hurducăit, în care, la fiecare 10 secunde-ți aduci aminte cât te costă bucșele la mașină. Drumul, în schimb, frumos de pici: n-ai nimic de văzut, tarla agricolă, nici măcar vreun copac, că, la o adică, pățești precum câinele-n deșert, ăla de-a zis că” Dacă nu găsesc un copac, mă piș pe mine!”

Adriana mi-a sugerat, direct, voluntar, că, pe viitor, nu mai merge cu mine prin pustietăți, ca să vadă ce? Am încercat să-i spun despre cetatea aia, dar, a trebuit să mă opresc, tocmai ce treceam niște hăuri pline de noroi. S-au dus dreaq ăia 50 de lei de i-am dat la spălatul mașinii!

Mă rog, toate au un sfârșit, da, rugați-vă, și eu voi merli, spre bucuria voastră, așa că și drumul de-am mers pe el s-a terminat, odată ce-am intrat în frumoasa localitate Pantelimonul de Jos. Ei, este că știați despre ea? Io zic să nu mințiți, vă vede Ăl de Sus!

GPS-ul mă bătea la cap să continui, mai aveam vreo 3 km până la Pantelimon, comuna principală, că, nah, aveau și romanii stima lor de sine, nu construiau castre în satele componente ale cine mai știe cărei comune.

Am intrat, voios pe invers, în respectiva localitate. Am căutat indicatoare spre cetate, canci, niciunul! GPS-urile ,și ăla de pe mașină și ăla de pe telefon, doar că nu-mi dădeau peste mână, țipând la mine: Ați ajuns la destinație! Doar eu eram buimac, de la țipetele GPS-ului și surâsul aducător de moarte al Adrianei, gen :” Ți-am spus, eu, că ești prost?” ,   nu am găsit, neam, cetatea !

Am intrat în comună, am mers pe drumul spre Crucea și, la un moment dat, ce să vezi, am găsit indicatorul: Spre Cetatea Ulmetum.

Ce-avem noi aici?

Am pătruns plin de încredere pe drumul indicat, urma să -mi îmbogățesc spațiul dintre urechi cu informații care să-ți dea imbold de mândrie naționalistă, ceva de genul” Am fost și-om fi!” .

Exact după ce-am mers vreun kilometru de la indicator, am ajunsără la altul:” Cetatea Ulmetum” . Am zâmbit, demonstrativ-victorios Adrianei, gen, ”ce dacă te-ai îndoit de mine, am ajuns ?!”

Am întrebat-o dacă vrea să meargă cu mine, mi-a spus că preferă să rămână cu handicapul de a nu fi vizitat asemenea loc istoric. Mândria feminină, exacerbată!

Am coborât din mașină și am călcat, din plin, pe pământul mustind de istorie al Dobrogei , mai ales că ploua. Bine, a trebuit să dau prioritate, din toate părțile,   unei turme de oi de păștea liniștită în zonă. Ba, am fost verificat și de vreo trei câini, de erau cu turma, probabil că erau dresați special să nu am asupra mea elemente, scule sau dispozitive cu care s-aduc stricăciuni saitului istoric de se afla pe-acolo, pe bănuite ,că încă nu-l vedeam! Unul dintre câini a venit mai spre mine, m-a adulmecat, cumva, apoi s-a-ntors, nu prezentam importanță!

Vă spuneam cât de emoționat eram să calc pe pământul care gâlgâia de atîta istorie. Emoționat și foarte atent, după ce-a trecut turma de oi erau o grămadă de istorii prin iarbă, oile aveau o digestie bună!

Am mers vreo sută de metri de unde-am parcat mașina și, după ce-am urcat un mic val de pământ, am văzut niște bolovani, așezați, cumva, ca o îngrădire. Și niște săpături. Și, cam atât! Nici un plan al vreunei cetăți, nici un indicator care să-mi spună unde-am ajuns, nici ce este acolo, nici planuri despre ce va fi să fie. Nu era nimic! Și-atunci am înțeles teoria  aia care definea nimicul ca fiind un cuțit fără mâner, căruia-i lipsește lama! Sau, aici, mult mai aproape, rețeta pâinii cu măsline: se cumpără o pâine și 200 grame de măsline și se mănâncă împreună!

Când eram prin gropile alea, câinii au venit, din nou, spre mine. Cred că mi s-a părut, nu mă lătrau, doar râdeau de mine, au vrut să vadă un fraier care credea că va vizita un sait istoric. Bine că nu știu cățeleasca, poate că m-aș fi enervat dacă înțelegeam ce spuneau potăile alea despre mine.

Concluzie :

Cetatea Ulmetum, acolo unde ni se spune c-a fost ea construită de romani, este sub forma a trei bolovani și-un val de pământ. Asta înseamnă că :

1. Hunii au distrus-o temeinic, dar pentru fapta lor de distrugere s-a prescris răspunderea penală.

2. Cei ce ar trebui să gestioneze saiturile istorice din Constanța nu și-au făcut treaba. Nu știu cum stau cu prescrierea răspunderii penale, se plătesc salarii tocmai pentru ca un sait să nu arate ca ăla de vă zisei de el.

Nu o fac pe filozoful, noi, românii, avem un talent extraordinar  să dăm cu mucii-n fasole, exact când nu ar trebui. Bine c-avem manuale de istorie în care vorbim de Esca și emisiuni cu beizadelele ei și nu numai ale ei, avem tendința de-a schimba imnul național din marș militar în manea iar, în curând, Florinel Coman va avea pagină pe Wikipedia, lângă ”Strâmba lui Dodel”, ca să-i găsim spațiu în memoria hard-ului vom renunța la Dacia, Imperiul Roman sau Ștefan cel Mare, ăștia sunt desueți.

Gata, terminai, iaca, plec, haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 521 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI