Cetatea Capidava și o restaurare cu cântec la un monument aflat pe lista UNESCO

TIPĂREȘTE

A venit vara peste noi și eu mă gândesc să vă aduc niște peisaje hibernale. Dar, tocmai pentru că acum este mult mai potrivită o vizită la Cetatea Capidava, n-o fi în zadar să o aduc în atenție.

Dintre multele escapade de o zi mai scriu despre câte una pentru că și eu am mare nevoie să mă inspir și mă bucur când informațiile sunt multe și am de unde alege.

În ultimul week-end din ianuarie au fost anunțate coduri galbene și portocalii de vânt și ninsoare la munte și aproape în toată țara și doar spre mare, mai exact prin Dobrogea, erau anunțate 7-9 grade, cu soare și puțini nori, prognoză verificată și în dimineața plecării. Astfel că pentru ziua aceea am ales Cetatea Capidava, care se află la jumătatea distanței dintre Cernavodă și Hârșova.

Intenția era să mergem pe Autostrada Soarelui până la Cernavodă și apoi pe dealuri, dintr-un sat în altul până la Capidava, vreo 25 de km. Ca să nu ne întoarcem pe același drum, am zis că o luăm spre Hârșova, să căutăm să mâncăm pe acolo și având în vedere că ziua era scurtă să pornim spre casă pe la Vadu Oii-Giurgeni. Circuitul este de aprox 400 de km, bun pentru o escapadă de o zi, având în vedere că ne ajută și autostrada. Dar e și mai bun în zile mai lungi de primăvară.

SMS pe drum pentru taxa de pod de la Fetești și după Cernavodă a început să fulguiască ușor, după care s-a pus pe o ninsoare de am crezut că ne împotmolim pe acolo. Nu eram pregătiți nici pentru un fulg de zăpadă, dar’mite pentru ninsoarea aceea. Așa că, naiba știe după ce să ne mai orientăm, dacă nu s-a mai adeverit nici prognoza pe care o citisem dimineață. Am mers înainte și am ajuns la cetate, moment în care s-a oprit și ninsoarea și a ieșit soarele conform prognozei. Chiar dacă ne-am panicat puțin, ne-am și bucurat pentru că a fost prima dată când am văzut o ninsoare frumoasă în iarna ce tocmai a trecut.

Cetatea Capidava se află chiar la șoseaua principală care unește Cernavodă de Hârșova și se vede din șosea. Are o parcare amenajată pentru destule mașini, dar în ziua aceea am fost singuri în univers.

Probabil din cauza viscolului din dimineața aceea, plecase și doamna de la casa de bilete, așa că nu știu cât ar fi costat intrarea, dar noi am vizitat cetatea prin bunăvoința bodyguardului, care ne-a lăsat să intrăm și a stat după noi ca o umbră, împreună cu un alt tânăr, care nu știu ce hram purta, dar părea mai instruit. Cu el am vorbit mai mult, știa destule lucruri despre cetate și împrejurimi și el ne-a îndrumat la plecare, spre Muzeul de Artă din Topalu, care era în drumul nostru, la 7 km de Capidava. Despre el am scris la vremea aceea pentru că n-am rezistat, la cât de mult ne impresionase. În clădirea cu casa de bilete care se află vis-à-vis de intrarea în cetate cred că se mai amenajează un muzeu, dar nefiind cineva acolo nu ne-am lămurit.

Am ales Capidava pentru că în căutările de escapade prin Dobrogea am dat și de ea la un moment dat, apoi am citit niște articole despre restaurarea care s-a făcut acolo și apoi am citit că va fi redată publicului în mai-iunie 2021, astfel încât am pus-o pe lista scurtă.

Romanii au construit pe vremea Împăratului Traian peste 200 de fortificații pe granița Imperiului pentru a-și apăra teritoriile. Cele construite de-a lungul Dunării se numeau limes (dunărean) și una dintre ele este Capidava, care a fost centru militar timp de câteva secole. Această cetate a fost uitată cu zecile de ani de toată lumea, ca multe alte obiective de interes major din țara noastră și asta a dus, evident, la degradarea și distrugerea ei.

Citisem ce mare scandal a fost cu atribuirea contractului de restaurare pe baza nepotismelor, dar ce ne mai miră în țara asta? Cert este că cetatea veche de peste 2000 de ani a fost restaurată cu cântec în perioada 2013 – 2021, cu destule orbecăieli și întreruperi, că așa îi stă bine românului, dar ce este mai grav este că a fost restaurată iresponsabil. Veți merge acolo și veți vedea că nu este vorba de restaurare, ci de o cârpeală cu ciment a unor ziduri, inclusiv cu blocuri de ciment de tip BCA, aplicate pe rămășițele cetății. Prea târziu s-a observat distrugerea fortăreței și sistarea lucrărilor începute.

Până la urmă, ce mai era de salvat, au făcut procurorii DNA care mergând pe firul banilor de restaurare au descoperit fapte grave de corupție și au salvat fără să vrea o parte a cetății, care nu apucase să fie distrusă. Lucrările sistate au fost reluate cu mai mult simț de răspundere, dar răul fusese făcut și nu se știe dacă Cetatea Capidava mai are vreo șansă să ajungă pe Lista UNESCO, așa cum era prevăzut în proiectul” Limes, frontierele Imperiului Roman” , din care fac parte 24 de situri arheologice din Dobrogea, printre care și fortăreața.

Asta a fost așa ca să mă răcoresc puțin pentru că mă enervasem tare când am citit. Și hai să zicem Doamne-Ajută că măcar a fost redată circuitului turistic și ne bucurăm de ea, iar lucrările de restaurare, care continuă și astăzi, sperăm să se facă cu toată responsabilitatea care trebuie acordată unui monument de categoria A.

Dacă vedeți câteva poze de sus cu cetatea aflată pe malul Dunării sigur o să simțiți un imbold să o vedeți, așa cum a fost și în cazul nostru. Este destul de întinsă și foarte fotogenică, are colțurile rotunjite și un plan dreptunghiular, cu mai multe porți și turnuri, dar și o ieșire la Dunăre, acolo unde pe vremuri era portul. Au fost descoperite o basilică, therme, peste 1000 de bordeie în interior dar și în exterior, monede, amfore, obiecte de podoabă, de uz personal, de bucătărie… iar cercetările continuă și se pare că vor continua încă mult timp de aici înainte.

Traseul turistic urmează niște pasarele de metal, cu balustrade și numai pe acolo poți să mergi, nu ai voie să te abați. Iar peisajul cu Dunărea alături a fost foarte frumos, chiar dacă era iarnă. Îmi imaginez că primăvara este și mai frumos. Sunt mai multe puncte de belvedere spre Dunăre și am văzut multe păsări. Mi-ar fi plăcut să zăbovim mai mult dar poate ne va mai ieși în cale, mi-ar plăcea să o văd și primăvara.

La Hârșova voiam doar să mâncăm în drumul spre casă dar am avut noroc de vreme bună și după ce am parcat în fața Bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena, o biserică nouă, cu turle aurii care se văd de departe, ne-am plimbat pe malul Dunării, în zona portului, în dreapta și în stânga, printre Canaralele Țigănești, în dreapta și Canaraua Turcească și Cetatea Carsium, în stânga. De sus, de pe Canarale am avut niște priveliști spectaculoase cu Dunărea. Orașul l-am văzut doar așa de la depărtare, de pe Canarale și nu mi s-a părut cine știe ce, dar mă voi întoarce să îmi fac o impresie mai clară, acum a fost doar în trecere. Dar plimbarea din zona portului, printre Canarale ne-a plăcut.

Am mâncat între cele 2 Canarale, în Portul Dunării Hârșova la La Mura: 2 storceag, care au fost așa și așa, un somn prăjit cu mămăliguță și mujdei, un șalău pane cu mămăliguță și mujdei, nici ele prea grozave, am băut un jagermeister, o bere fără alcool, un cappuccino, un ceai de mușetel și ne-a costat 200 lei. Restaurantul ăsta este foarte bine amplasat pe malul Dunării și arată bine înăuntru și la toaletă, dar mâncarea mi s-a părut veche, nu-mi dă inima ghes să îl recomand. Dar poate doar fiindcă era iarnă și week-end-ul ăla nu începuse tocmai bine dpdv meteo și nu se așteptau la clienți… ce să zic, poate când dă colțul ierbii e altfel. Are și o terasă pe malul Dunării și se pregătea de un apus spectaculos când am plecat noi. Aș fi curioasă dacă cineva a mai mâncat acolo, să ne spună cum i s-a părut.

Am revenit în autostradă după Slobozia, după ce am plătit taxa de pod, 11 lei, la Vadu Oii-Giugeni și ne-a apucat noaptea pe drum, ca de obicei.

Cetatea Capidava este perfectă pentru o escapadă de primăvară și ideal ar fi să o uniți cu Muzeul de Artă din Topalu.

---

VIZUALIZĂRI: 1028 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI