Fortareata Hohensalzburg, simbolul puterii medievale in Austria

TIPĂREȘTE

Am ajuns si in orasul lui Mozart, Salzburg (Orasul Sarii), al carui nume provine de la minele de sare din apropiere, care au constituit principala sursa de venituri a episcopilor care au condus orasul in perioada medievala.

Principala atractie turistica o constituie una dintre cele mai mari fortarete din Europa ce domina o colina a orasului vechi, castelul Hohensalzburg. De-a lungul istoriei sale lungi, castelul a servit ca fortificatie, cazarma militara, inchisoare si resedinta a printilor arhiepiscopi.  

Initial, pe locul castelului Hohensalzburg a fost cladita o fortificatie din lemn. Deoarece bunurile necesare erau greu de transportat in curtea fortaretei, a fost construit un funicular care exista si astazi. Cu toate ca a suferit mai multe modificari de-a lungul veacurilor, aceasta structura de transport se numara printre cele mai vechi de acest fel, existente in lume.  

Am parcat si am pornit pe jos sa cucerim cetatea, simbol al puterii si refugiu sigur in vremuri de criza, construita si extinsa de arhiepiscopii din Salzburg. Pentru comoditate, se poate folosi funicularul, altul decat cel despre care am vorbit, ce are statia in inima cartierului istoric, nr. 4 Festungsgasse.

Traseul parcurs pe jos nu este foarte greu si te conduce la poarta fortaretei care nu a fost niciodata cucerita, doar asediata in timpul Razboiului Taranesc German din 1525, cand un grup de mineri, fermieri si oraseni au incercat sa-l alunge pe principele-arhiepiscop Matthäus Lang.  

Mi-a placut mesajul din incaperea ce gazduieste o macheta impresionanta a castelului inconjurat de orasul Salzburg, construita din sare„, Omenirea poate trai fara aur, dar nu poate trai fara sare.” Profitul din exportul de sare i-a imbogatit pe arhiepiscopi dar a facut posibila, printre altele, construirea cetatii.

Am urcat in turnul care a fost mai intai un turn defensiv, transformat apoi in temnita infioratoare, cu o incapere rece, intunecata, cu pereti inalti si grosi, ce nu avea usi, ci doar o deschidere in tavan. Garzile aruncau prizonierii prin aceasta gaura in temnita de dedesubt.  

De la inaltimea turnului, se deschide o panorama de 360 grade asupra orasului si a muntilor. La baza  fortaretii se afla orasul vechi, cu cladiri baroc, biserici si castele. De asemenea, de aici se vad curtea interioara  si turnurile fortaretei.  

Turnul Kraut adaposteste un aerofon mare cu peste 200 de tuburi, care este denumit "Taurul din Salzburg", o orga mecanica ce canta zilnic la orele 7,11 si 18, incepand cu duminica Floriilor si terminand cu 31 octombrie. In a doua jumatate a sec. al XVI-lea a fost construita o pasarela cu ziduri ce inconjoara cetatea si are aproape 400 de metri lungime, careia i-a fost adaugat acoperisul in perioada Razboiului de 30 de ani. In apropierea incaperii unde se gaseste orga, sunt agatate pe pereti un fel de trompete conectate intre ele prin tuburi care sunt legate la un sistem de roti care invartite, scot sunete sub forma unor melodii.  

Numele„Taurul din Salzburg” vine de la legenda conform careia, in timpul unui asediu al fortaretei, gardienii au pus la cale un plan. Singurul taur pe care il mai aveau l-au pictat in fiecare zi intr-o culoare si l-au plimbat de-a lungul zidurilor orasului. Dusmanii au crezut ca in cetate este suficienta hrana pentru a rezista luni de zile, asa ca au renuntat si au pus capat asediului. Locuitorii care spalau taurul de vopsea in fiecare seara au fost numiti„vopsitorii de taur” .

Capela romanica a cetatii a fost descoperita de arheologi in 1994 si este una dintre cele mai vechi exemple de constructie din interiorul cetatii. Capela a fost construita in prima jumatate a sec. al XII-lea si a fost reamenajata de mai multe ori, insa sub  arhiepiscopul Leonhard von Keutschach, a fost distrusa. Parti din zidul de nord au supravietuit, au fost descoperite elemente de mobilier si de decor, precum si fragmente de stucaturi si fresce, peretele de vest cu o usa blocata si o structura cu ramasite de coloane.  

Sub domnia aceluiasi arhiepiscop a fost construita capela Sf. Gheorghe, care are pe fatada exterioara un cadran solar si o statuie monumentala de marmura reprezentandu-l pe acesta, intre doi diaconi.

Asigurarea alimentarii cu apa potabila a cetatii s-a dovedit a fi printre cele mai mari provocari. Muntele pe care se afla Cetatea Hohensalzburg este din roca dura de dolomit, care la acea vreme era imposibil de taiat. Dupa asediul din Razboiul Taranilor din 1525, arhiepiscopul a ordonat constructia cisternei in care putea fi colectata si filtrata pana la 340.000 l de apa de ploaie pentru a o face utilizabila pentru oameni si animale.  

Cele mai spectaculoase incaperi ale castelului se afla in asa-numitul „Hoher Stock” (etajul superior), ce gazduieste apartamentele printilor-arhiepiscopi. Leonhard von Keutschach a influentat Hohensalzburg, transformand acest etaj intr-un castel princiar cu incaperi mari de stat, iar bastioanele masive ale castelului au fost construite pentru a le proteja. Strategic, aceasta a devenit o mica fortareata in interiorul cetatii, stema lui – napul – regasindu-se in multe locuri in cetate. Teatrul magic prezinta istoria castelului si a locuitorilor acestuia, prin rotirea, urcarea si coborarea unor panouri reprezentand imagini si portrete, precum si prin schimbarea culorilor.

Astazi, „Hoher Stock” este o constructie cu patru etaje, cu numeroase ferestre. O sectiune de la etajul trei, apartamentele regale, este inca mobilata asa cum era pe vremea arhiepiscopilor, dovedindu-se a fi exemple ale goticului tarziu, cuprinzand trei camere: Sala de Aur, Camera de Aur și Dormitorul.  

Sala de Aur se folosea pentru receptii si festivitati, fiind cea mai mare, cea mai simpla si in acelasi timp cea mai impresionanta incapere din apartamentele regale. Cu portalurile sale gotice, coloanele si tavanul casetat azuriu din lemn cu grinzi si nasturi aurii, ce arata ca un cer de noapte plin de stele, impresioneaza nu doar oaspetii de astazi, ci si pe cei de atunci.

Grinda lunga care sustine acoperisul este pictata cu steme, atat ale Arhiepiscopului Leonhard von Keutschach si ale imperiului, cat si cu cele ale celor mai puternice orase germane si ale eparhiilor aliate cu Salzburg.

Pentru a mari dimensiunea salii, arhiepiscopul Keutschach a construit patru coloane masive de marmura pe peretele exterior si a adaugat o logie.

4 portaluri gotice din marmura conduc in camerele adiacente si apartamente.

Camera de Aur este cea mai magnifica dintre toate incaperile cetatii: sculpturi aurite, ornamente bogate si un semineu inalt de aproape 4 metri demonstreaza atentia extraordinara pentru detalii. Probabil ca aceasta sala a servit drept zona de receptie, vizitatorii asteptand audienta cu arhiepiscopul, pe bancile decorate elaborat cu vita de vie, struguri, frunze si animale sculptate. Aceste banci erau acoperite cu material textil sau piele, dar tapiteria nu a supravietuit pana in epoca moderna. Peretii, de asemenea, erau acoperiti cu tapiserie din piele cu decoratiuni aurite care impodobeau partea de jos a peretelui. Camera mobilata extravagant este impresionanta datorita ornamentatiei bogate cu sculpturi pictate si placate cu aur. Piesa de rezistenta este semineul care nu are 2 placi de faianta la fel, ce prezinta motive vegetale, imagini religioase, precum si scene biblice. Chiar si antreprenorul, arhiepiscopul Leonhard von Keutschach, se imortalizase pe una dintre ele. Pentru acele timpuri, in jurul anului 1500, placile erau greu de produs, cele de aici fiind primele realizate cu succes.

La aproximativ o jumatate de secol de la adoptarea tiparului in Europa, arhiepiscopul Leonhard von Keutschach a avut o biblioteca integrata in salile statului. O usa ingusta, din lemn, ducea la o camera impodobita cu tablouri, ale carei ferestre dadeau spre curtea cetatii. Nu se stie ce carti, harti si scrisori studia aici, deoarece inventarul bibliotecii s-a pierdut de-a lungul secolelor.

Dormitorul printului-episcop este camera cea mai intima a apartamentului princiar. Mobilierul original si tapiseria au fost inlocuite in decursul timpului. Partea superioara a panourilor lambriului este decorata cu butoane aurite si rozete, partea inferioara, acum dezgolita  a fost acoperita probabil cu piele sau catifea. In spatele usii inchise se afla toaleta, care este de fapt o gaura in podea, cu un cadru de lemn, care la acea vreme era la moda.

Celelalte camerele de la acest etaj gazduiesc Muzeul Regimentului Rainer, ce comemoreaza fostul regiment de infanterie si expune arme, uniforme si alte suveniruri din vremuri de razboi si pace.

Muzeul Cetatii, aflat la etajul 2, documenteaza istoria din spatele constructiei castelului si stilul de viata al oamenilor care locuiau aici.

Sunt expuse monede romane, ceramica si ramasite ale zidurilor originale, un sistem de incalzire medieval impreuna cu arcade romane, arme, armuri, instrumente de tortura, o bucatarie complet utilata a castelului, precum si instrumente muzicale militare din trecut.

Arsenalul construit in 1559 pastreaza toate armele și echipamentele militare. Depozitarea corecta a armelor era importanta pentru ca in cazul unui atac sa poata reactiona rapid.

In turul panoramic se vede foarte bine Catedrala din Salzburg, situata in Domplatz sau Piata Catedralei, impreuna cu Residenz si Abatia Sf. Petru. Catedrala originala a fost construita pe ruinele romane in 767. A fost apoi distrusa de un incendiu si reconstruita in stil romanic. Un incendiu a distrus-o din nou. A fost reconstruita in stil baroc, insa a fost avariata in 1944, cand cupola a fost lovita de bombe. Renovarea finala a bisericii a avut loc in 1959. Aceasta este biserica in care a fost botezat Mozart si locul in care acesta a compus multe piese de muzica liturgica.  

In Salzburg exista multe locuri ce trebuie vizitate, cum ar fi Gradinile Mirabell, Casa Mozart, Palatul Hellbrunn, pe care le recomand pentru ca le-am vizitat si noi, in urma cu cativa ani, la intoarcerea dintr-un circuit in Germania.

---

VIZUALIZĂRI: 641 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI