Castelul Cantacuzino – un secol de existenta

TIPĂREȘTE

Motto: Eu Gheorghe Gr. Cantacuzino, cu sotia mea Ecaterina, nascuta Baleanu, cladit-am acest castel intru amintirea strabunilor si pentru adapostul urmasilior” (inscriptie pe frontispiciul castelului)

Mai intai de toate, trebuie sa mentionez ca mi-am dorit sa vizitez Castelul « Nababului », inca din momentul in care am citit impresiile excelente ale @catalinei. lupu, astfel incat atunci cand am avut ocazia sa ajung in Busteni nici nu se putea pune problema sa nu ii calc pragul!

Nu as putea creiona mai bine decat @catalina. lupu istoria si viata Nababului, asa ca ma voi rezuma numai la Castel si la ceea ce mi-a inspirat mie.

Pozitionarea Castelului mi se pare una excelenta si consider ca este mult mai buna decat a Castelului Peles cu care am gasit niste asemuiri confirmate de catre ghida noastra, respectiv in zona foisorului din spate. M-am bucurat ca ochiul meu nu a fost inselat, avand in vedere ca eu am reusit sa vad si alte zone mai putin accesibile ale Castelului Peles. Asemanari sunt si cu Palatul Mogosoaia si este normal, fiind in stil brancovenesc.

Revenind la Castelul Cantacuzino, acesta se afla nu departe de intrarea in statiunea Busteni, pe partea dreapta, cum vii dinspre Bucuresti. Panouri sunt puse in mai multe locuri, unul dintre ele l-am vazut in zona telecabinei.

Dupa ce am virat in dreptul indicatorului si am trecut calea ferata, incetul cu incetul am patruns in zona Castelului, aflat la poalele muntelui Zamora, pe strada cu acelasi nume, respectiv str. Zamora nr. 1.

Cum este si firesc cand intri pe un astfel de domeniu, de la intrare te asteapta o poarta imensa din fier forjat in spatele careia o alee flancata pe partea stanga de brazi uniformi iti creaza senzatia ca ai patruns pe locul unei resedinte boieresti, castelul aflandu-se in mijlocul unei paduri de brazi.

Imaginea este una spectaculoasa. Privind in vale, zaresti un parc cu alei in care poti vedea cateva fantani arteziene, cascade, precum si celebra grota artificiala pe sub care poti trece de pe o parte pe alta, in fata acestora inaltandu-se maiestuos Muntii Caraiman si Crucea Eroilor.

Castelul a fost inaugurat in 1911, constructia fiind din piatra si caramida, curtea exterioara si cea interioara fiind pavate cu piatra. Arhitectul care a ridicat acest edificiu nu este altul decat Grigore Cerchez, cel care a adus o contributie importanta si Palatului Cotroceni, dupa cum a tinut sa precizeze ghida noastra, stiul constructiei fiind cel neoromanesc, aceasta intinzandu-se pe o suprafata de 3148 de mp.

Castelul a fost introdus in circuitul turistic destul de recent, din 2010, fiind retrocedat uneia dintre nepoatele Nababului, respectiv Ioanei, din ramura Grigore, cumparat in final de un grup de investitori care si-au propus sa il restaureze si sa il pastreze in circuit. Un arbore genealogic al Cantacuzinilor poate fi studiat chiar in holul de intrare, care da spre pavilionul central si cel de serviciu (unde se afla o expozitie temporara de pictura), acest lucru aducandu-mi aminte de arborele genealogic al Habsburgilor prezent pe holurile Palatului Schonbrunn din Viena. Insa cel mai mult mi-am adus aminte de castelele cehesti, atat prin exterior, cat si prin interior.

Castelul a fost construit chiar in parcul ce apartinea Nababului. Acesta are patru corpuri, respectiv cladirea principala si una secundara (cele doua pavilioane), o vila si o capela.

Am mers agale pe aleea ce duce la Castel, deoarece nu puteam sa imi iau ochii de la privelistea din jur. Insa cum ora fixa urma sa vina si cum accesul in interior este permis numai la ore fixe, ne-am indreptat spre intrare.

Mai avand cateva minute la dispozitie, am zabovit inconjurand Castelul. Asa am putut observa foisorul asemanator cu cel de la Palatul Mogosoaia, biserica din curtea Castelului, curtea interioara.

Inainte sa intram am remarcat si Cafeneaua Nababului, dar preturile mi s-au parut cam ridicate (cafea, ceai 12-14 lei, bere 10 lei, apa, sucuri 6-8 lei, etc.).

Inca de la intrare, prin poarta prin care se face accesul in Castel, intram in atmosfera castelanilor, iar usa interioara este ornata cu vitralii superbe, ca si ferestrele castelului. Din cate am inteles, vitraliile sunt aduse din Italia.

De altfel, atat usile din interior, lucrate in lemn de stejar si sculptate cu motive vegetale, in care m-a ipresionat in mod desebit feronaria originala, bogat ornamentata, cat si ferestrele cu manere la fel de interesante, aduc acel “quelque chose” care te impresioneaza. Detaliile sunt uimitoare!

Deasupra portii de intrare, se afla blazonul familiei Cantacuzino cu vulturul bicefal si blazoanele provinciilor istorice ale Romaniei, precum si cu coroana regala, care semnifica originea princiara a familiei.

Am ramas siderata sa aflu ca in vremea comunismului, cat si dupa revolutie, acest castel a functionat ca spital, mai precis ca sanatoriu pentru cei din MI! Acest lucru l-am aflat inca de la intrarea in Castel, fapt ce l-a facut pe sotul meu sa dea inapoi intrebandu-se daca a fost dezinfectat ca lumea... Amprenta spitalului se vede in vopseaua verde specifica ce acopera pictura initiala a peretilor si care, din fericire, poate fi dezvaluita. Dupa scrijeliturile facute de restauratori pe alocuri am putut observa stilul brancovenesc prezente in multe alte locuri in castel.

Imediat ce am patruns prin usa cu superbele vitralii, am remarcat in partea stanga trei jilturi decorate cu crucea celtica pe spatare (3 pe fiecare) si tot studiindu-le am vazut ca podeaua este executata in mozaic.

Am urcat apoi pe o scara din marmura si fara balustrade pana la primul nivel al castelului unde se afla un hol central in care sunt expuse cateva fotografii vechi ale acestuia.

Plafoanele au grinzi aparente si aici a fost un remember ale castelelor vizitate de mine in Cehia.

In bogatia coloristica a incaperilor si stralucirea ferestrelor, o nota aparte o faceau semineele executate din piatra alba cu incrustatii si ornamentata cu mozaicuri multicolore.

Holul de Onoare este absolut fabulos! In registrul superior se afla picturi votive ce reprezinta membrii de vaza ai familiei Cantacuzino, ce au fost acoperiti cu o panza pe vremea cand Castelul functiona ca si spital. In partea opusa se oglindesc in vitralii aceeasi sau alti membri a familiei, iar deasupra ferestrelor se afla o colectie heraldica unica in Romania, ce reprezinta blazoanele familiilor de boieri cu legaturi de rudenie cu familia Cantacuzino.

Pe peretele cu semineul din Holul de Onoare sunt cinci casete goale, unde ar fi trebuit sa fie alte portrete ale Cantazuzinilor, dar pictorul nu a avut la indemana imaginile lor pentru a-i putea picta si au ramas nepictate.

Scara pe care urcasem la etaj este din marmura de Carrara, iar balustrada este din fier forjat.

Candelabrele din castel sunt iarasi uimitoare, cel din Holul de Onoare sau Sala de Bal, cum i se mai spune, fiind cel original. Parchetul este si el cel original.

Urcand la urmatorul nivel am ajuns in Salonul Ardelenesc, aflat deasupra Holului Central, insa aici usile nu mai sunt cele originale, ci unele simple din lemn, unele mai pastrand o parte din manerele originale. De aici am putut patrunde in balcoanele care dau spre Sala de Bal si am putut vedea mai bine Cantacuzinii. Din balcoane se putea intra in alte trei incaperi mici, altadata una singura, compartimentate astfel pentru a depozita arhiva fostului spital.

Din pacate, nu mai exista nimic din mobila originala, care nu se stie unde este... Sunt curioasa daca dupa restaurare va avea si ceva mobila sau obiecte personale recuperate cumva.

Maretia castelului cu parcul inconjurator si intreg domeniul de peste 800 de hectare nu se poate ridica decat la aceasi maretie cu aceea a proprietarului sau, considerat cel mai mare latifundiar din Romania la vremea respectiva.

Din pacate, Grigore Cantacuzino nu a putut sa se bucure prea mult de castel, acesta incetand din viata la doi ani dupa inaugurare.

Ne putem bucura noi, acum, fie vizitandu-l, fie ascultand unul dintre concertele care au loc aici, imaginandu-ne cum era odinioara...

Iubitorii de amintiri pot cumpara multe obiecte inscriptionate cu Castelul Cantacuzino, de la oglinzi, cani, brelocuri si pana la lingurite. Vederi, carti, sacose, ceasuri si altele asemenea sunt puse spre vanzare.

La iesire am mers spre bisericuta din lemn aflata in incinta, care a fost construita pe locul alteia ce data din 1800.

Orarul de vizitare este de luni pana duminica incepand cu ora 10 si pana la ora 18, in weekend programul fiind micsorat cu doua ore. Tarifele de vizitare sunt urmatoarele:

adult 20 de lei

pensionar si student 15 lei

copii intre 5-10 lei, in functie de varsta, cei sub 6 ani avand gratuitate. Exista tarife reduse si pentru grupuri de copii si insotitori, toate aceste amanunte le puteti gasi pe panoul prezent inainte de intrarea pe domeniul Castelului, in partea dreapta.

Taxele foto/video: amatori, 10/30 de lei. Pentru profesionisti mi s-au parut niste taxe pur si simplu prohibitive! Pentru foto interior sau exterior 500 de lei, pentru video interior sau exterior 700 lei! Cumulate, se aplica o reducere. In orice caz, eu care imi doresc un aparat profesionist, nu pentru a fotografia pentru vreo plublicatie, dar pentru mine personal, nu cred ca m-ar fi lasat sa intru cu un DSRL la gat...

Sincera sa fiu, nu mi se pare normal sa se faca o diferentiere de pret intre fotografii profesionisti sau cei amatori, asa cum nu mi se pare normal sa se faca diferente de pret/tarife intre turistii straini si cei romani, cum se practica la unele obiective turistice si nu numai.

Tariful de intrare mi s-a parut, insa, unul acceptabil, comparativ cu tarifele din afara si probabil ca va creste dupa ce se va fi incheiat restaurarea Castelului. Pentru ca acest lucru ne-a dezvaluit ghida noastra si m-am bucurat nespus de mult sa stiu ca nu ramane in faza actuala, nu numai interiorul, cat si parcul si terenul aferent. Am inteles ca aceasta restaurare se va face si cu fonduri europene, iar eu personal cred ca rezultatul va fi unul extraordinar, castigand astfel inca un obiectiv turistic de mare valoare istorica si arhitectonica.

Alte Palate Cantacuzino mai exista in Bucuresti (Muzeul National “George Enescu”) si Palatul Cantacuzino din Floresti (nefinalizat, devalizat si degradat), ambele facute dupa planurile arhitectului Ion D. Berindey, inspirate dupa Palatul Micul Trianon din Gradina Palatului Versailles din Franta.

Va fac o invitatie din suflet pentru vizitarea acestui Castel!! Si neaparat sa aveti mai multe ore la dispozitie pentru ca pe domeniul sau va veti pierde in amintiri, castigand altele noi...

Un film superb puteti urmari aici: http://www.youtube.com/watch? v=HarKFub3F5I&feature=related

---

VIZUALIZĂRI: 4114 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI