Cascada Valul Miresei in ipostaze hibernale

TIPĂREȘTE

Am ajuns la cascada Valul Miresei pe un frig de crapau pietrele in a doua zii dupa Anul Nou, ma consider singur vinovat fata de planul de corupere a amicilor care vroiau un sejur relaxant, maxim o mica plimbare prin peisajul hibernal sau o partida de sanius dar microbul si imboldul de a vedea ceva nou m-a facut sa-i determin sa accepte fara rezerve.

Ajutor am primit si din partea motilor la care am avut sejurul care au recomandat cu caldura aceasta atractie naturala deosebita, acesta punandu-ne la dispozitie chiar masina lui de teren pentru a ne inlesni aventura pe pantele inzapezite si inghetate ale muntilor.

Drumul din Balcesti (Belis. Fantanele) trebuia sa fie unul scurt doar 14 km. pe "Transapuseanul" dar avand la dispozitie doua masini cu garda inalta era prea putin pentru 17 persoane asa ca a trebuit sa recalculam tot traseul, sa facem calea intoarsa spre Huedin pana in comuna Calatele (14km) iar de aici prin Margau spre Rachitele cale de inca 26 km.

Vezi traseul scurt: google.at/maps/dir/B%C4%8 ... .8942!2d46.7065.

Acest traseu spre marea mea uimire nu l-am putut simula pe Via Michelin!!

Traseul parcurs de noi: viamichelin.com/web/Route ... &routeConso=5.6.

Odata iesiti din zona Belis peisajul se schimba radical, un tinut strep si o sosea acoperita partial cu zapada ce serpuieste printr-o zona as zice de tundra, cu dealuri erodate fara prea multa vegetatie arboricola.

Dupa cativa km ajungem in Margau, o comuna intinsa pe 5-6 km, la ora aceea, inca boema si pustie, totusi am aflat cum ca localitatea are o particularitate distincta si anume aici se vorbeste o limba unica care este socotita singurul argou profesional din Romania: gumuteasca. sau "limba de sticla"

Din pacate limba este vorbita momentan doar de persoane in varsta, care au practicat meseria de geamgii ambulanti si care din necesitatea de a se intelege doar in cercul lor au dezvoltat un limbaj secret.

Istoricul demografic al Margaului este un alt exemplu al migratiei rurale, daca pe timpurile inceputului de secol xx aici locuiau peste 6000 de suflete s-a ajuns astazi la mai putin de un sfert!!

Singura sansa este activitatea turistica si exploatarea beneficiilor rezultate din apropierea de Parcul Natural Apuseni aceasta indeletnicire incepe sa prinda teren lucru sesizabil dupa numarul pensiunilor si unitatilor agro-turistice, deoarece chiar si resursele de lemn din zona sunt limitate.

Urmeaza Scrind-Frasinet in acelasi ton doar ca apar cateva palcuri de copaci dupa care traseul urmeaza o panta de maxim 8% si intram in Rachitele unde intalnim si paduri de foioase dar inca nu am ajuns la limita braduluii, care se vede doar pe colinele ce-l inconjoara.

Rachitele se distinge prin asezare, se afla la intrarea in Parcul National Apuseni ce aveam sa aflu a fost inaugurat in 2004 si care propune o sumedenie de obiective turistice: parcapuseni.ro.

Casele motilor din Rachitele pastreaza traditia, arhitectura specifica zonei si sunt construite in afara de cele din vatra satului pe colinele ce inconjoara localitatea, razlet si cu pasunile adiacente perfect delimitate. Cu toate ca multe hornuri fumegau din casele parca adormite si ele, in afara de cativa copii tragand de sanii nu prea era miscare pe ulita, in comparatie cu zona Belis.

Din centrul localitati un indicator ne indica drumul spre cascada precum si un numar de 5 km pana la destinatie. Se trece peste un pod vechi si se intra pe un drum forestier de. a lungul unui parau care a sapat in tmp o vale numita a Suciului...

Drumul fiind inclus in categoria ceea mai inferioara, forestier, nu are parte de fonduri iar starea lui este cred mult mai buna iarna decat vara datorita "covorului asfaltic natural al naturii", zapada :)

Dupa ce consultand alti turisti care faceau cale intoarsa am stabilit sa mai renuntam la doua masini care nu cred ca ar fii facut fata (tractiune spate) am continuat aventura spre cascada. Drumul pe alocuri nu permitea o circulatie pe doua sensuri din cauza reliefului pe o parte stanci pe cealalta albia Stanciului care uneori cobora pana la 6 metrii sub nivelul drumului, asa ca se formau mici ambuteiaje.

Ghinionul nostru a fost ca am ajuns din urma o masina pe a carei luneta era lipita si emblema cu biberon (incepatori), tinerei acestia nu stiu ce au avut in capsoare de s-au aventurat pe acolo dar la primul urcus au ramas agatati si au trebuit sa impinga masina in jur de cca. 100 m.

Bineinteles ramanand si o masina din grupul nostru in rampa nu a mai vrut sa porneasca asa ca am trecut la proba de fitnes montan si noi.

Ok lasand la o parte micile placeri ale traseului vreau sa spun ca cei 5 km i-am parcurs in peste 15 minute dar unele pasaje au fost incantatoare mai ales cele sapate in stanca, mici defilee de doar cativa metri.

Pe tot traseul se gaseste o singura cabana-pensiune, care cred ca se numeste Pensiunea Valea Stanciului de altfel.

O parcare nu prea mare care cred ca face loc la 20-30 masini se afla la doar 100 metri de cascada.

Cascada Valul Miresei

Se afla intr-o zona puternic impadurita inconjurata de stanci inalte de cativa zeci de metri si este considerata una dintre cele mai spectaculose din tara.

Zona din jur este frumos amenajata de ocolul silvic, un panou mare la intrare ne prezinta harta zonei precum si o legenda a traseelor pentru drumetii.

Cascada in sine se pravaleste de pe un versant erodat precum o trambulina de sarituri su skiurile, cred ca se numeste in limbaj de specialitate marmita, fata de varfurlle alaturate de la o inaltime de cca. 30 metri latimea suvoiului fiind de de circa 8-10 metri.

Cazand de pe prima treapta in aceasta vana, suvoiul se disperseaza luand forma unui evantai pana la baza celei de-a doua trepte.

Fiind foarte frig micile paraiase ce se scurg pe marginile acesteia erau inghetate pe o latime considerabila iar brazii datorita umezelii si stropilor erau parca din sticla. O imagine foarte rara si spectaculoasa cum se poate vedea si din poze.

Pe versantii alaturati si acoperiti de gheata groasa la doar cativa metri de suvoiul de apa un grup de cataratori escaladau cu succes cei cativa zeci de metri ai peretelui de gheata, spre admiratia spectatorilor de ocazie.

Nu stiu daca vara, cascada ar arata ceva extrem de spectaculos poate doar posibilitate de a urca pana la prima treapta si de acolo de a vedea intreg parcursul, un lucru ce iarna din pacate nu este posibil dar spectacolul oferit de apa in cele doua forme ale sale lichida si solida in sezonul hibernal este sigur ceva inedit.

Este insa cu siguranta una dintre cele mai spectaculoase caderi de apa din Carpati iar zona se preteaza perfect pentru un sejur de mai multe zile pentru ca Apusenii ascund o multime de secrete si locuri unice ce asteapta sa fie explorate.

O mica tablita prinsa pe stanca de la baza cascadei mi-a atras atentia, mai ales ca textul acesteia intra in contradictie cu legenda despre geneza caderii de apa si anume cum ca o mireasa ar fii cazut de pe stanca iar valul ei a ramas agatat si s-a transformat in suvoi de apa.

Pe aceasta tablita un vers a lui Teofil Rachiteanu, "poetul Apusenilor" atrage atentia:

Trecand pe-aici, odata Dumnezeu

Si acest crescu din ea "Val de Mireasa".

---

VIZUALIZĂRI: 4117 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI