Casa Someșeană

TIPĂREȘTE

Un praznic întârziat...

Ce pot eu să scriu amu? Că-i și cazare, și mâncare și călătorie.

Și bașca îi și în județul Sălaj dar într-un colț, înghesuit între județul Bistrița cât și în poarta Maramureșului.

Fix Podișul Someșean, în nordul Depresiunii Colinare a Transilvaniei.

Casa Someșeană se numește Someșeană pentru că e pe malul Someșului, în podișul Someșean. Se află la o distanță de 70 kilometri de Baia Mare, spre sud, aproximativ în linie dreaptă dar dacă rulezi pe europeana 58 care trece pe lângă Casa Someșană, ajungi la 111 kilometri bătuți pe muke pentru că șoseaua se vălurește în fel și chip.

Casa Someșană este fix un han la marginea drumului dar un han modern, elegant, cu piscină, cu o curte largă, amenajată, cu mâncare bună și ieftină și toate cele de trebuință și-i fix la ieșirea din Gâlgău spre sud că mă uit pe fereastră și văd indicatorul cu localitatea tăiată.

Cum am eu obiceiul, am ochit demult curticica asta și mă tot îndemn să vin. Până la urmă tot am ajuns.

Ce caut eu în Gâlgău? Mă credeți sau nu? Am treabă la Baia Mare la cimitir și nu mi-i drag deloc să șed în oraș, pe betoane, astfel, am venit aici, la țară, să văd cum paște oaia. Chiar dacă-mi vâjâie mașinile de pe șosea pe sub geam, când merg în spate, la piscină, nu le aud. Dar numa’ să povestesc de piscină: îi atâta de superbă, curte cu jacuzzi, cu bazinaș, cu apă curgătoare, cu tot felul de acareturi, terase, mese, acoperișuri cu țiglă roșu stins, scări, urcușuri, coborâșuri, garduri cu stinghii de lemn vopsite roșu stins, pancarde de lemn cu tot felul de indicatoare și Casa Someșană inscripționat peste tot ca să știm pe unde suntem. Totul nou, frumos, curat.

Parcare largă în spate la care ajungi pe un drum pavat, ac de păr cu șoseaua, ce înconjoară clădirea frumos și tot ce trebuie, de cuviință. Nu cred că există ceva-n amenajare la care administrarea să nu se fi gândit.

Ședeam la piscină și mă uitam peste gard. Pentru că-i Podișul Someșan, relief-i vălurit. Nu-i câmpie, sunt dealuri. Și atâta numa’ de jur împrejur la piscină, numa’ deal și nici o vale. Și pe dealuri, pe colinele astea din jur, doar pădure de foioase, cât faci ochii roată, numa’ pomi și arbori și copaci. Din curte n-ai voie să ieși – scrie pe poartă. De vrei să ieși, numa’ spre șosea, unde-i o parcare, peste drum. Dar aici, în spate, nu e voie. După gard sunt niște găuri în pământ. Îs puse ceva apărători lemnoase în jurul lor dar ăsta e semn de relief carstic respectiv sunt goluri subterane la care se tot surpă tavanul până ce ajunge golul la suprafață, sub formă de groapă. Dar uitându-mă eu la gropi de după gard, numa’ bag samă trei căprioare dintre care una pui, prin pădure, printre copaci, șezând blajine. Numa’ o stat să merg până în cameră, să iau telefonul, să fac poze. Frumoase tare și plesnind de sănătate. Am mai văzut capre din astea (căprioare, deh) la ferma de cerbi de la Poiana Neamțului doar că acelea erau în captivitate și erau scărmănate tare. Astea de la Casa Someșană? Blânde, blajine, pașnice, ai crede că poți stinge orice război cu ele.

Dacă vă spun că-n paradisu’ ăsta o cameră triplă-i sub 100 de lei mă credeți? Altfel nu veneam. Camera are tot ce-i trebe, nou și frumos, numa’ frigider n-are că n-ai la ce folosi. Restaurantul din față îți dă totul nou și proaspăt.

Gresia de pe holuri zici că-i marmură. M-am rătăcit când căutam camera și-am nimerit la piscina interioară care-i într-un mare fel. Vedeți voi în poze.

Sincer, nu-ș cine administrează Casa Someșană dar zici că-i frate cu Puiu din cazemata din Mangalia: numa’ muzici de-alea de inimă frântă. Tot ce-a pus extra aici o fost Phil (cel subtil) cu culorile lui:

Te bagă-n boale.

De restaurant... Ce să mai spun? Așa bucate n-am mâncat în viața mea. Numa’ tradiții și din alea de parcă le-a făcut mama, modelul ăla de mamă perfectă (nu ca a mea). Deja-s vreo 4 ani de când visez așa un praznic... Omul meu din Baia Mare pe care-l vizitez... Îl vedeam numa-n anotimpuri reci: noiembrie, decembrie, numa’ ploaie mocănească rece sau ger de crapă. E prima oară când ne vedem vara. Păcat numa’ că-i gata mort.

Serviciile sunt absolut ireproșabile și oamenii-s blajin aici. E o modă să nu-ți ia lucruri de pe masă că poate-ți place să mai șezi. Ultima consumație ți-o lasă-n preajmă, poate ți-i drag...

Cazare superbă. Totul minunat și toți blajini. S-or trezit cu noi în curte la 7:40 dimi. Restaurantul deschide la 8:00 cu tot meniul disponibil și nu doar MD.

Fac paranteză: amu' Imaginați-vă tirurile alea mari de umblă pe șosele, cu tahografele lor cân' tre' să stea obligatoriu, după lege, să se odihnească și și-o făcut timpul de odihnă și-i mezu' nopțî. Apăi le mai arde lor să stea la somn? Dau drumu la roată. Ș-apăi îi arde foamea la 8:00 dimi. Păi nu le dai o ciorbă? Sau un șnițel? Ce, tre să le bagi musai omlete pe gât? Nu?

Închid paranteza.

La 10:00 ne-o dat camera. Între timp am mâncat ș-am băut. O mers bine vișinata la MD. La prânz 2 beri și la cină un pahar (mare) de vin roșu.

Uai, cât îi de bună mâncarea ista tradițională!!!

Superb.

Depresiunea Colinară Transilvană, cum spuneam, Podișul Someșean

Superb.

Dar chiar superb.

Coline someșene transilvane.

---

VIZUALIZĂRI: 604 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI