O vacanta mult peste asteptarile noastre

TIPĂREȘTE

Am ajuns intr-o zi de toamna dupa un drum lung, un pic cu inima indoita ca nu stiam nimic despre Toplita si nici despre locatia unde vom sta.

GPS-ul ne-a dus direct la locatie, dar uimiti de frumusetea zonei, am depasit un pic poarta pe care trebuia sa intram :D

Am ales casa Samir citind impresiile gasite de cei care le-au trecut pragul si, sincer, gazdele mi-au depasit asteptarile;)

Ne-a intampinat gazda, Samir, si ne-a invitat sa stam la o vorba cu el la un pahar de palinca. Ne-am urcat bagajele, ne-am facut comozi si apoi am coborat sa ne relaxam putin in foisor la o vorba cu gazda. Dupa cateva minute ne-am simtit ca si cum ne-am fi revazut cu cineva drag. Foarte placut si amabil, un om cald si prietenos.

Nu peste mult timp a venit si sotia, Florentina, care stiind ca suntem veniti de pe drum, ne-a improvizat o masa repede cu cate ceva de ale gurii ca sa mearga bine palinca (cica);)

A fost surpriza foarte placuta si ne-am incins la vorba de nu ne mai venea sa mai intram inauntru :D

Locatia are 4 camere, iar noi am avut doua dintre ele celelalte camere ramanand libere pe tot parcursul sejurului nostru ceea ce ne-a adus un plus de confort si intimitate.

Jos era bucataria si living-ul, un spatiu generos, gen open-space.

Livingul nici nu l-am folosit, deoarece bucataria era foarte mare si cu tot ce ai nevoie. Sincer, nici nu prea am folosit-o decat dimineata la un mic dejun luat pe fuga si o cafea ca in rest am stat afara in foisor, chiar daca seara era racoare (dar ne placea atat de mult compania lui Samir si Florentina incat nu ne venea sa stam inauntru.

Camerele erau toate la etaj, cu baie proprie, prosoape si consumabile, foarte curat si cu toate conditiile.

La capitolul loc de luat masa, am spsu mai sus despre bucataria din locatie insa cel mai mult timp l-am petrecut in foisor impreuna cu gazdele. Un loc foarte placut, curat si cu o energie aparte.

Florentina a avut grija sa ne uimeasca cu de-ale gurii, chiar daca nu am cerut nevrand sa deranjam, dar toate au venit atat de firesc si natural de parca eram la niste prieteni acasa. Multumim din suflet gazdelor pentru tot.

Hmmm, despre locatie si imprejurimi sunt multe de spus. In primul rand locatia este pe o straduta care urca spre padure, la poalele acesteia, cu case de o parte si de cealalta insa intre strada si cealalta parte a drumului curge un rau si exista din loc in loc izvoare de unde poti bea linistit apa rece si buna.

Am venit intr-o perioada in care se anuntau ploi abundente mai tot timpul cat stateam noi acolo si eram putin "suparata" si ingandurata ca imi propusesem sa luam la picior imprejurimile, facusem trasee de mers, insa ploaia ne cam strica planurile si i-am spus lui Samir inca din prima seara aceasta grija a mea cu gandul ca ne va da cateva sfaturi ce am putea sa facem. Si, mare mi-a fost mirarea sa-mi spuna Samir ca nu conteaza ca va ploua sau nu, ne va duce el in locuri neumblate si stiute numai de el;)

Deci vreau sa va zic ca am avut cele mai pline de adrenalina excursii :)) Ne-am aventurat cu Samir in inima muntilor, printre copaci, fara drum amenajat pe multe portiuni, de la poale, prin inima padurii pana in varf pe platou, de la rasarit de soare (vazut in varf de munte cand natura se trezea la viata) pana ne-a prins noaptea pe intuneric si stiind f f bine locurile si drumurile nici macar nu am aprins luminile la masina;)

Am avut impresia ca facem parte din acea padure, vedeam "drumul" la lumina lunii, simteam aerul curat si sunetele padurii, susurul apei si fosnetul copacilor ascultand cum ne povestea Samir despre vietuitoarele care traiesc acolo, despre ce am putea intalni pe drum, cu atata pasiune povestind incat parca eram niste copii ascultand fascinati o poveste :D

Ne-a dus in padure dimineata la rasarit, cand cerbii coboara sa se adape si sa manance (vedeti fotografiile atasate), am urcat si intr-un "observator" dintr-un copac mare de unde cei pasionati de fotografie asteapta rabdatori cu cuminti in liniste sa apara ursi, caprioare, cerbi, ciute etc. Am avut norocul sa auzim si boncanitul cerbilor ceea ce iti face pielea de gaina -- vorba Andrei :)) )...

Am poposit in varf de munte la o stana parasita, pe o ploaie "mocaneasca" marunta unde am coborat din masina si ne-am adapostit sub un sopron unde mancau ciobanii sa "simtim" putin natura si energia locului si am fost foarte placut surprinsi cand a scos Samir din portbagaj un cos de nuiele acoperit cu un stergar in care Florentina ne pusese pentru drum de-ale gurii: salam de cerb, branza, sunca, rosii, castraveti, ceapa, paine, gem si minunata palinca, toate din productie proprie -- multumim Florentina, stii ca te iubesc;)).

Cat stateam noi zgribuliti acolo scotand pe masa de lemn din cos bunatate dupa bunatate, Samir a venit cu un brat de lemne si surcele si a facut un foc intr-un loc ferit cumva de vant (vedete pozele), foc la care ne-am incalzit si la care am fript o bucata de slana infipta intr-o tepusa de se bateau apoi lupii la gura noastra :)) Extraordinara senzatie de "al locului", "al naturii"...

Am fost si la o "stana" daca o pot numi stana ptr ca in mintea mea stana inseamna oi, insa aici erau vacutze, si un calutz, si gaini si porci si tot ce are omul nevoie ca sa traiasca deoarece coborau f f rar si greu din varful muntelui. Am fost la stana lui nea Ion unde am mancat cas scurs facut la ei acolo (am vazut si "fabrica" unde se facea branza in diferite stadii de preparare), cu rosii culese atunci din gradina si ne-a servit si cu o afinata facuta de dumnealui de te lingeai pe buze :)) Cu rusine sau fara rusine :)) am cerut o sticla si pentru acasa ca prea era buna;) Multumim, nea Ion :*

De aici ne intorceam cand ne-a prins noaptea pe coclauri, experienta descrisa mai sus;) Va dati seama ca eram si "veseli" de la licoarea magica :)) Iar cand am ajuns la locatie ne-a intampinat Florentina cu papricas de pui doar luat de pe foc si cu mamaliguta de am zis ca plesnim de buna ce era... Foaaaarte gustoasa si buna.

Apropos de deliciile culinare ce-i ieseau din manutele lui Florentina, ne-a suprins intr-o seara cu o "alivanca" moldoveneasca, reteta stiuta din stramosi si pe care nu multi o mai fac din pacate din cate am inteles :(Extraordinar de gustoasa, mmm...

Si am ajuns si la o ferma de magarusi, de fapt de magarite, unde am fost fascinati cu cata iubire sunt crescute si cat de " alintate" erau... Veneau pur si simplu la tine cersind atentie... love this...

Tot am impresia ca am omis ceva, ca... la cate am vazut si am facut... si eu ziceam ca nu vom avea ce face pe ploaie :)) Nici nu ne-a ajuns timpul :)) Ne-au ramas restante niste locuri de vizitat (ne-a zis Samir ca mai are multe sa ne arate), deci musai trebuie sa mai revenim. Deabea asteptam!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2029 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI