Casa particular Ayerin y  Mireya sau unde oamenii sfințesc locul

TIPĂREȘTE

Următoarea noastră destinație în Cuba a fost în Viniales. Aici am fost cazați la casa Particular Ayerin y Mireya. Atmosfera era cam ca  pe la noi pe la țară, iar casele erau îngrămădite una peste alta. Care a avut bani a mai făcut o cameră, fără niciun proiect sau fără nicio autorizație de construcție, după cum a avut spațiu și cum i-a trecut prin cap. Treceai de la una la alta, prin curțile oamenilor și uneori chiar și prin casa acestora. Probabil erau rude și se înțelegeau foarte bine.

Aici ne-a primit don Lionel și ne-a repartizat pe toți 25 la diverse pensiuni din sat. Noi cu noii noștri prieteni, de la Facultatea de Geografie, am nimerit la această pensiune, de care vă povestesc azi.

Ei au primit o cameră la etaj cu o intrare separată, dar cam micuță pentru gustul lor. Noi am avut parte de o cameră roz bombon de parcă eram în filmul Barbie. Roz, alb, portocaliu avea o cromatică de-ți lua ochii!!! Important pentru noi era faptul că era foarte curat și asta primează de fiecare dată.

Aveam un pat dublu și unu simplu destul de confortabile. Aveam si o masă, un dulap și niște scaune, dar și un minifrigider și un ventilator! Bonus aerul condiționat fără de care nu prea puteai să stai acolo, fiindcă era foarte cald și o umiditate destul de ridicată. Problema era alta, aici nu mai eram în capitala Havana și am dat pentru prima oară de lipsurile și penuria din Cuba. Zilnic se oprea curentul preț de patru cinci ore, dar niciodată nu știai când o să se întâmple acest lucru. O dată chiar m-a prins în baie plin de săpun, dar bine că era cald afară și a mers la fix un duș scoțian.

Baia era curată, cu strictul necesar, iar apă caldă aveam doar dacă aveam curent. La fel era și cu aerul condiționat, eram dependenți de curent. Doar pe la restaurantele din oraș sau sat, că nici nu știu, aveau generatoare care porneau când se oprea curentul. Dar doar oamenii avuți aveau așa ceva, asta pentru că generatoarele merg pe benzină și acolo e penurie și de benzină.

În fața camerei noastre aveam o mică curte interioară unde aveam două fotolii si o masă. Tot acolo era și o masă unde serveam dimineața micul dejun atât noi, cât și prietenii noștri. Micul dejun era în stil cubanez, omletă, gem  și fructe plus cafea și suc de fructe, toate la 5 usd /persoană.

Marele plus al acestei pensiuni rurale erau cele două asociate, Ayerin și Mireya, care erau foarte de treabă și nu știau ce să-ți mai facă să te simți bine. Așa ceva mai rar întâlnit.

De excursii și de schimbat bani s-a ocupat Cabron Lionel, care era un fel de șef pe acolo. Chiar am râs un pic. Eu văzusem prin filme, prin Narcos în special, că se apelau foarte des cu „Cabron” , dar nu știam că are canotații negative. Așa că l-am luat și pe Lionel cu Cabron și s-a uitat cam urât la mine. Atunci am întrebat o vorbitoare de spaniolă de la noi din grup ce înseamnă „Cabron” și m-a luminat cu mu... e! De atunci am schimbat și l-am apelat don Lionel.

Penele dese de curent ne-au mai creat un mare neajuns si anume internetul. Mai mult nu mergea, decât mergea. Cred că-l mai opreau și ele. După ce le rugam să vadă ce se întâmplă apĂrea ca prin minune, asta normal când aveam curent.

Am petrecut trei zile și trei nopți la gazdele noastre  Ayerin, Mireya și Lionel. Condițiile de cazare nu au excelat, dar ne-am simțit foarte bine din cauza lor. Uneori mai închizi ochii la neajunsuri, când întâlnești oameni deosebiți, care cu toate lipsurile inerente, încearcă să facă din rahat bici, scuzați expresia, cei mai pudici dintre voi!

Așa că dacă vreodată m-aș întoarce în Viniales cu siguranță m-aș caza tot la Casa Particular Ayerin y Mireya. Evident că asta vă recomand și vouă.

---

VIZUALIZĂRI: 388 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI