In cautarea lui Brancusi

TIPĂREȘTE

Cu asta am plecat eu in gand in concediu, ca trebuie sa il gasesc pe Brancusi aici la el in Romania. Citisem o carte despre el pe la inceputul anului si ma obseda faptul ca niciodata nu ma interesase viata sculptorului exilat in Franta, iubit de americani. Vesnic crezusem ca el s-a vazut prea bun ca sa fie roman, era o vaga impresie, dar aveam sa aflu ca el ar fi vrut sa sculpteze mai mult pentru Romania, pentru Hobita, dar ca autoritatile l-au refuzat sau mai degraba nu l-au luat in seama. Vizitasem deja cu ani in urma parcul din Targu Jiu, dar atunci nu stiam prea multe, eram mai copila.

O zi superba de vara, cu un soare bland si o curte batraneasca in care lemnul este cel mai folosit material. Poarta te duce cu gandul la Maramures, la renumitele intrari sculptate in lemn. Iti vine greu sa crezi ca de aici a plecat unul dintre cei mai renumiti sculptori din aceasta lume. Cateva haine traditionale romanesti, un pat, o masa, un scaun, un razboi de tesut si un caiet pentru impresii. Parca sunt mai multe in franceza... parca.

Din curte cineva intreaba in franceza despre perioada in care Brancusi a plecat de acasa pentru prima data. Domnul de la bilete raspunde in romana si cineva traduce. Intreb si eu randul meu cate ceva si acelasi domn raspunde rabdator. Francezul sta linistit pe o banca improvizata din lemn si tace, priveste in jur si se gandeste, parca incearca sa cuprinda in priviri ceea ce l-a facut pe Brancusi atat de mare.

Casa memoriala Constantin Brancusi este frumoasa prin simplitatea ei, dar oricand o poti confunda cu orice alta casa, poate si pentru ca este o reproducere, nu casa reala in care s-a nascut acesta. Geografic este locul de unde a fugit Brancusi si locul care ni l-a dat pe Brancusi, dar mai mult nu as putea spune.

Pe Brancusi inca il caut, poate ca ar trebui sa fug pana la Paris, pe jos, asa cum a facut-o si sculptorul pe care Romania l-a tot refuzat.

---

VIZUALIZĂRI: 1708 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI