GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Deşi în capitală a trăit şi a creat cea mai mare parte a poeţilor şi scriitorilor noştri, din punct de vedere al muzeisticii literare, Bucureştiul este un oraş mai mult decât modest. Citeam undeva că "muzeele de scriitori din metropolă se pot număra pe degetele unei singure mâini."
Locuiesc de mulţi ani în Bucureşti şi păşesc (adesea inconştient) pe străzi pe care - purtaţi de grijile vieţii - treceau odinioară două dintre cele mai reprezentative figuri ale condeiului românesc: Tudor Arghezi şi George Bacovia. Am vizitat recent casele lor memoriale aflate relativ aproape una faţă de cealaltă, iar pentru că pe AmFostAcolo nu există nici o referire la aceste două obiective, în câteva rânduri, aş vrea să vă împărtăşesc impresiile mele.
Astăzi voi povesti despre vizita la Casa Memorială Tudor Arghezi urmând ca în viitor, cât mai curând posibil, să povestesc şi despre vizita la Casa Memorială George Bacovia.
Un afiş pe care l-am văzut întâmplător, anunţa că sâmbătă şi duminică (29 - 30 martie 2014) sunt Zilele Străzii Mărţişor şi se sărbătoresc 40 de ani de la înfiinţarea Casei Memoriale Tudor Arghezi. Manifestări cultural - artistice (expoziţii, miniconcerte, spectacol de teatru de păpuşi, ateliere de creţie pentru copii şi tineret), programate în cele două zile, marcau evenimentul.
Unde se află Casa Memorială Tudor Arghezi?
Aproape de Piaţa Sudului, acolo unde Calea Văcăreşti e gata să sfârşească în marea intersecţie, înainte de benzinărie, ultimul drum lateral dreapta (când vii dinspre oraş) este Strada Mărţişor.
Tudor Arghezi şi-a construit casa aici, pe Dealul Piscului, în mahalaua Cărămidarilor, peste drum de fosta Mănăstire Văcăreşti devenită între timp închisoare, locul în care petrecuse şi el câteva luni de detenţie. Pe atunci departe de forfota oraşului, între Cimitirul Bellu, abator şi închisoarea de la Văcăreşti, viaţa pulsa în jurul hanului lui Costică Mandravela şi a pieţei în care grădinarii îşi aduceau marfa.
Din istoria "Mărţişorului"
Nu intenţionez să scriu nimic despre viaţa personală şi nici despre prestigioasa activitate a unuia dintre cei mai contestaţi autori din literatura română. Sunt atâtea surse care pot furniza aceste informaţii. Specific doar că Tudor Arghezi, pe numele său real Ion Nae Theodorescu, scriitorul care a adus o mare contribuţie la dezvoltarea liricii româneşti, a scris aici, în casa de la Mărţişor, lucrări de primă mărime şi a creat un adevărat curent literar. Tot aici, din surse personale, a pus bazele şi a condus o tipografie.
În 1928 - 1930, când s-a hotărât să se stabilească la Mărţişor, Arghezi era conştient că Dealul Piscului, noroios şi pustiu, cel puţin pentru început, nu avea să-i ofere condiţii decente de trai. Fără apă, canalizare, curent electric, telefon, fără stradă sau trotuar, în 1930, când au fost construite primele trei camere, Arghezi s-a mutat aici cu familia. Ulterior casei i s-au făcut ample adăugiri, aceasta ajungând la 18 încăperi plus anexe.
Din fragmentele de text expuse vizitatorului, am înţeles că treptat lampa de petrol a fost înlocuită de becul electric, iar în noua mahala au apărut străduţe, Tudor Arghezi - determinat el însuşi, dar şi cu puterea de convingere a cuvântului său - a fost desemnat "un fel de alergător pe la toate icoanele ca să câştig bunăvoinţa edililor... şi, cât de omenie, cât din interes electoral, mahalaua Mărţişor a avut lumină, străzi pietruite, tramvai pe Şoseaua Olteniţei şi autobuz pe Văcăreşti."
De ce i s-a dat acestui loc numele de "Mărţişor"? Primii oameni care s-au aşezat în Dealul Piscului au adus cu ei şi obiceiurile din locurile natale. La început de primăvară, în nădejdea unor recolte bune în anul agricol care tocmai începea, oamenii legau de crengile pomilor şnururi răsucite în roşu şi alb. Amintirea acestui obicei pe care şi Arghezi îl cunoştea de la bunicii săi din Oltenia, i-au inspirat numele casei, "Mărţişor". Pentru că nici strada, nici mahalaua nu aveau un nume, poetul a rugat primăria ca, după pietruire, strada să se numească "Mărţişor".
Tot astfel se numeşte şi acum. Din Calea Văcăreşti, la dreapta, venind dinspre oraş, veţi vedea mai întâi un indicator, apoi numele străzii înscripţionat pe o tăbliţă, la colţ.
Ce putem vedea la Casa Memorială Tudor Arghezi?
Pe Strada Mărţişor, la numărul 26, deasupra unei porţi vopsită în verde, pe un panou stă scris: Muzeul memorial Tudor Arghezi, iar alături, pe stâlpul porţii, tronează plăcuţa care marchează un monument istoric.
Când am fost noi, aici se putea vedea şi afişul care anunţa manifestările cultural - artistice ocazionate de Zilele Străzii Mărţişor şi sărbătorirea a 40 de ani de la înfiinţarea Casei Memoriale Tudor Arghezi.
Aleea pietruită care duce la cea de-a doua poartă, este minunată acum, primăvara, când pomii înfloriţi din livadă îşi aruncă mireasma în văzduh, dar poate fi şi mai frumoasă în vremea când vor fi în floare liliecii. A doua poartă, şi ea tot vopsită în verde, atrage atenţia printr-un îndemn cel puţin bizar pentru vremurile actuale: "Bateţi în toacă!" Nu, nu este o toacă aşa cum ne-am obişnuit să vedem pe la mănăstiri, ci o bucată de şină cu un ciocănel prin care să-ţi anunţi sosirea. Bineînţeles, când am fost noi şi când pe poartă vizitatorii roiau într-un du-te vino continuu, poarta nu era încuiată şi nu era necesar să aştepţi ca cineva să vină să-ţi deschidă. Toaca a rămas din vremurile de început ale Mărţişorului, atunci când soneriile electrice încă nu ajunseseră şi aici.
Casa memorială, mai degrabă un conac, albă, cu acoperişuri roşii şi cu lemnăria exterioară vopsită tot în roşu, este ea însăşi un mărţişor. De-a lungul aleilor, legate în ramurile înflorite ale pomilor, şnururile răsucite în alb şi roşu, parcă voiau să spună că tradiţia încă nu a pierit.
Curtea este un adevărat parc. Largă, cu alei pietruite, cu băncuţe, inundată de verdeaţă şi pomi înfloriţi, curtea este un loc unde ai vrea să rămâi toată ziua.
În stânga, aproape de gardul dinspre livadă, am văzut cuşca lui Zdreanţă "cel cu ochii de faianţă", precum şi un mic lăcaş împrejmuit unde zace pentru vecie patrupedul - erou al poeziei care ne-a încântat tuturor copilăria. Gardul susţinea o serie de extrase din lucrări ce vorbesc despre istoria locului, cu ilustraţii foarte edificatoare pentru noi cei care nu am cunoscut vremurile de început ale acestei părţi de capitală. Am rămas destul de mult în această latură a curţii citind cu interes fiecare rând, privind pozele şi încercând să fotografiem câte ceva.
Cea mai complexă, totodată cea mai edificatoare imagine a curţii poate fi surprinsă de pe o băncuţă umbrită, privind spre intrarea principală a casei şi având în faţă crucea de piatră împrejmuită de flori, care străjuieşte mormintele soţilor Arghezi. În cuvinte puţine, lespezile funerare vorbesc despre Tudor şi Paraschiva Arghezi, doi oameni care au trăit alături, împărţind şi binele şi răul, timp de 56 de ani.
Organizată în casa în care a locuit poetul începând cu anul 1930, colecţia Muzeului Tudor Arghezi cuprinde multe piese de mobilier, două biblioteci mari, tablouri, obiecte de artă, nenumărate fotografii, documente originale şi obiecte personale ale poetului.
Parterul nu se vizitează. Acolo se plăteşte taxa de intrare şi se scriu impresiile în cartea de oaspeţi. După ce ai urcat o scară destul de abruptă şi întortocheată, ajungi la etaj, acolo unde te aşteaptă nouă camere aranjate şi mobilate în stilul începutului de veac XX, singurele posibil de vizitat. Mă întreb cum reuşeau să urce soţii Arghezi aceste scări care continuau şi mai sus, spre mansardă şi pod. În veranda bine luminată de numeroasele ferestre care dau înspre grădină, tronează o piesă preţioasă de mobilier, un birou cu încrustaţii artistice, foarte fin executate. În camera de lucru a scriitorului se află şi cea mai mare parte a bibliotecii, un pat de fier la căpătâiul căruia se află o icoană foarte veche, precum şi o masă de scris pe care - printre altele - se pot vedea ochelarii cu care Arghezi apare în mai toate pozele cunoscute din cărţile de şcoală.
Camera de zi (în care te întâmpină expuse în vitrină toate distincţiile şi medaliile cu are Arghezi a fost onorat), dormitoarele, o încăpere cu un pat de copil (acum plin cu jucării), o altă încăpere în care sunt expuse mai multe cadouri primite cu diferite ocazii, chiar şi câteva exemplare de numismatică, în afara caloriferelor moderne apărute cu prilejul ultimei renovări, adăpostesc şi expun - firesc - numai obiecte de epocă. Umbrele de soare, pălăriile poetului, un mantou, mai multe păpuşi, bibelouri, tablouri pictate sau fotografii înrămate, schiţe, o foarte veche ediţie a Noului Testament, călimări şi obiecte de scris, pipe, volume deosebite ale marilor clasici, un aparat de radio din anii '30, geamantane vechi, fier de călcat cu cărbuni, măşti de gaze agăţate într-un cuier, chiar şi două gantere, toate vorbesc despre Arghezi, viaţa şi îndeletnicirile lui la Mărţişor. La capătul opus al coridorului, acolo unde scara continuă spre mansardă, lipite de perete, sunt expuse crucile de lemn de la funeraliile soţilor Arghezi. Mi-a atras atenţia un obiect a cărui întrebuinţare nu am desluşit-o, dar - întrebând - am aflat că este o storcătoare de rufe. De asemenea, tot ceva inedit pentru mine, a fost un copoţel cu care pe vremuri, la casele mari, se chemau servitorii.
Nu trebuie să uit a menţiona că în curte, în dreapta casei, se află o clădire mai mică, ridicată în perioada 1935 - 1937, în care a funcţionat până în 1948 tipografia lui Arghezi. Denumită "Potigraful Mărţişor", tipografia reaminteşte nu doar de prodigioasa activitate de publicist şi editor a poetului, ci şi de calificările sale.
Intrarea în "Potigraful Mărţişor" era liberă atunci când am fost noi, iar vizitarea era însoţită de muzica perioadei interbelice din înregistrările lui Cristian Vasile.
În jurul încăperii largi, pardosită cu cărămida, pe toţi pereţii sunt vitrine în care sunt expuse "Brevetul de meserie" şi "Cartea de meşter tipograf", ambele în fotocopii, manuscrise, fotografii, exemplare din "Bilete de papagal" - publicaţia al cărei director era, ediţii din opera argheziană, toate cu explicaţiile necesare.
Mai mult decât atât, în fosta tipografie, alături de obiecte tipice, sunt expuse acum şi câteva obiecte de uz gospodăresc (o zdrobitoare de struguri, ciubere, copăi, ustensile folosite la stupărit şi chiar o clocitoare).
Aproape de ieşire, pe un panou, am citit şi am fotografiat un fragment din amintirile poetului, foarte edificator în privinţa ataşamentului său faţă de aceste locuri: "Mărţişorul este patria literaturii mele. De acolo au ieşit Cuvintele potrivite şi toate scrierile mele adunate acum într-o mulţime de volume, gândite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie".
În 1948 tipografia a fost naţionalizată, Arghezi cedându-şi proprietatea cu condiţia ca - după moarte - Mărţişorul să devină casă memorială. La 7 ani de la trecerea sa în nefiinţă, la 20 mai 1974, a fost inaugurată Casa memorială Tudor Arghezi.
Dacă doriţi să vedeţi secvenţe din ultimii ani de viaţă, câteva imagini cu casa de la Mărţişor (interior şi exterior), iar la final să ascultaţi poezia "Zdreanţă" în inegalabila interpretare a autorului, accesaţi acest mic film
Casa Memorială Tudor Arghezi din Str. Mărţişor, nr. 26, se poate vizita zilnic (exceptând lunea) între orele 10.00 - 18.00 în perioada 1 martie - 31 octombrie şi între orele 9.00 - 17.00 în perioada 1 noiembrie - 28 februarie. Taxa de vizitare este de 4 lei/adulţi şi 2 lei/elevi, studenţi, militari, pensionari, grupuri organizate. Copiii preşcolari şi persoanele cu deficienţe au acces gratuit.
La taxa de vizitare se adaugă o taxă de ghidaj (6 lei), dar asta am aflat-o abia la sfârşit. Nimeni nu ne-a întrebat dacă vrem şi explicaţii oferite de ghid. La etaj, în capul scărilor, era doar o supraveghetoare.
Trimis de iulianic in 31.03.14 20:54:21
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 44.39709640 N, 26.11768690 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@webmaster: Vă rog, ataşaţi http://www.youtube.com/watch?v=uQyPYW3RSmY
Într-o veche înregistrare, vom auzi vocea lui Tudor Arghezi şi câteva din versurile sale.
Mulţumesc!
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu)
Mărţişor... unul dintre locurile din Bucureşti pe care le iubesc! Cel mai bun anotimp din an pentru o vizită la Mărţişor mi se pare primăvara cand înfloresc cireşii lui Arghezi. În luna mai când se coc cireşele, se scot la vânzare la poartă. Şi ce gustoase sunt... ca în copilăria noastră, cireşe cu adevărat bio din livada marelui poet!
Mărţişorul pare cu adevărat rupt de lume, momentele petrecute acolo te întorc cu aproape un secol în urmă, oferindu-ţi câteva clipe de linişte într-un oraş atât de agitat. Orăşelul Copiilor arată acum foarte bine şi este situat aproape de Strada Mărţişor. Poate părinţii şi bunicii vor găsi timp şi pentru a-i duce pe cei mici să viziteze vizita casa atât de iubită de Tudor Arghezi... Cu siguranţă copiii vor fi încântaţi să descopere că Zdreanţă a existat cu adevărat!
O zi de primăvară frumoasă vă doresc!
Mai știți ce pitoresc arăta Mărțișorul pînă nu cu mulți ani în urmă, înainte de asfaltarea tuturor străduțelor și construirea caselor noi (și a mini-blocurilor) ? Cunosc persoane care se plimbau de plăcere pe acolo, pentru că le amintea de sat. Ulițele erau de pămînt, nici măcar de piatră de rîu (ca în marile cartiere semi-rurale ale Bucureștiului), cișmele pe stradă, garduri strîmbe de uluci, într-un loc strada se lățea formînd ca un fel de maidan mai larg, iar ulițele dinspre vale se terminau deasupra rîpei dealului, în afară de una, care cobora într-o scurtă șerpuire spre Calea Văcărești și pe unde vedeai urcînd căruțe. Aproape că nu-ți venea să crezi că erai la doi pași de blocuri înalte, între cartiere noi, era o mică oază, mai rurală decît orice alt cartier din oraș (piatra de rîu și cișmelele pe stradă au fost o prezență normală în mute zone din București).
Strada principală, Mărțișor, de fapt o parte din ea și un acces dinspre Olteniței, au fost asfaltate la moartea lui Arghezi, într-o zi, ca să aibă acces tovarășii. Apoi, mai bine de 35 de ani nu s-a mai schimbat mare lucru în cartier, pînă la asfaltarea lui integrală prin 2000.
@Floria: Mulţumesc pentru ecou şi pentru urare! Şi eu îţi doresc o primăvară minunată!
Am avut o colegă de serviciu care locuia (locuieşte şi acum) pe Strada Mărţişor. Acum mulţi ani, ea mi-a vorbit pentru prima oară de Casa Memorială Tudor Arghezi. M-am bucurat că s-a întâmplat s-o vizitez chiar în cadrul manifestărilor prilejuite de Zilele Străzii Mărţişor şi cei 40 de ani de la înfiinţarea muzeului.
Am aflat că la începutul lunii martie a fost acolo o altă acţiune - un atelier de confecţionat mărţişoare - care se speră să se reediteze şi în anii următori. Mi-am amintit cum a organizat şi a povestit @alinaro despre ceva asemănător. Cred că mi-ar plăcea să particip şi eu.
Până una - alta, aştept luna mai când se coc cireşele. Dacă nu prind momentul când se scot la vânzare la poartă, măcar să privesc pomii încărcaţi şi tot îmi va face bine. Mulţumesc pentru pont!
@abancor: Da, Mărţişorul era pitoresc atunci când nu erau atât de multe vile. Casa Memorială Tudor Arghezi – amplasată în mijlocul unei grădini – nu este atât de sufocată de clădirile moderne aşa cum este Casa Memorială George Bacovia. Cu toate acestea (şi din cauza distanţei de la stradă şi până la casă), dacă nu ar fi atât de bine marcată la poarta de la stradă, mulţi ar trece pe lângă ea fără să-i afle importanţa.
Nu am cunoscut Mărţişorul la începuturile lui, când noroaiele şi gropile făceau drumul impracticabil uneori. Am văzut doar imagini de arhivă. Ştiu că Arghezi, intervenind pe la edili, a adus îmbunătăţiri traiului în Mărţişor, una dintre acestea fiind pietruirea străzii, dar nu-mi imaginam că tot Arghezi avea să intervină – de astă dată indirect – pentru asfaltarea străzii. Cum altfel ar fi putut ajunge marii conducători din 1967, în convoi, la ceremonia funerară a lui Arghezi, dacă nu pe o şosea asfaltată? Că a fost asfaltată doar o porţiune strict necesară accesului la Casa Arghezi, asta acum am aflat. Mulţumesc!
@iulianic: Ce mi-a placut sa ma intorc putin acasa!! Va sunt datoare cu o cafea. Frumos review.
@alinaro: Păi…, atunci când vedeam şnururile răsucite în alb şi roşu agăţate în ramurile pomilor înfloriţi, când vedeam copilaşii în curte, la soare, desenând şi modelând în plastilină, crezi că n-am avut în minte review-ul tău şi momentul vostru românesc de creaţie? Pentru acest lucru eu îţi sunt datoare cu o cafea.
Am fost înzestrată de natură cu ceva talent la lucru manual, am făcut şi mărţişoare în prima tinereţe… Nu ştiu cum m-aş descurca acum, dar ştiu sigur că ar fi o alinare şi o plăcută aducere aminte pentru mine.
@iulianic - Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)Mulţumesc.
===
Mutat în rubrica "Casa Memorială Tudor Arghezi, BUCUREȘTI" (nou-creată pe sait)
@webmaster26 - Da, este OK!
Nu știam că înainte se numea Dealul Piscului. Sunt niste versuri în poezia mea preferată, Între două nopți.
"S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul, şi-n pisc plângea Isus. "
Să fie coincidență?
Am fost și eu zilele acestea, muzeul este de văzut, dar până ajungi la el, treci si pe lângă un bloc/ceva vilă cu piscină de un prost gust teribil. Este trist, măcar de nu ar apărea vreun mall prin zonă.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2015 Casa memoriala Tudor Arghezi: Basm si Istorie — scris în 09.08.15 de turistul_mihnea din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2014 Mărțișoare, mărțișoare / Pentru domni și domnișoare! Casa 'Mărțișor' T. Arghezi — scris în 28.02.16 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ